FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
domino 4
Text postat de Spiridon Ramniceanu
DOMINO- partea 4

6.După trei săptămâni Norica putea fi externată. Imediat după ce și-a revenit, ea a telefonat cuiva și un domn prezentabil, dar cam gras, a vizitat-o. A fost singura persoană care s-a interesat de ea, dar nu a mai revenit. Asistentele i-au cumpărat un baston vopsit în alb și au telefonat autorității sociale a orbilor. Ei au promis că vor veni să o preia. Tot asistentele au adus, fiecare, haine mai potrivite pentru situația ei. Norica a așteptat singură patru ore la poarta spitalului, dar nimeni nu a apărut. Din cauza fricii de viitor refuza să se gândească la ceva. Singura durere venea de la moartea colonelului… N-ar fi fost nevoie să-l ucidă, oricum, n-ar mai fi trăit mult… S-a purtat respingător, își reproșa ea, chiar mai urât decât comportamentul lui față de mama sa. Datorită restrângerii universului său, prin orbire, va avea timp și va fi obligată la așa ceva, să se gândească mereu la mizeria sufletească generatoare a unei crime inutile.
Răcoarea îi arăta că se înserase. Va zace la poarta spitalului până va muri sau se va întâmpla ceva… Un paznic i-a adus un pahar cu apă. L-a băut și a mulțumit. Tot el a dat telefoane în interiorul spitalului, dar nimeni nu mai era legat de existența ei. Ar putea să o ia la el, la țară, să facă ceva… Ce folos poate aduce un asemenea om? Nici unul. Și nevasta lui, ce-ar zice? „De ce ai adus-o, mă? Mai vrei una, eu nu-ți ajung?” Cum ar putea să-i spună, că îi era milă?
Când s-a întunecat bine fata dispăru. Privi în jur, dar nu se vedea. Spera să fi găsit o cale… În depărtare, tocmai la colțul cu monumentul aviatorului prăbușit, a văzut două siluete, una părea a fi fata oarbă.
Bătrâna cerșetoare îi spunea:
„…fata mea frumoasă, fata mea nenorocoasă, ai să stai cu mine, să fim împreună, să rugăm destinul, să cerșim iertare, pentru fapte-amare…”
- Adică, să fiu cerșetoare la colț de stradă?
„… orice coborâre, e o ridicare, orice pedepsire, e o îndreptare, orice rugăciune e o fericire… ai o viață lungă pentru mântuire…”
- Cred că nu am de ales… Babo, să nu mă părăsești, dacă aveam o mamă aproape, ea m-ar fi călăuzit… Simți mirosul acru al unui străin. Cine este ăsta, babo, un bărbat?
- Domnul, draga mea, are grijă de noi, ne păzește de agresori… suntem în teritoriul lui, plătim protecția…
- Știi că arată bine, putoarea! Va trebui să negociem cota… Îți voi face o reducere, fetițo, cea mai mare a plății… Hai cu mine!
- Lăsați-o, domnule, abia a ieșit din spital, este cea care a fost împușcată, nu o batjocoriți! Este oarbă!
- Tocmai de aceea o iau sub protecția mea! Am un chef să o protejez!... Hai, vino, drăguțo!
- Nu abuzați, domnule!
- Liniștește-te, babo! Aceasta a fost soarta femeilor din neamul meu! Toate am ajuns, până la urmă să trăim pe trotuar! Despre mine, pot să spun, cunosc… Am dezvelit, am văzut și am pipăit calea vieții mele! Și nu se cuvenea!

Sfârșit

Aprilie 2009




Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Mulțumesc Iulia Elize pentru răbdarea de a fi citit produsul meu și pentru observațiile făcute textului. Am să meditez asupra lor cu atenție și interes. Așteptam un comentariu și asupra mesajului ( de altfel foarte transparent și didacticist), cred că nu a trecut neobservat. Spre deosebire de poezia care ne încântă cu stări și senzații, proza trebuie să aibă un mesaj... Altfel este compunere.  
Postat de catre Spiridon Ramniceanu la data de 2013-04-11 21:42:21
         
 
  Și succes! :)  
Postat de catre Iulia Elize la data de 2013-04-10 10:37:06
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Mai aveți încă de lucrat pe text, aceasta este părerea mea sinceră.

„…fata mea frumoasă, fata mea nenorocoasă, ai să stai cu mine, să fim împreună, să rugăm destinul, să cerșim iertare, pentru fapte-amare…”

De pildă, aglomerarea de puncte de suspensie este nefericită, la fel tendința de a feminiza epicul mi se pare o alegere stilistică ce ar trebui abandonată, sunt etape pe care fiecare scriitor le trece până la formarea codeiului. Am înțeles că scrieți de mult timp, și vă sfătuiesc să citiți cât de mult și să scrieți în continuare cu râvnă. Aceleași lucruri le aplic, de altfel, și în cazul meu :)

Toate cele bune!
 
Postat de catre Iulia Elize la data de 2013-04-10 10:36:43
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23931
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE