|
|
|
|
|
|
|
|
|
Ipostază cu natură statică |
|
|
Text
postat de
Somesanu Silviu |
|
|
Pașii pe pământ au învățat oamenii să meargă,
aspirația înălțării s-a ascuns în sufletul gol,
lacrimă între cuvânt și plâns
într-o limbă de necuvinte.
Nu știu niciun vânzător de cai să nu-i laude
și să nu-și plângă de milă,
niciun bărbat să nu-și dorească o femeie pe noapte
iluzorie realitate de laudă.
Femeia care a crescut copiii în casa mea
se plimbă prin suflet,
uneori îmi consumă cu foame carnea
și-i stimulez lăcomia până o satură.
Ea deține sensul tuturor lucrurilor
care au înflorit în mâinile ei.
Seara târziu adun cerul pe acoperișuri
cu lumina stelelor peste suflet,
îmi transpun neputințele în alte gânduri,
privesc brațele-i molatice pe lângă trup
și-mi apare imaginea cu obrazul obosit
într-o ipostază
cu natură statică
cu hârtie, toc și călimară,
poetul din mine-i bolnav. |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|