FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Pălăria de Fetru 13, Cota 152
Text postat de Ion Gabriel Pusca
”Acesta a fost Eminescu, aceasta este opera lui. Pe cât se poate omenește prevedea, literatura poetică română va începe secolul al 20-lea sub auspiciile geniului lui, și forma limbii naționale, care și-a găsit în poetul Eminescu cea mai frumoasă înfăptuire până astăzi, va fi punctul de plecare pentru toată dezvoltarea viitoare a veșmântului cugetării românești” Titu Maiorescu - Eminescu și poeziile lui. 1889

Nu despre poetul Eminescu voi scrie în aceast㠑Pălărie de fetru’ , deoarece despre El scriu tomuri întregi oameni care au decenii de documentare în spate, cum sunt dl prof. Nae Georgescu -care mi-a fost decan în primii doi ani la Facultatea de Litere- sau dl Th. Codreanu care a publicat un articol superb despre ”reacționarul” Eminescu (http://roncea.ro/2011/02/04/sansa-dea-fi-reactionar/) sau alți și alți cărturari care au îmbrățișat eminescologia.
Sunt convins că nu sunt singurul care observă presiunea pusă în ultima perioadă asupra psihicului cetățeanului român. Oriunde întorci privirea întâlnești o remarcă negativă despre români sau despre România. Televiziunile -mai ales cele private- ne servesc de cinci ori pe zi câte una, două ore cu amănunte ”picante” despre cele mai recente crime, violuri, incendii, furturi sau sinucideri. Ziarele ne repetă a doua zi tot ce este mai macabru din cele spuse la televizor cu o zi înainte, iar radiourile preiau în a treia zi stirile scrise in ziare.
Cam așa arat㠓circuitul informației” în presă. Însă numitorul comun al acestor canale de mass media este construirea cu răbdare și grijă a următoarei ”sinonimii”: patriot = naționalist = xenofob = rasist.
Bineînțeles că sunt și excepții: câteva reviste culturale de înaltă ținută, din provincie, Baaadul Literar, Caiete Silvane sau câteva bloguri echidistante și bine informate.
Cu alte cuvinte dacă spui că iubești România, că pământul pe care te-ai născut înseamnă mult pentru tine deoarece pe el ai pășit prima dată când mama ta te-a lăsat din brațe, pentru că el a făcut posibilă legătura ta cu legile Universului, pentru că ai simțit oasele strămoșilor gâdilindu-ți tălpile când alergai să te întâlnești cu mama copiilor tăi sau pentru că, inevitabil, acest pământ te va primi, când viața -ca o mamă- te va lăsa din brațele ei, pentru prima și ultima dată, ei bine, dacă spui că iubești România ești catalogat drept naționalist iremediabil.
A fi considerat naționalist, însă, nu ar fi așa de rău, dacă naționalismul nu ar fi considerat o manifestare extremistă și, pe cale de consecință, șovină. Ori între șovinism și xenofobie este o graniță cât un fir de păr. Dar ce mai contează un fir de păr acum când toate granițele sunt deschise?
Poporul român are, el, păcatele și păcătoșii lui, dar nu cred că poate susține vreodată cineva –argumentat!- că Noi, românii, urmași ai dacilor, suntem un popor de xenofobi!
Dar, de la xenofobie se poate face pasul cel mare spre a eticheta orice patriot drept rasist și ”victim㔠a educației comuniste.
Așa ca vrei nu vrei ești român, ești xenofob. Cu alte cuvinte: nu mai contează mileniile de continuitate istorică în spațiul carpatodanubiano-nistro-pontic, nu mai contează cetatea dacică de la Sucidava, unde se afl㠔fântâna lui Harap Alb” și custodele cetății Dumitru Șapcă, reprezentantul celei de-a șaptea generații din neamul lui Radu Șapcă, nici Cetatea de Pământ de la Bârlad nu mai contează sau cetatea Porolissum de la Zalău deoarece, dacă îți asumi faptele neamului tău, ești rasist și nu cunoști istoria, care este oricare alta în afară de cea dovedită de izvoarele istorice. Iată de ce, îmi scot pălăria de fetru și tare mă bucur, ori de câte ori pot să ajung la întâlnirile săptămânale ale Academiei Dacoromâne unde un numeros grup de intelectuali duc mai departe munca începută de reperul temporal major al dacoromânismului, poetul Mihai Eminescu.
Îmi scot de asemenea pălăria de fetru în fața profesorului Th. Codreanu care atât de frumos concluzionează în articolul domniei sale: ” Așadar, avem nevoie de reacționari ca Eminescu așa cum avem nevoie de aer.”
Subscriu domnule Profesor: eu, cetățeanul reacționar, Ion Gabriel Pușcă, cel care, dacă va fi nevoie, va apăra și cu viața, alături umbrele lui Burebista, Decebal, Glad și Dragoș, alături de sabia lui Ștefan cel Mare și de capetele retezate ale Brâncovenilor, alături de exilatul A.I.Cuza și de Scrisorile lui Eminescu, alături de Nichita, de Cezar Ivănescu, de Grigore Vieru și Adrian Păunescu, alături de părintele Iustin Pârvu și de cetățeanul Roncea, drepturile prevăzute de articolul 152 din Constituția României. Am zis!
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Peia,sunt cateva lucruri care iti scapa din vedere. Nu din motive de agerime a vederii, ci din pricina ingustimii drumului. Ar mai fi si lipsa ta de rabdare pentru a intelege contextul, autosuficienta, afirmatiile gratuite, dar nu iti fa sange rau: nimeni nu este perfect.
Oricum este bine asa cum este: ai trecut pe aici, ai vazut, ti-ai dat cu parerea, poti merge linistit mai departe. Pa!
 
Postat de catre Ion Gabriel Pusca la data de 2013-03-02 21:47:49
         
 
  spune-le și băsiștilor chestia asta, din castronul cărora păpași pînă mai ieri, pușcă. anume, ăștia care fugiră cu jalbele-n proțap să ne pîrască la coana eruopa, că suntem neam degenerat, nu-i lăsăm pe ei, moț, să stea în cîrca noastră. nu te da acum că nu-i mai cunoști, că nu ține.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-03-02 16:37:02
         
 
  Dle Liviu S. Bordas, multumesc.
Si, da, 'articolul 152 din Constituție fixează doar limitele revizuirii acesteia.' m-am referit la caracterul național, independent, unitar și indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independența justiției, pluralismul politic și limba oficială.

Ma bucur ca sunteti de acord cu tema articolului.


 
Postat de catre Ion Gabriel Pusca la data de 2013-03-02 15:48:17
         
 
  152. errare humanum est, perseverare fiind ceea ce trebuie combătut, lucru dovedit și de articolul comentat.

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2013-03-02 12:32:04
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Domnule Pușcă, articolul 153 din Constituție fixează doar limitele revizuirii acesteia.

Este adevărat că ea face referire la caracterul național, independent, unitar și indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independența justiției, pluralismul politic și limba oficială, precum și la cîteva drepturi fundamentale, dar izvorul acestora nu se află în art.152.

Pe de altă parte, subscriu: vă văd cu ochii minții alături de iluștrii înaintași menționați în finalul textului, de-a valma cu sabia lui Ștefan și cu capetele retezate ale Brâncovenilor.

Curat patetic, coane Fănică!, vorba unui alt ilustru înaintaș. N-am zis. El a zis-o.

Clop de fetru nu port. Ce să fac, obiceiuri proaste...


PS Cu tema articolului sunt de acord. Reacția mea vine ca răspuns la stilul lui, nu la conținut.



 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2013-03-02 12:29:51
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE