|
|
|
|
|
|
|
|
|
Atunci când... |
|
|
Text
postat de
Ioan Grigoras |
|
|
Când nu te simt și ochii tăi sunt triști,
Nici timpul nu mai curge fără tine,
Clepsidra mea îmi spune că exiști
Ascunsă prin poeme clandestine.
Când nu te văd și nu știu unde ești,
Orice minut cade-n eternitate,
În mine nasc și cresc multe povești
Plutind între aproape și departe.
Când nu te am și rătăcești prin vis,
M-ascund în alb și plâng printre ruine
Ori mă scufund adânc într-un abis
Și vreau să dorm... să mor... să uit de mine.
Când nu suntem pe-același colț de vers
Zburăm la întâmplare-n univers.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
finalul asta, ultimele doua versuri, emana un sunet din 'sonetele inchipuite'. dar sunt atat de frumoase si asa bine prinse in literatura romana versurile lui voiculescu incat, cred, rezonanta este mai mult benefica.
ai acel sentiment placut ca si cand vezi un film cu un actor batran caruia i-ai indragit foarte mult filmele de tinerete. |
|
|
|
Postat
de catre
Liviu Mataoanu la data de
2013-05-21 14:51:58 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|