FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Amurgul uitării
Text postat de Somesanu Silviu
Ai obișnuit noaptea să se culce în zbor
pe aripile întunericului în trecere,
florile și ierburile înalte se leagănă
pesemne le ajută vântul să adoarmă.

În zori sunt câteva întâmplări
plimbate prin mirările oamenilor
și bucuria de a fi tras cu arcul în pătrarul lunii.

Nu știu nicio umbră care ar face cu ochiul
în câmpia soarelui de răsărit
pe care tu vrei s-o străbați dimineața
călărind după dropii.

Cerul e mai mult o cupolă
tapetată cu mătase gri-albăstruie
între niște orizonturi liniare
unde gândurile se arcuiesc dezinvolt
ca valurile unei mări într-un golf
cu țărmuri stâncoase.

Seara coboară în cântecul greierilor
cu gabriolete trase de cai înaripați.

Din amvonul zilei pleacă păsările
spre pădurile-n care arde crepusculul,
fâșia tăcerii se extinde,
toate ființele se retrag în sălașul odihnei.

Amurgul uitării prinde-n iubire rădăcini
si-n inima mea se amestecă arșița și răcoarea
ca într-o fântână.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  În tot acest text există, în opinia mea, un singur vers:
"Seara coboară în cântecul greierilor".
Însă demn de reținut.
Ar putea constitui termenii unui haiku:

"Seara coboară
în cântecul greierilor"
.................................
 
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2013-08-25 17:10:50
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE