|
|
|
|
|
|
|
|
|
Postul Paștelui |
|
|
Text
postat de
Valeriu Cercel |
|
|
Un șoricel, pe nume Chiț,
Din neam vestit de rozătoare,
Ce nu plătea, de fel, chirie,
La un subsol de prăvălie,
Se legăna alene-n jilț
Gândind cu voce tare:
Ceva nu-mi e la socoteală,
Și sigur nu-i lucru curat,
Căci, la dejun am observat
C-au dispărut, așa deodat',
Capcanele ce-aveau momeală
Bucăți de cașcaval uscat;
Să-l schimbe oare le-o fi luat,
Cu cașcaval mai proaspăt(?)
poate,
Sau, poate că le-au aruncat,
Fi'nd trucuri vechi, fumate....
Dar, n-apucase să bea apă,
Și cum mergea către bufet,
Zări din nou, pusă discret,
Capcana, și-n ea, în buchet,
Câteva frunze verzi de ceapă,
Ca momeală la desert
Șocat, al nostru Chiț se-opri,
Privi mirat către capcană
Și dând din umeri, el zâmbi
Ne-nțelegând ce-nseamnă...
Da-n timp ce se holba uimit,
Capcanei dându-i roată,
Pe loc, săracu', fu oprit
De-o mâță-adevărată!
Speriat de moarte-nțepenit,
Lipsit de-orice scăpare,
O imploră cu glas sfârșit
Să aibe îndurare...
"Nu te mănânc mă, nu fi prost"
Îi spuse mâța dumnealui,
"Cum? N-ai aflat?...Suntem în post
E Postul Paștelui!"
Valeriu Cercel
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23930 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|