|
|
|
|
|
|
|
|
|
Zăpezile nordului |
|
|
Text
postat de
Somesanu Silviu |
|
|
În zăpezile nordului viața se caută pe sine
cu toate simțurile care o compun
ca și cuvintele unui poem abstract,
în spatele cărora prin uși secrete
scapă doar singurătățile goale,
femei ușoare din bordeluri de lux.
Albul orbitor și întins lovește
soarele care nu mai e un zeu temut,
abia-și adună puterile în câteva luni.
Toată dragostea mea se stinge rece
și-mi vâjâie-n minți fierbintele cărnii.
Curajoșii înfruntă iernile lungi
nu se tem, au sângele gros și aspru,
dragostea nu li se-nveșmântă-n cuvinte
se plămădește sub straturi de piei.
Chiar dacă aș vrea să rămân undeva,
să nu mă lași pradă nebunelor porniri,
nu beau sânge cald, să mi se roșească dinții
ori să-mi schimbe sufletul.
Eliberează-mă de propriile constrângeri
și de albul încărunțit în gânduri.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|