FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
„Ajutoare” minimis
Text postat de Andrei Ghejan
Sunt un frustrat. Recunosc.
Cred că îți trebuie totuși o doză de masochism în tine să poți vorbi despre propriile frustrări. De ce? Pentru că în opinia mea cel puțin, frustrările sunt o boală; nu „ca” o boală, ci „chiar” o boală... și-ncă una urâtă se pare și la modă, devreme ce sunt tot mai puțini cei care reușesc cumva să abdice din funcția de cronici, sau și mai trist: evolutivi către mai rău.
Dacă ești un simplu turist prin pagina asta, mai bine lasă-te acum, sau treci repede la o poezioară nevinovată, pentru că dacă o să continui să citești aberațiile mele, nefericindu-te, sau bucurându-te în sinea ta că mai sunt și alții, de fapt o să admiți involuntar că ești la rândul tău un frustrat și poate nu-ți dorești asta, iar eu sincer nu vreau să-ți induc vreo stare negativă, doar măcăi și eu cu voce tare, că asta fac frustrații: sunt nemulțumiți... cam de orice.
Prin definiție, un frustrat e un aghiotant al unei imagini (de sine) preconcepute. Un mic călău al propriilor iluzii. Impresionist, transformă realitatea cu bune și mai ales cu rele în percepții distorsionate care-l determină în final să aprecieze că vina neîmplinirilor de tot felul este mai degrabă a conjucturii, sau mai știu eu căror factori și deși n-o exclude nici pe cea proprie, are tendința să acuze, erijându-se astfel evident în victimă colaterală. De multe ori chiar e. Există un fel de corelare între cele două aspecte, un fel de compromis mincinos prin care, sătui să ne defrișăm incompetența, încă abordăm steagul de luptă conservându-ne astfel speranța că nu e încă totul pierdut. Apărarea, pentru că de atac nu poate fi vorba (aghiotantul e un laș), se năruie în momentul în care conglomeratul de spumă negativă care te inundă începe să devină otrăvitor. Decepția devine frustrare, un fel de țucal troian pe care ți l-ai (sau ți-a fost) administrat cu sete. Din momentul ăsta lucrurile diverg. Țucalul servit e mult mai încărcat de animație. De exemplu, să fii victima unui sistem gândit exact să împartă indivizii în looser-i și câștigători devine o frustrare mult mai mare comparativ cu o greșeală măruntă pe care ți-ai administrat-o singur și pentru care oricum ai bunul simț să te condamni, sau măcar să te judeci. Încărcătura emoțională este deopotrivă de furie și nervi, dezgust și neputință. În opinia mea, neputința induce adevărata frustrare. Faptul că te simți lipsit de apărare și mai ales că te vezi ireversibil în fața unui fapt împlinit nedorit, mai mult, o consecință nefericită a unei premeditări, devine cu atât mai sinistru, pentru că n-ai cum să nu admiți capcana întinsă în curtea ta și care-și face treaba bine de tot. Propriile reproșuri nu-și au sensul, ești prea mic pentru un război atât de mare, deci devine bonus și asta. În fine, totul converge către „-„. Minusul ăsta nenorocit care se tot adună produce „mutații”, mai bine zis un fel de „trading places” între aghiotant și sinele nealterat inițial, ca un fel de partea întunecată a lunii pe care deși s-ar presupune că n-ar trebui s-o vedem, exact asta ne macină și orbește, iar ignorarea ei cu bună știință devine imposibilă. Deci te consumi. Începi cu adevărat să ai alura de handicapat în interior, ceea ce nu va întârzia să razbată prin toți porii și la exterior, boala propriu-zisă, cu efectele ei drastice pentru îmbătrânirea prematură, deznădejdea, suferința și de multe ori chiar abandonul... starea negativă pură.
Totul devine și mai trist când fluturi de zor steagul alb și toți ceilalți se fac că nu-l văd... probabil maxim de frustrare pe care o poți avea... cu găurile aferente umplute nu numai de gloanțe...
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Latunski, n-am pretentii exclusiviste, probabil majoritatea frustratilor mustesc cam in aceeasi zeama, deci e cam greu sa inventenzi ceva nou doar de dragul de a fi "original". A epata pe tema asta mi se pare un pic riscant:)
O sa ma multumesc sa-ti spun doar ca am avut un motiv special sa deschid subiectul devenit brusc de actualitate cu o personalizare mai mica de 1/10000.
Ma gandesc evident la miile de administratori IMM care au investit timp, bani si mai ales sperante desarte, iar in final s-au trezit cu singurul cadou primit: o noua frustrare. Sa indraznesc sa cred ca ai putea fi pe lista ex-preferentiala? A fost o gluma desigur: sigur nu! Pari la fel de handicapat ca si noi astilalti. Sper sa nu interpretezi gresit... n-as paria in nicio directie.
Cu drag, Babeta
 
Postat de catre Andrei Ghejan la data de 2013-08-29 21:44:02
         
 
  Latunski, n-am pretentii exclusiviste, probabil majoritatea frustratilor mustesc cam in aceeasi zeama, deci e cam greu sa inventenzi ceva nou doar de dragul de a fi "original". A epata pe tema asta mi se pare un pic riscant:)
O sa ma multumesc sa-ti spun doar ca am avut un motiv special sa deschid subiectul devenit brusc de actualitate cu o personalizare mai mica de 1/10000.
Ma gandesc evident la miile de administratori IMM care au investit timp, bani si mai ales sperante desarte, iar in final s-au trezit cu singurul cadou primit: o noua frustrare. Sa indraznesc sa cred ca ai putea fi pe lista ex-preferentiala? A fost o gluma desigur: sigur nu! Pari la fel de handicapat ca si noi astilalti. Sper sa nu interpretezi gresit... n-as paria in nicio directie.
Cu drag, Babeta
 
Postat de catre Andrei Ghejan la data de 2013-08-29 21:29:04
         
 
  Andrei Ghejan, deosebirea dintre textul tău și altele (pe aceiași temă) este semnătura. Atît deosebesc în urma atentei lecturări, atît mă duce mintea. Am "alura de handicapat în interior", trist, nu?  
Postat de catre latunski criticul la data de 2013-08-29 20:38:43
         
 
  Plusez, oarecum. Și spun: doar pentru aceia care nu pot aborda problema în profunzime, frustrarea poate fi și "loc de dat cu capul"!

Câteva considerații mai detaliate, într-un topic separat.
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-08-29 04:31:32
         
 
  papagalule, nu te mai fofila.
spune cum e treaba cu plagiatul.
dom cristescu, poate te atenționează cineva și pe matale, chiuar dacă-s vag ireverențios!...
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-08-28 22:07:41
         
 
  Ce sa mai mestec, peio? Ca tu razi tot ce prinzi, nesatulule? :)

 
Postat de catre General Motors la data de 2013-08-28 22:02:18
         
 
  asta mă întreb și eu de mai multă vreme.
m-ai exact, m-am întrebat. pentru că răspunsul e unul singur: ești un agent propagandist care trăiește din mestecarea de materii maronii.
de-aia mai te-nvîrți pe-aici.
că-ți place!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-08-28 21:35:34
         
 
  Sa inteleg ca site-ul asta a ajuns un LOC DE DAT CU CAPUL pentru frustrati in care unii se bucura ca sunt altii chiar mai frustrati decat ei?

Atunci ma intreb (ca multi dintre voi) ce dreaq mai cauta un epiglumist/optimist/veselist... securist pe aici.
 
Postat de catre General Motors la data de 2013-08-28 20:59:33
         
 
  ăsta-i unul. repet: unul!
ne servim de exemple singulare, jucate la loteria norocului, pînă la urmă, ca să ne pompăm în plămânii ofticoși ai dezamăgirii ozon sintetic.
și dacă nu reușea? cine-i mai evoca marea personalitate, care așa și pe dincolo?
cîți nu sunt cu 99 de meserii și o sută de nenorociri, cu 99 de încercări și tot atîtea eșecuri? sfîrșind cu ultimul și cel mai mare: moartea! cine îi pune ăluia la cap necrologul apologetic al dîrzeniei și încăpățînării (prostești, pînă la urmă!) în a forța limitele unei societăți, mai degrabă hapsîne și egolatre, decît dispusă a digera, sapiențial, exemple de mari cuceritori ai nimicului eroic? vax! dacă îți pică șase-șase zarul, te-ai scos. dacă nu, poți să mergi și-n genunchi pînă pe Golgota și tot cu căruța ruptă-n drum rămîi. cît privește împăunarea ridicolă a ălora care au reușit, vezi doamne, pen' că au avut așa o voință în ei de au mutat munții din loc, sunt povestiri educative pentru plozi și nimic mai mult. realitatea aia dură și dată dracului bate orice speculație emisă de prin de cabinetele de hîrtie ale teoreticenilor.


 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-08-28 20:50:29
         
 
  Bănuiesc că la dv.
 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2013-08-28 20:49:13
         
 
  Priviți, domnule CTA, latura pasivă a frustrării. Frustrații pasivi nu vor înțelege despre ce este vorba. Frustrarea este, ori poate fi proactivă. Frustrarea mută munții din loc. Niciodată spiritele conservatore, defetiste, nu vor îțelege despre ce este vorba! Un mare frustrat a încercat 200 de meserii! Două sute! Am spus și repet: două sute! Vă imaginați ce frustrare a reușit să acumuleze acest celebru frustrat? Să vrei să fii, soldat, agent de asigurări, polițist, etc. și să nu fii acceptat? Ce frustrare mai mare decât să ieșuezi în 200, două sute, repet DOUĂ SUTE de meserii, îți poți imagina? Și totuși să ai forța să o iei de la caăpăt și să reușești în a 201? Și ce reușită? Știți la cine mă refer?  
Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-08-28 20:31:00
         
 
  Frustrarea poate fi o acțiune prin care cineva în drept este lipsit, păgubit de un drept sau de un bun legitim. Aici e vorba de o realitate și de o stare rezultată din privarea de ceva legitim.

Ea este însă și un sentiment de privare și aici nu mai e todeauna atît de sigur că simplul fapt de a simți că anume lucruri îți lipsesc este și legitim. Aspirațiile tale trebuie să corespundă în primul rînd înzestrărilor și pregătirii pe care o ai. Trebuie să fie cît de cît pe măsura a ceea ce locul unde te afli îți poate oferi. Altfel suferi degeaba, absurd și aș zice mălăieț.

Nu cred că e bine să te victimizezi doar pentru că vrei anumite lucruri care nu ți se pot oferi. E bine să înveți să te mulțumești cu ceea ce totuși îți e la îndemînă.

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2013-08-28 20:04:56
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Un bun subiect pentru dezbatere. Dacă lăsăm la o parte frustrarea negativă, copleșitoare, care poate distruge destine, personal aș închina un imn frustrării! Frustrarea, asemenea inflației, este un motor excepțional care poate mobiliza energii latente nebănuite! Forâând un pic nota, aș putea spune că marile realizări ale omenirii au avut la bază frustrări ori cel puțin grăunți de frustrări. De aceea, dacă timpul îmi va permite, poate voi scrie un fel de "Laudatio" pentru frustrare și frustrați! Îmi amintesc de o polemică mai veche, în care, atribuindu-i preopinentului o doză de frustrare, acesta s-a supărat. Deși intenția mea mu a fost deloc pejorativă. Eu însămi am beneficiat de pe urma frustrării. Ba, la limită, v-aș putea declara cu mâna pe inimă că acest site a apărut acum zece ani ca urmare a unei mari frustrări personale. Prin urmare, departe de a diaboliza frustrarea eu cred în valențele ei și în forța indicibilă, atomică aș putea spune, pe care o degajă! Totul este să știi să o utilizez! Prustrarea poate fi sublimată și devine o forță benefică! Ori poți fi robul frustrării și al laturii sale malefice, distructive!

PS. Am avut o vară înfiorătoare dar extrem de provocatoare și frumoasă: 28 iunie deadline pt proiecte de cercetare științifică. Am imaginat, scris și depus4! 14 august ora 16 și 28 august ora 16: deadline pentru proiecte POSDRU. Am depus 2! Așa că vă prezint scuze că am cam absentat. Dar mă voi pune la curent. Europeea, draga mea Europeea, s-a născut dintr-o mare frustrare. De aceea o iubesc așa de mult.
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-08-28 19:15:35
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23773
Comentarii: 120431
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE