|
|
|
|
|
|
|
|
|
Exist |
|
|
Text
postat de
Ioan Grigoras |
|
|
- Iubita mea, am fost o vreme trist,
Am plâns în palma vieții în neștire,
Dar mi-ai zâmbit și când mi-ai spus: iubire,
Am regăsit un țel, acum exist,
Mă-nchin la tine, ca la o icoană,
Minunea mea în strai de sărbătoare
Că mi-ai întins petala salvatoare,
Iar versul tău pe frunte mi-e coroană.
Mă simt o ploaie care te sărută
Pe umărul crescut printre tristeți,
Rămâi cu mine, vreau să mă înveți
Să construiesc iubirii o redută.
- Au fost atâtea nopți în care visul
Zăcea pe pleoapa unui alt poem,
Când întunericul domnea suprem
Și fără de sfârșit părea abisul.
Priveam spre orizont știind că ești
Acolo, undeva, pe geana zării
Și ai să vii la marginea-nserării
Despre iubirea mea să-mi aduci vești.
Purtând pe frunte-o stea de ametist
Pășeai pe drumul meu fără să știi,
Un vers, sărutul primei poezii
M-au readus la viață, azi exist.
Ioan Grigoraș & Lili Trif
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23932 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|