FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Însemnări despre patriotism
Text postat de Elena Stefan
Repostez un text din 2003-04-03

Eseu

Însemnări despre patriotism

Exacerbat în regimul trecut acest concept – patriotism - pare căzut în desuetudine. Deoarece am primit un fel de observație la un poem în care îmi exprimam deschis, cu mijloacele poetice de care sunt în stare (criticabile deci ) sentimentul patriotic, am reluat acest text care s-a constituit ca o replica pe un forum în care s-a pus exact această problemă, legată de un text în care se afla următoarea frază:

The whole idea of nationality to me seems to be a false idea, an artificial concept which serves only the purpose of oppression

Ideea de naționalitate îmi pare o idee falsa, un concept artificial care servește unicului scop, acela de opresiune.


Introducere

Încă din antichitate, comportamentul uman a fost cercetat si s-au făcut constatări in acest sens. Precizez, este vorba de constatări, valabile atunci, de-a lungul secolelor si bineînțeles acum. Nu discutăm aici cauzele ( o putem face ), Nu emitem judecăți de valoare, este bine, moral, normal etc. Avem de-a face cu o realitate de necontestat : națiunea, naționalitatea există, sunt definibile, cercetabile. Una dintre constatările cu privire la comportamentul uman, ca diagnostic, din punctul meu de vedere este certa. Ea spune : « homo homini lupus », in traducere, « omul pentru oameni este lup » Acceptați aceasta aserțiune ca premisa de discuție ?

Daca da putem foarte simplu sa cădem de acord ca individul uman, familia, grupurile de oameni, populațiile, națiunile, grupurile de națiuni, ca subsisteme ale sistemului general « umanitate pământeana » reflectă « mutatis mutandis » pericole « lupus » reale pentru alți indivizi, familii, grupuri de oameni, populații, națiuni, grupuri de națiuni, aparținând umanității.

Privite ca sistem aceste entități, cu diverse grade de agregare si structurare, se manifesta antientropic, in sensul ca au tendința de a-si conserva existenta, structura si dinamica. Din aceste motive intră in relații conflictuale sau non-conflictuale cu alte sisteme, subsisteme, similare ori diferite. Ca expresie a manifestărilor proprii ale tendinței de autoconservare. Vrând - nevrând avem practic de-a face cu o permanenta « luptă » pentru viețuire sau supraviețuire, dezbrăcată de caracterul, cultural-educațional si moral, pare oarecum cinică, dar acesta este adevărul. Existenta este posibila datorita acestei stări permanente de « lupta ». Prin « lupta » înțeleg toate manifestările existențiale menite a asigura conservarea structurii si dinamicii oricărui sistem. Aceasta luptă poate fi pașnica ori conflictuală, vizibilă sau invizibilă, dreaptă sau perversă, cameleonică sau nu, negociabilă sau nu, etc. Așa se explica existenta si manifestarea, ego-ului, si a relațiilor de apartenența la o anumita structura sistemică, familie, grup, națiune, etc. Putem include în această enumerare și apartenența la un site, ca acesta pe care ne aflăm acum.
Recunoașterea si valorizarea relațiilor de apartenența la o națiune definește ceea ce îndeobște este cunoscut sub numele de « patriotism »


Ca vrem sau nu, lumea este n-polarizata : bogați – săraci, proști – deștepți, civilizați-troglodiți, religioși – atei, grași-slabi, instruiți-analfabeți, etc cu toate nuanțările existente între extreme. Într-un cuvânt anizotropa. Națiunea reflectă la o altă scară această n-polarizare si, de asemenea, că vrem sau nu, că este eficient sau nu, că este moral sau nu, etc. națiunile reprezintă o realitate certă. Națiunile au in principiu caracteristici generale comune si caracteristici specifice dobândite in timp si determinate de nenumărați factori geo-socio-culturali sau de alta natură. Am putea asemăna umanitatea cu un imens laborator iar națiunile cu o serie de substanțe chimice. Acestea pot rămâne foarte bine în laborator dacă stau în recipientele lor. Încercarea de a le menține pe toate in vrac in laborator ar avea consecințe imprevizibile, de la neutru până la agresiv-conflictual.
Acesta este riscul major al globalizării. Turnul Babel redivivus. De unde și trimiterea mea la “Glo-Bbabel-izare” . Si aici intervine “patriotismul” categorema socio-politica necesara viețuirii si supraviețuirii națiunilor ca sisteme complexe cu trăsături specifice, care determină printre altele funcția de autoreglare a sistemului

Poate o religie a iubirii, in sensul creștin al termenului, iubește-ți aproapele tău ca pe tine insuți, ar putea instaura o globalizare neconflictuală. Aceasta insa este o utopie, atâta timp cat exista concepții, tradiții si sisteme religioase atât de diferite, mergând până la a fi antagonice. Globalizarea actuală, care se încearcă a fi impusă prin tot felul de metode, depășește cu mult stalinismul cu ale sale principii, dacă nu știi te învăț, dacă nu poți te ajut, dacă nu vrei te oblig si care era mic copil pe lângă imperativul dacă te opui te bombardez, care operează acum in numele democrației si civilizației.

Si acum comentariul meu la fraza menționată la început și pe care o reiau:

„Ideea de naționalitate îmi pare o idee falsa, un concept artificial care servește unicului scop, acela de opresiune.”


Bine zis « îmi pare » pentru ca în realitate națiunea este si va rămâne un dat pe care entitățile care se înscriu in conținutul acestui concept l-au conservat si-l vor conserva, indiferent de simbolistica frontierelor. Națiunea, naționalitatea, oferă apartenența la seturi de valori, fără de care individul social își pierde statutul ontologic si reperele existențiale. Evident că națiunea si naționalitatea pot fi acceptate, respinse însa, sub raportul conținutului, nu pot fi apreciate ca false ori artificiale. Ele exista ca atare, sunt perfect definibile si identificabile. De unde si până unde faptul ca această idee este falsă ? Si in raport cu ce ? Același comentariu pentru « concept artificial ». De ce este artificial ? Este o convenție unanim acceptată, ca o anumita realitate, socio politică si istorico-geografică sa fie denumită națiune. Tot așa cum numim, atmosfera, computer, pâine, mamă, etc. Si chiar de-ar fi un concept strict artificial ca de exemplu « națiune= Fn( x1,x2…xn )= Yn(y1,y2,….yn) ce este rău in asta ? Nu întotdeauna artificial presupune si conotația pejorativa.
Câteva exemple : după anul 70 dHr, statul evreu dispare ca sa reapară, aproape miraculos am putea spune în 1949. A dispărut însă vreo data din istorie națiunea evreiasca poate cea mai internaționalistă națiune când este vorba despre alții însa una dintre cele mai naționaliste când este vorba despre sine ? Cu toate că nu a avut un teritoriu bine definit, ideea de loc falsă, de apartenență a evreilor la națiunea, nația evreiasca, le-a permis, deși aflați la diverse latitudini si longitudini pe pământ, să-si conserve, cu toate vicisitudinile istoriei, nealterat sentimentul de apartenența la această națiune. Si oare să nu fie vizibil efortul de a-și conserva valorile naționale intr-o lume arabă, care nu prea pare a fi amabilă ? Numai acest sentiment le-a permis sa supraviețuiască holocaustului si să-si refacă statul pierdut.
Ce era Iugoslavia înainte de « destrămare » ? Nu era oare un fel de « globalizare locală » ? A rezistat ? Ce era URSS, « o globalizare relativ mare » A rezistat ? Ați văzut cu câta furie s-a manifestat sentimentul național ? Vedeți reacția cecenilor, această națiune care nu se dă îngenunchiată de către nici un sistem ?
Știți cât de conservativi sunt valonii cu limba si valorile lor ? S-au « globalizat » vreodată, Irlanda de Nord, Scoția, Anglia, Tara Galilor, in Marea Britanie ?
Cât credeți că va mai rezista colosul cu picioare de lut care este acum USA ? Și care a făcut proba incapacității sale de reacție rapida in 11 septembrie ? De ce s-or fi unit cele două Germanii ?
Întrebări si iar întrebări. Răspunsul ni-l oferă teoria sistemelor : fiecare sistem existențial, (națiunea este un sistem existențial ) are tendința de a-si mări conținutul existențial.
Din nefericire pentru sistemul națiune, ca de fapt pentru toate sistemele, nu exista eternitate. Toate sistemele sunt consecința unor vectori anentropici (unor informații genetice ) si se nasc, se dezvolta, se mențin o perioada in stare « normală » după care îmbătrânesc si dispar. Cum spuneam mai sus conservarea valorilor unui sistem nu vine de la sine. Ea se realizează in cadrul procesului de « existare » care printre altele este autoreglabil în anumite limite. Autoreglarea, în sens larg, poate fi definita ca însușire a sistemelor existențiale, capabilă de a contracara acțiunea unor informații, care ar putea schimba evoluția normală a unui sistem existențial. Mecanismul diferă la un sistem la altul. Așadar, « defectați » mecanismul de autoreglare al oricărui sistem si sistemul va dispare. Defectați patriotismul și nu mai aveți națiune !
De altfel in plan pragmatic, se spunea nu dărâmați templele, înlocuiți idolii (seturile de valori)
”Opresiunea” menționată în fraza incriminată, poate fi considerată ca o funcție potențial conflictuală.
Cat privește scopul « opresiune » sa nuanțăm : unele națiuni sunt opresoare iar altele opresate. Conceptul de națiune pe unele le ajută sa-si mobilizeze eforturile in scop opresiv pe altele să se apere.
Dpdv moral in primul caz funcția națiunii opresoare este blamabilă în al doilea, dimpotrivă, este de apreciat.

Sunt gânduri, ca o posibilă bază de discuție, pentru cei cărora subiectul le surâde atât ca aderenți cât și ca opozanți.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  mi-au sărit în pupile, în schimb, unele argumente nu neapărat false, dar oricum ciuntite în speța "națiunii" evreiești, ignorînd precum sioniștii, evidența celui de-al treisprezecelea trib, askenazii nefiind altceva decît hazari convertiți la mozaism.  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-04-22 13:09:30
         
 
  Nu reusesc sa pricep de ce natiuni cu traditie n-au pus botul la chifteaua patriei comune europene, iar noi, romanasii de vitza veche, patrioti adevarati, facem sluj si aducem batul in dinti la un simplu fluierat al coanei Europa.
Nimeni, bineinteles, n-o sa ne ia covrigii, tuica, sarmalele, ca simboluri nationale, dar va trebui sa platim ca sa le patentam. Nici aur, din cate aud, nu mai avem dreptul sa marcam. Dupa ce numele de "roman" ne-a fost furat si imprumutat in mod rusinos conlocuitorilor, printr-un dubios concurs al primului ministru de atunci, ce ne mai ramane?
 
Postat de catre sters sters la data de 2013-04-22 13:01:29
         
 
  Merita luptat insa cu ghearele si cu dintii, daca arme nu mai avem, sau nu ni se mai da dreptul de a le avea, pentru pastrarea acestui sacru spatiu de identitate nationala. Topiti in pelteaua comunitara europeana nu vom mai avea decat indatoriri si niciun drept. Mai pe fata sau mai pe ascuns, orice globalizare urmareste tot o stergere a identitatii. Care nu serveste decat celor pentru care "ubi bene, ibi patria".  
Postat de catre sters sters la data de 2013-04-22 12:55:16
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Interesant este faptul ca, adesea, conceptul de "natiune" a fost inlocuit cu acela de "putere", fara niciun scrupul. Deoarece, asa cum bine ati punctat, natiunile, chiar in etapa actuala, au tendinte expansioniste, intocmai ca imperiile. In indepratata mea copilarie circula o snoava versificata, o tampenie de nedescris dar continand un adevar fundamental. Oamenii reusesc sa condenseze, cateodata, in asemenea versulete tampite, adevaruri globale: " ...unul bea din oala, altul din ibric. Cainele cel mare... musca pe cel mic. Numai cateodata si din intamplare cainele cel mic ... musca pe cel mare. Si-asta numai cand cainele cel mare este prost de bland...". Aceasta ierarhie se potriveste tuturor sistemelor sociale, indiferent de marimea sau de caracterul lor. Oamenii sunt agresivi, teritoriali, exact ca animalele adevarate. Stiau ei latinii ce stiau, cu acel "homo homini..."  
Postat de catre sters sters la data de 2013-04-22 12:49:25
         
 
  chiar eram curios, dar dintr-al meu pdv literar textul e pauper, încîlcit, mărturisesc că m-am plictisit, acolo unde nu am rîs la aerul sec-emfatic, vag didactic "Cat privește scopul « opresiune » sa nuanțăm : unele națiuni sunt opresoare iar altele opresate. Conceptul de națiune pe unele le ajută sa-si mobilizeze eforturile in scop opresiv pe altele să se apere"

am trecut pe sărite la final.coadă de scrumbie.nu mă îmbie.prefer să scriu diatribe.:))
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-04-22 12:31:19
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23785
Comentarii: 120440
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE