|
|
|
|
|
|
|
|
|
Exercițiu cu destinatar 113 - tomnatic |
|
|
Text
postat de
Ana Sofian |
|
|
Ca melcul îți voi fi - o urmă peste pietre,
O altă lunecare cuprinsă-n ochi de ziduri,
Nu-mi asupri lumini când pasu-mi este printre
Culori de toamnă rece, spoite-n mii de rânduri.
Nu-mi rătăci culori și nu-mi ucide taina,
Feștilelor înalte nu le aprinde somnul
Mai lasă-mă să-mbrac amestecuri din haina
Iubirii pripășite în rădăcini din pomul
Cunoașterii de noi, de iernile-colindă,
Când neputințe rupte ni se aștern în geamuri,
Când ghețuri risipesc imagini în oglindă,
Iar mugurii se ceartă și tu în mine tremuri... |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
iarăși de afunzi,după precedentul exercițiu cu destinatar pe cărări bătătorite acum un secol, desuete și neproductive.
feștile cu mir(aproape o erezie pt teologi)splendori, taină, iubire pripășită etc. dacă tot te aventurezi în vers clasic, măcar folosește imagini firești, un limbaj mai novator. Ciclul cu Birdie era izbutit, așa, în opinia mea nu izbutești mare scofală. |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2013-03-23 11:01:03 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|