|
|
|
|
|
|
|
|
|
Sonet pentru magnolia albă |
|
|
Text
postat de
Ioan Grigoras |
|
|
Iubita mea, e noapte și mi-e teamă
De fanteziile ce-mi trec prin minte,
Că lângă tine nu voi fi cuminte,
Când trupul tău provocator mă cheamă
Cu voluptate doar să mă alinte.
Pe cer e luna, nu ne bagă-n seamă,
Steaua polară parcă ne aclamă
Și ne trimite-n scris o rugăminte
Să ne iubim mai mult de-o primăvară,
Eventual un secol și jumate,
Nu cred că pentru noi ar fi povară
Că știm să facem totul ca la carte
Și-n suflet, tu îmi cânți ca o vioară,
Ești simfonia mea de la belle-arte.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23932 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|