|
|
|
|
|
|
|
|
|
Mi-e dor de ochii tăi |
|
|
Text
postat de
Ioan Grigoras |
|
|
- În mintea mea sunt ochii tăi căprui,
Atât de calzi, luceferi blânzi de seară,
Spre care zbor fără aripi de ceară;
Pe cerul nostru calm și albăstrui
Văd gura ta, aromă de gutui,
Mi-ai dăruit-o într-o primăvară
(Când mai purtam în suflet o povară) -
Mai port pe buze gustul amărui.
Prin mintea mea trec pașii tăi desculți,
Pe talpă știu că ți-am lăsat amprentă
O buză dulce, dar cam indecentă,
Iubita mea, aș vrea să nu mă uiți.
- Mi-e dor de brațele ce m-au purtat
Spre steaua care-mi găzduia iubirea
Era departe, numai cu privirea
O urmăream pe ceru-ntunecat.
În ochii tăi m-am regăsit întreagă
Albastru de safir, adânc, reflectă
O lume nouă, calmă și perfectă
Și nu cer nimănui să înțeleagă
De ce, când noaptea-mi cade peste tâmple,
Tresar și-alerg spre colțul meu de cer,
Acolo, sufletul mi-e prizonier
Trăiesc un vis, e scris să se întâmple.
Ioan Grigoraș & Lili Trif
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23932 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|