FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Lectură, înșelătorie lirică, plagiat și tupeu
Text postat de Elena Stefan
Lectură, înșelătorie lirică, plagiat și tupeu

“omul vrea sa ne demonstreze ca suntem prosti, ca nu citim, asta e tot.” Radu Ștefănescu

Am spus-o de nenumărate ori, domnule Ștefănescu. Nimeni nu poate citi tot ce s-a scris ori se scrie. Pe de altă parte, există, printre unii autori, filosofia de a nu citi, pentru a nu-și "macula" propria potențialitate creativă. Între aceste limite, realitatea este aceea că fiecare are un "stoc" de lecturi acumulat de-a lungul timpului. De aceea, spunem, una dintre cele mai sigure metode de a te feri de plagiat este buna credință. Care te ajută să nu reinventezi ceea ce a fost inventat. Și să nu poți fi acuzat de plagiat.

Prin urmare, devine superfluă, ideea de a acuza pe cineva "de prostie" pentru că a citit ori nu cutare text, Există, totuși, un "standard" care poate defini ceea ce se cheamă "cultura generală" care presupune lecturi fundamentale. Așadar, fiecare individualitate are un set de lecturi care o diferențiază de oricare altă individualitate. De aceea, vă spuneam, interrelaționarea unui individ cu un vector purtător de sensuri latente (latentem propuneam eu; un concept mai larg decât acela de "text" la care îndeobște se raportează critica literară actuală cu variantele (sursă-înțeles, semnificant-semnificat, etc.) va conduce, întotdeauna, la variante interpretative, poate similare, însă cu siguranță diferite și, cum spunea Ion Barbu, ca număr, infinite. Și, în acesta constă măreția și frumusețea literaturii. Sigur, veți spune: "bine bine dar este unul și același text". Iar eu vă spun: da, este același text literar (numai pentru aceastea este valabil ceea ce spun) însă lecturat de oameni diferiți. Care pot fi cititori ideali, contemporani, telici, paratelici, arhi-cititori, după Riffaterre, cititori informați după Fish, cititorul intendat după Wolf, cititori accidentali, ignoranți, specializați, critici literari, filologi, pleziriști, acribici, etc.

Si, din această varietate lectoraială, se pot naște variantele interpretative la care am făcut trimitere. Care pot fi toate valide. Adică, argumentate coerent, astfel încât nicio propoziție să nu pară nesusținută, nesprijinită argumentativ, izolată, arbitrară.Variante care pot conduce la ceea ce, într-un alt text, spuneam că pot reprezinta triumful lecturii asupra textului.

Sigur, când intri într-un domeniu, trebuie să ai lecturile fundamentale ale acelui domeniu pentru a avea dreptul de a te exprima. Experimentul Șhakespeare tradus de Tomozei și de Ștefănescu a fost relevant, citatul din Papini a pus în evidență carențe de cultură generală iar eu am dovada că domnul Peia se pronunță în materie de noua critică literară fără să fi citit nici măcar abecedarul acestui domeniu.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Iar eu văd că faci eforturi disperate să se crează că ești cineva!
Dar te-nvîrți în loc ca dambilușca.
Ce e atît de ne-eco în "Tu vorbești, măi pupăciune dă răciune?!"
Păi, e laudativă, neamule!
Sau tu habar nai despre ce scrisei eu, acolo?
(Pe unde ăi fi găsit-o?!! Căz tare inventiv mai sunt! Îmi vine să mă felicit în văzu lumuliții!)
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-03-04 20:00:25
         
 
  Peio, vad ca te rechesenizezi pe zi ce trece.
N-o sa considere nimeni atac la persoana afirmatia ca toti suntem plecati, numai tu esti dus.

Mai degraba e ne-eco asta a ta: "Tu vorbești, măi pupăciune dă răciune?!"
Si altele.


 
Postat de catre General Motors la data de 2013-03-04 19:55:49
         
 
  "Peia, (...)
Dar tu esti dus"

Să consemnăm al doilea atac la persoană, dl. Cristescu?
Ba șa putea adăuga și corul encomiasticilor, de aseară, al celor pitulați, eroic și euforic, sub fusta exintesciană: ștefănescu, apigrantu, cioacă?
Asta nu ați oppservat?
Deși, sincer, cînd venii, m-am închinat, deși, vorba Eminescului, eu nu cred nici în Iehova. Cum se face că ați putut detecta un atac la persoană în articlul jmekăr al pupilului, e minune dumnezeiască!...


 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-03-04 19:31:52
         
 
  Ăsta, gargară de la gară, are tupeu să vorbeaască de "curățenii"?
Mi se pare mie, apostatule, sau ai folosit de nu-ș' cîte ori formula drăgălașă cu "seara aia", pe care ai preluat-o, nemestecată, de la amicul tău de mercenariat, ecsxzintescu?
Bașca, alte alea?
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-03-04 19:27:57
         
 
  Peia, acu' pe bune, toti suntem putin luati.
Dar tu esti dus.
 
Postat de catre General Motors la data de 2013-03-04 19:27:29
         
 
  "Că domnul Peia are unele tulburări comportamentale - să le numim așa -, este o altă problemă." (Sorescu)

Poate, cumva, să fie considerat atac la persoană afrimația onorabilului, sau mi se pare mie, dl. Cristescu?
Vă asigur că așa au început toate dandanaiele: un ipochimen m-a atacat, pe motiv că fac mișto de genialitățile lui literaturnice, deși nicăieri nu se precizează că trebuie să fim prea, să fim ultra-lăudaci, dupe care eu, ca un om demn la veața me, am ripostat. Cum se face că, totdeauna, sunt eu oaia neagră, iar nu cel acre a început? Poate pt că nu dau cu periuța prin locurile esențiale și nu mă străduiesc să fiu simpatic la domnu Patron?

 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-03-04 19:24:59
         
 
  E in regula. Am dorit numai sa verific.  
Postat de catre Andrei Florian la data de 2013-03-04 18:55:45
         
 
  Se numește "Atelier literar".  
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2013-03-04 16:41:45
         
 
  E posibil sa ma insel, desigur, dar tot e bine ca mai pot sa imi exprim opinia in mod liber, aici, adica in locul despre care sustineti ca nu face parte din circuitul civil.
Despre miza si curatirea site-ului am mai citit cate ceva si eu :)
 
Postat de catre Andrei Florian la data de 2013-03-04 16:01:12
         
 
  Nu. Cele două situații nu se pot compara.
Ponta a avut o miză și a intrat în circuitul civil, pe când Peia, nu.
Nu se îmbucă unul cu altul.
 
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2013-03-04 15:55:24
         
 
  Sa nu uitam ca si Ponta era considerat doctor pana l-au prins cu "mata in sac", dar stim sigur ca si acesta ar fi dat pe fata "inselatoria". Corect?  
Postat de catre Andrei Florian la data de 2013-03-04 14:20:30
         
 
  Ba se poate!
Domnule Cristescu, luați lucrurile prea în serios, chiar și atunci când nu este cazul.
Textul postat de d-nul Peia la care faceți referire nu are nicio legătură cu plagiatul, ci este doar o nadă întinsă.
Dacă nu ar fi fost prins cu "mâța în sac", singur ar fi dat pe față "înșelătoria", pentru că tocmai asta e poanta.
Efectul unui astfel de joc este că ne ține "în priză".
În rest, dând la o parte data la care autorii respectivi și-au dat obștescul sfârșit, este strict problema domnului în cauză ce riscuri își asumă jucându-se în acest mod.
Că domnul Peia are unele tulburări comportamentale - să le numim așa -, este o altă problemă.
Da' eu zic că scriitorii, prin esența lor, sunt cam duși
cu capu', așa încât trebuie să fim olecuță mai toleranți cu atari arătări. Că fiecare din noi o putem păți oricând.
Cu amuzament, SF.
 
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2013-03-04 13:35:19
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  De remarcat strategia distragerii atenției! Aducerea în discuție a unor probleme de actualitate și interes public. Ingenios, nu?

Însă, aici, apare o problemă care ține de drepturile de autor. Pot fi preluate, cu menționarea sursei, fără acceptul autorilor, texte care nu se mai află sub protecția Convenției de la Berna privind protecția operelor literare, artistice și științifice și a Legii dreptului de autor. Altfel trebuie să ai acceptul autorilor sau deținătorilor acestor drepturi.

În cazul în care nu ai acest acord, (studiul de caz prezentat anul trecut în cazul Rebreanu, cred eu, ar fi trebuit să fie relevant) conform actelor normative menționate mai sus, pot fi preluate scurte fragmente, care trebuie puse între ghilimele și, evident, cu menționarea sursei (autor, titlu, publicația în care a apărut textul, anul apariției). Aici se putea pune câteva fragmente și link-ul care face trimiterea la textul original.

După cum se știe, și am spus-o de nenumărate ori, protecția dreptului de autor în România este asigurată pe toată durata vieții sale și pentru o perioadă de 70 de ani de la moartea sa.
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2013-03-04 07:12:19
         
 
  -să fii prins cu mâța în sac (poemul "fără de țară" indiferent ce ai fi vrut să demonstrezi. Trebuia să iei măsuri de precauție; așa o incorectitudine (cel mai bland termen) tot incorectitudine rămâne. Că-i făcută cu bună știință sau bună credință, tot una!)

-să contești evidența (adică spui versificația tuturor textelor lui RȘ este insipidă etc. Mai apoi, despre un același text să spui că este de o mie de ori mai bun decât el însuși! Fără să clipești, fără jenă! Nu este la îndemâna oricui. Demonstrat cu prpriile-i afirmații. Ei bine în loc să bagi capul în pământ de rușine tot tu să strigi și să acuzi (minciuna cu Păunescu! dejucată inainte ca el să fi spus despre impostura procedeului)

-să cataloghezi argumentele vizibile și de către oameni mai puțin instruiți drept zero barat.

-să nu recunoști pastișa acolo unde este evidentă "PASTÍȘĂ, pastișe, s. f. Lucrare literară, muzicală sau plastică, de obicei lipsită de originalitate și de valoare, în care autorul preia servil temele sau mijloacele de expresie ale unui mare creator; imitație, copie. – Din fr. pastiche." Ce se face în pastișa "păi!..."? Se reia, pe un model sorescian, tema zădărniciei din Ecleziastul! Sigur a fost și va mai fi tratată de foarte mulți. Fie ca imitație, epigonism, pastișă, ca în cazul de față, fie original. Tema este eternă. Tratarea temei poate fi diferită. După caz.

-să tratezi, fără ca numic să te recomande, drept "scribaci" pe alții și să afirmi "uite, colea, poezie" demonstrează tipul de personaj accentuat.

Ei bine, toate acestea demonstrează ceea ce vede oricine. Un tupeu nemărginit. Care depășește orice nivel de înțelegere.

Cu un asemenea personaj nu se poate duce o discuție rațională. Prin urmare voi ignora spusele domniei sale. Însă nu la infinit. Iar încălcarea regulamentului va avea consecințe. Pentru că, în numele dreptului la liberă exprimare, nu trebuie să ai posibilitatea să bălăcărești pe alții. Inclusiv pe mine.
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2013-03-04 06:49:01
         
 
  Ioane, asa te-au invatat parintii tai sa vorbesti?  
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2013-03-03 01:23:37
         
 
  cum le spui tu, epigrămilă!
ca un om mare!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-03-03 01:09:28
         
 
  ți-am zis, spitulescule: dacă te plictisești și, colac peste pupăză, ai și dureri menstruale, pune-o pe metresă să te maseze ușor, în zona gonadelor. ea e meseriașă, nu un frecangiu de rînd ca tine, care umblă cu fesu-n dinți pe la tomberoane, poate mai dă de vreo de sticlă nescursă pînă-n fund.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-03-03 01:08:07
         
 
  Nu va e clar? Peia a mers la doua capete ca ala care si-a tras un ciorap pe cap de Halloween si s-a dus la o banca cu un pistol fals unde i-a somat pe aia sa ii dea toti banii. Cand l-au gabjit baietii de la Security a inceput sa urle in gura mare ca a fost doar o gluma de Halloween. Daca nu-l prindeau, adio si-un praz verde!

 
Postat de catre General Motors la data de 2013-03-02 22:36:37
         
 
  Draga prietene, batran si poet al propriei patimiri!

Asculta aici un sfat de la un prieten care ti-a fost baci pana la adanci batraneti: Nu te mai infoia ca-ti plesneste arteaua si-i pacat. Gasesti pe internet versurile sonetului "Ramane ca-n seara aia" pentru aduceri aminte. In rest, incearca sa fii mai ponderat! Domnul fie cu tine, drag si scump prieten!
 
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2013-03-02 22:31:01
         
 
  "veți" - greșeală pe care nu-'ș cum am făcut-o, da' uite că.
deci, menționai asta, ca să nu sară din unghere vînătorii disperați de greșeli, ale mele, sprea a mă arăta, acuzator, cu deștetu!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-03-02 22:24:58
         
 
  Radio Erevan raspunde

"Spune Dumnezeu: Lasati copiii si batranii sa vina la mine!"
(Ecsintescu Virtual)

Un ascultator curios ne intreaba:
-Esta adevarata cotatia biblica data de cel mai mare teolog al impreunarior umane blagoslovite de zeul Bachus?!
-Este suta la suta adevarata dar numai daca i se aplica doua amendamente: nu Dumnezeu a zis asa ceva ci fiul sau Isus cand a ajuns la pubertate si nu a zis "lasati copii si batranii sa vina la mine" ci numai "lasati copilele sa vina la mine"

 
Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2013-03-02 22:16:31
         
 
  iescxtinctescule,
ai terminat biștarii, june macac?
nu mai plătește mizileanca mercenari ca tine, să mănînce cozonaci umpluți cu rahat?
te dai iar pe lîngă mentor să te scoată din foame?
vezi, totuși, cînd folosești anume organ al aparatul fonator în scopuri encomiastice, să nu traci vreun șnaps pe nară, înainte, că turmentezi ecoliterarul mentorului!

 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-03-02 22:01:12
         
 
 
1. „Nu, domnule Peia, pasjul acela chiar îmi aparține. Citiți-l cu atenție. Vreți să vă dau hintul? Reprezintă dovada că ați intrat într-un domeniu în care v-ați prins urechile.”

Auleu! Ce domeniu, doamna? O fi paranormalu? Recunosc, la asta chiar nu mă pricep. Văd, însă, că excelați dv.: ați început să vorbiți pe limba fantomelor. Un fel de Mama Omida Hermenida! Mda, e tare!

2. „Dar măcar acum ați înțeles situația în care v-ați pus făcând aprecierile pe care le-ți făcut vis a vis de sonetul lui RȘ?”

Nu. Eu am înțeles situația în care v-am tras țeapă în povestea cu Păunescu. Aia da. E bine lucrată!

3. „Oricum, aveți dreptul de a nu avea dreptate! Eu v-am adus argumente. Dumneavoastră gargarisme și insulte.„

Argumentele dv. sunt zero tăiat în patru.
A spune adevărul gol-goluț nu e o insultă.

4. „...sunteți un personaj accentuat care vă declarați pastișele "genialități" literare se vede de la o poștă.„

Doamna-doamna, am 660 de titluri în cinci cărți. Nu am pastișat pe nimeni. Și nu sunt genial. Arătați-mi un loc în care am rostit așa ceva. Știu însă că dv. ați scris cinci versuri de doi bani și aveți pretenția să-mi spuneți mie cum se scrie. Am mai spsu: zece vieți să aveți nu veți scrie un versuleț, măcar, ca mine. Asta nu e laudă de sine, nu e declarație sforăitoare de autogenialitate, ci o evidențiere clară a unor date certe. Drept, pe față, așa stau lucrurile. Veniți cu contraargumente. Ieșiți la interval cu poezicile dv. Alea sunt contra/argumenetele. Nu vorbele dv. sforăitoare. Pe una am văzut-o. M-am prăpădit de rîs!

5. „Infatuare care promovează ce? O pastișă. A unui text biblic celebru.”

Doamna-doamna, matale știi ce e aia „pastișă”? În ce măsură sunt versurilea astea pastișă după Biblie? Copiate, redate, cumva, aidoma. Rîs curcile cu glas de soprane metafizice!

„voi, scribaci
chinuiți de ziceri și stiluri
voi, vorbălăi cu fason
voi, scorțoși intertextualiști
uite, colea, poezie
incomodă, dură
dar adevărată pînă-n măduvă
așa că
stați pe un pat burdușit de gînduri
și silabisiți:
praf-și-pul-be-re
praf-și-pul-be-re
praf-și-pul-be-re"

M-am uitat cu lupa, cu microscopul, cu opul, nu numai că nu văd nicio pastișă, dar nici măcar o aluzie care să amintească de Biblie. Parcă pomeneați de Ecleziast? Păi, tema deșertăciunii cred că, după Biblie, a fost tratată de mii, de milioane de ori. Și mult mai evident decît am făcut-o eu. Pastișorii, naibii!
Ce străduință, ce osteneală, ce sudori, doar-doar ve-ți reuși să vă vărsați năduful.
De ce, totuși, vă ofticați așa de tare, doamna-doamna?

„Unde m-ați văzut pe mine făcând așa ceva? Eu scriu, cât și cum scriu și îmi apăr, cu argumente convingerile. Nu mă idealizez, nu mă laud.” (Doamna-Doamna)

Puah! Da’ ce laude vă trageți! Cîte douăzeci pe mm pătrat!
- că dv. arătați ce și cum ar trebui scrisă poezia;
- că datorită spiritului dv. hermeneutic puneți lucrurile la punct;
- ba – tupeu fără margini, pe care eu nu mi l-am permis niciodată: „ciopliți” la poezia altuia. Am criticat, am făcut mișto, dar nu mi-am permis săintru cu cizmele în poezica altuia. Cu toate că-s de o mie de ori mai îndreptățit să dau sfaturi. Eu sunt meseriaș în materie. Nu știu cît de bun. Dar cu mult peste „harul poetic” al domniei voastre, care e sublim, am putea spune, dar lipsește cu desăvîrșire.
Despre argumente, ce să mai vorbesc? Luate la bani mărunți, așa cum fac eu, se dovedesc goale ca niște cătruni uscate.

- „Atâta timp cât respectați regulamentul, nu am nimic cu domnia voastră. Că vă fixați de textele mele ca un ciulin în blana canină iar vă privește. Însă a vă da cu părerea acolo unde habar nu aveți este cam mult.”

Mda. Mda. Iacă, iese la iveală oftica. Vă contest competența și, drept urmare, faceți o fină aluzie avertizatoare, de genul :”vezi cu percutezi, că, dacă te mai iei de mine, o-ncasezi!”
Aștept să vă dovediți exemplarul comportament imparțial și democratic, scăzîndu-mi nivelul din nou.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-03-02 21:57:02
         
 
  Doamna,
Batranul meu prieten uita de la mana pana la gura. Nu este dumnealui de vina. Imi trec prin minte versurile unui sonet: "Ramane ca-n seara aia". I le dedic. Sunt alaturi de prietenul meu prins cu mata in sac. Va rog sa-i acordati circumstante atenuante. La Nastase varsta a contat si e mult mai in putere decat poetul, ce Dumnezeu! Imi reafirm sprijinul neconditionat pentru tragismul existentei. Spune Dumnezeu: Lasati copiii si batranii sa vina la mine! Te astept prietene, te astept!

 
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2013-03-02 20:47:23
         
 
  1. Nu, domnule Peia, pasjul acela chiar îmi aparține. Citiți-l cu atenție. Vreți să vă dau hintul? Reprezintă dovada că ați intrat într-un domeniu în care v-ați prins urechile.

2. Dar măcar acum ați înțeles situația în care v-ați pus făcând aprecierile pe care le-ți făcut vis a vis de sonetul lui RȘ?

3. Oricum, aveți dreptul de a nu avea dreptate! Eu v-am adus argumente. Dumneavoastră gargarisme și insulte. Ca să vedem dacă aveți dreptate veniți cu argumente. Nu cu ocări. În care, se pare sunteți expert. Însă, cum vedeți, Europeea tolerează și astfel de ipochimeni. Poate greșește că vă bagă în seamă. Ce credibilitate puteți avea când în aceeași zi la câteva ore distanță vă autocontraziceți? Ce autoritate puteți avea când mușcați, ca un novice, din orice momeală? Cine să vă ia în seamă ocările? Ce competență demonstrați când negați, fără să pricepeți, totul? Că sunteți un personaj accentuat care vă declarați pastișele "genialități" literare se vede de la o poștă.

Priviți și vă minunați. Iată infatuarea în toată splendoarea sa.

"voi, scribaci
chinuiți de ziceri și stiluri
voi, vorbălăi cu fason
voi, scorțoși intertextualiști
uite, colea, poezie
incomodă, dură
dar adevărată pînă-n măduvă
așa că
stați pe un pat burdușit de gînduri
și silabisiți:
praf-și-pul-be-re
praf-și-pul-be-re
praf-și-pul-be-re"

Infatuare care promovează ce? O pastișă. A unui text biblic celebru.Adică, text cunoscut de către toată lumea. Fără jenă, fără rețineri, fără limită. Profitând de ignoranța unora și utilizând un tupeu nemărginit. După principiul strig, țip, acuz, împroșc cu noroi, deci, AM DREPTATE.

Unde m-ați văzut pe mine făcând așa ceva? Eu scriu, cât și cum scriu și îmi apăr, cu argumente convingerile. Nu mă idealizez, nu mă laud. Dacă au valoare, alții vor hotărâ. Dacă am dreptate în argumentațiile mele, de asemenea, alții vor trage concluziile. Nu credeți că proclamându-vă genialitatea, ceva este în neregulă? Însă este dreptul domniei voastre să scrieți și să vă comportați cum doriți. Atâta timp cât respectați regulamentul, nu am nimic cu domnia voastră. Că vă fixați de textele mele ca un ciulin în blana canină iar vă privește. Însă a vă da cu părerea acolo unde habar nu aveți este cam mult.
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-03-02 20:09:23
         
 
  Doamna,
Ripiit: sunteți pe dinafară și cu poezia, și cu așa zisa critică.
Am mai spus-o: nimerește orbul Bărila, dar un scribaci cîteva lucruri mai răsărite.
Oricum, nu văd de ce vă efortați așa de tare ca să mă convingeți că aveți NUMAI ȘI NUMAI domnia-vă hermenutică dreptate, contestîndu-mi dreptul de a avea dreptate?! Pt a-mi demonstra că sunteți extrem de democratică în păreri și ceea ce proclamați hermeneutico-antertextualist nu poate să sufereze fro contradicțiune? Nu vedeți în ce capcană picați? Sunteți glasul suprem, demiurgul, hristosul care învie texte mediocre din morți, care stabilește clasamente și clasează poeți? Vă străduiți de pomană.
Ripiit: sunteți complet pe dinafară!


De ce să mă mai obsosesc a citi caraghiozlîcul ăla de pasaj, indiferent de cine ar fi scris (faptul că-l puneți între ghilimele nu vă absolvă de aceeași acuză pe care mi-ați adus-o mie: plagiat!)
Cumlmea, să plagiezi o bazaconie textualistă și să vreai să demosntrezi că nu pricepe ics sau igresc nivelul de înaltă speculație infra-para-ultra-arhi textualistă.

Nu vedeți că nu vă mai ia nimeni în seamă, doamna?
Întreb din nou: oare de ce?
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-03-02 19:39:19
         
 
  Acuma poate așa o fi. Omul chiar nu înțelege. Mai fac o încercare.

Domnule, ați scris despre toate caznele (adică tot ce scrie Radu Ștefănescu), repet TOATE, inclusiv acel sonet: "versificația onorabilului, - ca, dealtfel, toate caznele lui prozodice - este insipidă, grea, plictisitoare, nedigeraqbilă. Dă impresia unei sforțări supraomenești de a exprima, arborescent și înghesuit, ceea ce un talent natural reușește doar respirînd.
Nu numai că nu posedă nicio urmă de valoare acest gen de texte, dar mai și induce ideea falsă, dăunătoare că așa se scrie."

Exclud acum din discuție varianta Tomozei!

Ați scris apoi despre varianta Ștefănescu (pe care o credeați a fi a lui Tomozei) "Versiunea Tomozei e de o mie de ori mai reușită." care de fapt spune "Versiunea RȘ (pentru că a lui era, nu a lui Tomozei) e de o mie de ori mai reușită. Nu vedeți în ce autocontradicție vă aflați? Păi cum să fie toate caznele sale, simultan, și insipide etc. și, una dintre elea, de o mie de ori mai bună decât ea însăși adică decât insipidă, etc. Chiar așa de greu vă este să înțelegeți?

Dacă îl mai aducem în discuție și pe Tomozei (ați văzut mai sus, l-am lăsat deoparte) nesinceritatea, lipsa de onestitate în apreciere, oportunismul, ies la suprafață cu asupra de măsură. În fața unei astfel de evidențe, fie, bărbătește, se asumă AUTOCONTRADICȚIA, fie, vinovat, se tace!

La fel ați procedat când ați încercat să intrați și în domeniul criticii. Aruncându-vă cu capul înainte în zid asemeni unui taur care vede muleta roșie!

A propos, ați recitit pasajul:

"Astfel, conceptul este structurat textual. Textul este xenofob textului. Existența sublimatului textual este o condiție aparentă presupunând concatenarea axiologică neutră. „Ăla contra asta” reprezintă esența demosului elementar. Momentul ontologic numenal, sincretic textului, reverberând etic, atinge zona „ă” Ca un mare, neechivoc „unde” tranzitivitatea „este”! Xantipa totuși ura lumea. Cum o noapte trează este afazică zonei „ă”. Putem explica nivelul textual rațional-univoc. Deoarece o mare necunoscută poate exprima impresia anteriorității cognoscibile intrinsec, disparat, operațional, apoftegmatic, rațional. Pentru rațional există judecata ubicuă, decelabilă efectiv ca alternativă telurică atavică, Să asculți cum umbra poate reinventa imaginativ virtualul invers reprezintă eroarea lacunară a valorizării artistice la orice afirmație relevantă estetic auctorial. Uneori, numai unitatea intrinsecă are urme teoretice ori relativ didactice, expresie peremptorie, elitistă. Emanația unui rapel organizat pentru evaluarea exclusivă anticipată."?



 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-03-02 17:13:15
         
 
  iecstintextule,
s-a întîmplat, cumva, să fii treaz de dimineață?
minune dumnezeiască!
dacă eu sunt "bătrîn ornitorinc", tu ce ești: june macac?
oricum, dacă ai schimbat prefixul la 30, nu te amăgi cu gîndul că îl vei schimba și pe cel de la 40!
cu pateul zdrențe, ai toate șansele să treci la regim de ambrozie pînă atunci!
vezi de te-ngrijește de "portița" prin care vei trece de unde ai venit.
știi tu!

 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-03-02 16:30:09
         
 
 
Mult-prea-stimată, honorabilă și hermenutică doamnă!
Permiteți-mi să vă întreb: da’ de ce vă ofticați așa de tare? Pen’că vă iau în bîză opturile speculative? Grămăjoaia de sintagme inventate, pigmentate, strofocate, contorsionate, aruncate cu furca-n fraze de tip zeppelin? Păi, indiferent dacă rostesc eu adevărul ăsta crud au ba, el tot există. V-am zis: arătați-le și unor, mă rog, unor specialiști, dar nu din cei cu care amicalizați... co/sintagmatic (știu și eu, vedeți? cu d-astea radicale!), arătați-le, zic, bijuurile dv. lexico-fanteziste, ca să aibă și ei de ce rîde! De ce lăsați această grea sarcină numai pe umerii mei?

În fine, să trecem la mioarele noastre...

Să vă analizăm extazul revanșard, deși am mai analizat o dată, ieri, da’ nu ați avutără bunăvoința să vă aplecați, intertextualisto-telkelist, asupra spuselor mele efemer-eternizate (reproduc, din amintire, o sintagmă specifică, a cărei apărținătoare sunteți).
Firește, mă simppt adînc lezat atît sufletește, cît, mai ales, antelectualicește dîn această cauză dă pricină.
Deci, reiau argumentația, spre uzul dv. hermeneutic:

Spuneam despre varianta Tomozei (în fapt, cea ștefănesciană), următoarele:

„insipidă, grea, plictisitoare, nedigerabilă. Dă impresia unei sforțări supraomenești de a exprima, arborescent și înghesuit, ceea ce un talent natural reușește doar respirînd.
Nu numai că nu posedă nicio urmă de valoare acest gen de texte, dar mai și induce ideea falsă, dăunătoare că așa se scrie.”

Și care-i problema? Păi, chiar așa și este! Credeți că, azi, acum, aș comenta altfel? Să facem olecuță abstracție de autorii reali...
Spusele mele rămîn corecte. Sau credeți că m-ar păli, brusc, admirațiunea în fața numelui Tomozei, aflînd că, în fapt, varianta lui era haialaltă?
Și, vinvers, mi s-ar fleșcăi entuziasmul moderat, aflînd că autorul variantei lăudate este Ștefănescu? Altfel, spus, insinuați cum că judecata de valoare pe care am făcut-o, se afla sub influența insidioasă și nesinceră a faptului că bănuiam cum că autorul ar fi taman Tomozei, iar nu genialul Ștefănescu?
Și vinvers?

Dar am spus-o și atunci. Insul Ștefănescu a procedat ca tărăbarii de la piață: și-a scos în față marfa a mai răsărită, ba a mai și stropit-o cu sticla de pepsi, găurită-n dop, să o frăgezească.
Altfel zis, a decalibrat, mișelește, comparația. A ales una din cele mai proaste traduceri a lui Tomozei, dînd-o drept a lui, și și-a scos pe tarabă cea mai arătoasă marfă. Ori, cumpărătorul, pus în fața a două fakeuri, alege răul cel mai mic. Că nu vrea să se ducă acasă cu sacoșa goală. Însă ambele variante sunt cu mult sub traducerile lui Chirică & Levițki. Care au respectat cel mai mult varianta originală. Ceștilalți s-au depărtat de original, pnă nu s emai recunoștea nimic din el. Justificarea că viziune personală, reinterpretare, aiurea! Fasoane, fițe și claxoane! Asta e, cum am demonstrat, taman așa cum în jocul din copilărie: „telefonul fără fir”! Ce ajunge la capătul șirului devine absolut irecognoscibil.

Ei, și după ce îmi dați, tot acolo, lecțiuni de valorizare a textelor, spuneți:

„a nega valoarea într-un text literar, valoare care iese în evidență de la distanță este un gest, cel puțin, neelegant.”

Iese în evidență... de la distanță? De la ce distanță, vă rog, că n-ați precizat?! Sau asta-i mult lăudata metodă hermeneutică, profund obiectivă, cu care vă tot lăudați?
Te dai îndărăpt fro cîțiva pași, te uți prin beeenocluuu șî, gata! devii un hermenut de perspectivă?
Mda.
Dovadă și comentariul fefe aplicat și fefe obiectiv pe care mi-l distribuiți cu rigoare de intertextualist acribic:

„Recitiți, fără patimă, detașat și cu IUBIRE, dacă puteți, versiunea colegului nostru. Are mai mult dramatism și este mai penetrantă și mai incitantă decât cealaltă care, cu regret, suferă de oarece platitudine. Stilul este mai alert, sintagmele mai sugestive, mai incitante. Sintagma "O liotă de nimfe"...

Păi, cu iubire ama citti, cu foarte multă iubire, aproape că a dta peset amrgini iubirea aia!
Cît privește „liota de limfe” ați rămas în suspans, că vă grăbeați la aeroport. Da’ cînd v-ați întors – cam repede!... veți fi fost pînă la facultatea la care predați hermenutica aplicată? – ați revenit cu aceeași „liot㔠în gînd și mi-ați turnat o poliloghie semantico-simbolică de s-a cutremurat și bietu șiekspir în eternitate lui, mirîndu-se transcedental foarte: „Băăă, da’ ce dăștept am fost pă vremea mea! Nu știam dacă nu apărea, piste secole, Doamna-Doamna, cuplată cu traducătoru Ștefănescu, să mă lumineze! Doar fraieru ăla dă peia, vedea-l-aș în fundu iadului! ’ce c㠄liota de nimfe”, descoperită dă traducător, și care nu e pe nicări, prin sonetu meu, e mai, degrabă, o gașcă de tip băsist, gen nimfopoliticele udrea, monica și roberțica!”

Mi-a mai plăcut și m-a impresionat ceva:

„Trecând peste neeleganța acuzelor, insinuărilor și chiar insultelor, distinsului coleg Peia,”,
...ziceți, la un moment dat, făcîndu-vă că aveți orbul găinilor la frumoasele aprecieri ștefănesciene cătră mine:

„bătrîne cobzar, dragul meu dilimanjaro, cu respect îți reamintesc că meseria asta nu-i chiar pentru tine” (Ștefănescu)

„știam de multișor că în afară de producția de acufene și ceară de lumînări, flenduroasele matale urechi nu-ți servesc decît la alungarea bărzăunilor cînd le soilești vara prin miriște,” (Ștefănescu)

Mai mult nu zic, că mai am și treabă.
Și, oricum, tot o hermeneută pîrîtă rămîneți! Chiar așa, pseudonimică și, deci, intangibilă din acest punct de vedere.
Nu vă mai ofticați, pls! Se poate lăsa cu sechele estetico-comparative nevindecabile!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-03-02 16:25:46
         
 
  Stimata doamna,
Aveti perfecta dreptate. Ati demonstrat cu umor ceea ce era stiut. Totusi nu imi sta in caracter sa lovesc un om, un tovaras as putea spune, in fine, un poet multilateral dezvoltat, aflat in nevoi, cazut, facut praf. Chiar nu pot! "Batranul ornitorinc", asa cum il rasfata Radu, a gresit. Frustrarea sau poate dimensiunea mesianica pe care si-o atribuie oniric l-a facut sa piarda controlul miliardelor de sonete citite si zecilor de miliarde scrise in toate rimele stiute ori nestiute. Varsta isi spune cuvantul. Trecerea timpului este o amprenta pusa in calvitie ca o anatema. Batranetea si bolile ei ataca acolo unde tarina e fecunda in plugul vorbelor de duh spuse tigoric de singura entitate de care omul asculta post mortem, izbavindu-si astfel pacatul oedipian, cum bine ar spune Freud. Sa-l iertam pe prietenul nostru. Cu totii imbatranim...Ma vad pe mine..Doar ce am schimbat prefixul, intrand de curand in deceniul 3 de viata si simt cum ma ard secundele... Remarcabila este capacitatea cameleonica a iubitului nostru prieten. Atat de fiara este in comentarii ( "fiara" este fireste un alint, o minciuna nevinovata menita a-l flata, o condescendenta crestina cu semenii loviti) si atat de "tristic" in poezia sa lacrimogena, usor efeminata, ca si cand poetul ar imbraca fustite rosii si s-ar incalta cu botosei albi, asa cum Freud il inspira pe Hitchcock in marea lui capodopera Psyco. Am incredere ca spiritul poetic din poet va invinge "fiara". Exorcizarea este dureroasa dar e sanatoasa! II sunt alaturi si il asigur de toata compasiunea mea si tot odata de increderea ca va reusi. Doamne ajuta!
 
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2013-03-02 09:02:47
         
 
  Adevăr, orbire și suficiență

A se vedea link:

http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=34760

Scrieți, domnule Ioan Peia,

“Doamnă Elena Stefan (cumava, afiliații genotipice cu honorabilul traducător?)
Putem face un milion de supoziții, putem comenta în fel și chip, putem scîrma în nu'ș ce profunzimi insondabile la care nici autorul original nu s-a gîndit, dar un lucru e clar: versificația onorabilului, - ca, dealtfel, toate caznele lui prozodice - este insipidă, grea, plictisitoare, nedigeraqbilă. Dă impresia unei sforțări supraomenești de a exprima, arborescent și înghesuit, ceea ce un talent natural reușește doar respirînd.
Nu numai că nu posedă nicio urmă de valoare acest gen de texte, dar mai și induce ideea falsă, dăunătoare că așa se scrie. Dacă eu sunt subiectiv, atunci foarte bine: fiți dv. obiectivă! M-am cam lămurit cum e obiectivitatea-vă de multe ori. Sunteți mai încorsetată-n gusturi și mai lipsită de orizont perceptiv decît un biet începător care a apucat să lectureze și el două trei poezele, cum ar fi: "cățeluș cu părul creț" și "ala-bala-portocala"!
Altcum, teoria chibritului funcționează la foc automat.”

Postat de catre ioan peia la data de 2012-08-19 10:43:36

Apoi Radu postează aceste două sonete dintre care al doilea, chipurile, ar fi versiunea sa. Adică ar face parte dintre toate caznele lui prozodice și este respectiv “insipidă, grea, plictisitoare, nedigeraqbilă. Dă impresia unei sforțări supraomenești de a exprima, arborescent și înghesuit, ceea ce un talent natural reușește doar respirînd.
Nu numai că nu posedă nicio urmă de valoare acest gen de texte, dar mai și induce ideea falsă, dăunătoare că așa se scrie.”


infatigabile postac,

ok, aleg sonetul de mai jos, versiune Tomozei:

Când orologiul mușcă din secundă,
Și trupul violetei îl răpune,
Când scurta zi în beznă o afundă,
Și viscolește-n plete de tăciune,
Când plopi trufași, ce-au ocrotit de soare
Cirezile, de frunze se dezbracă,
Și verdele de mai, cu resemnare,
Pe catafalcul spicelor se-apleacă,
Mă-ntreb de știi cum va veni, firească,
Eclipsa frumuseții ce dezmiardă
Ființa ta, ca-n alt vlăstar să crească,
De ai urmași. Nu-i învățat să piardă
Eternul timp, dar crudele-i porunci
Le poți desfide împăcat atunci...

și versiunea mea:
Când văd cum timpul curge pe cadrane,
Și ziua se afundă-n noaptea crudă,
Când văd pălirea florii diafane
și vița albă-n negrul păr crescută;
Când arborii sunt sterpi, cu foi bătrîne,
ei, baldachini ai turmelor, în vară
Și verdele-nchingat în snopi rămâne
Pe năsălie dus pe roți de cară;
Atunci la frumusețea ta-mi duc gîndul,
tu, care-o porți prin vînt și irosire,
Dulceți și farmec - timpul li-i mormântul -
Alte minuni vin lumile să mire.
Nu-i pavază când timpu-și sună coasa,
Doar dacă puii-ți luminează casa...

versiune Chirică n-am
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2012-08-19 16:44:14


Iată, distinse Ioan Peia ce ați scris domnia voastră. Cu mânuțele domniei voastre. (Dar poate aflăm că, atunci, cine mai știe, cineva v-a spart contul și a scris în numele dumneavoastră !)

« Și?
Versiunea Tomozei e de o mie de ori mai reușită.
Clar ca lumina zilei.
Versiunea ta e chinuită.
Dacă ai dat exemplul ăsta spre a mă convinge, nu ai reușit nici atîtica.
Ca să nu mai pomenesc de rima aia "imperfectă" : crudă/crescută... pfuuuu! e tare, verică! Dac-o vedeai la mine făceai clăbuci!


Postat de catre ioan peia la data de 2012-08-19 17:44:17 »

Urmăriți cronologia: 2012-08-19 10:43:36 ; 2012-08-19 16:44:14 ; 2012-08-19 17:44:17

Prin urmare, ați scris că la toate caznele prozodice, adică la producțiile distinsului coleg, versificația onorabilului, - ca, dealtfel, toate caznele lui prozodice - este insipidă, grea, plictisitoare, nedigeraqbilă. Dă impresia unei sforțări supraomenești de a exprima, arborescent și înghesuit, ceea ce un talent natural reușește doar respirînd.
Nu numai că nu posedă nicio urmă de valoare acest gen de texte, dar mai și induce ideea falsă, dăunătoare că așa se scrie.” În timp ce “Versiunea Tomozei e de o mie de ori mai reușită.
Clar ca lumina zilei. » . Și, ca să nu existe niciun dubiu, accentuați : “Versiunea ta e chinuită.
Dacă ai dat exemplul ăsta spre a mă convinge, nu ai reușit nici atîtica.
Ca să nu mai pomenesc de rima aia "imperfectă" : crudă/crescută... pfuuuu! e tare, verică! Dac-o vedeai la mine făceai clăbuci!”


Mai mult, așa, elefantian cum spun eu, bizonian cum afirmă RȘ, ca nu cumva să vă fi scăpat ceva ori să nu fie cineva capabil să lectureze în spusele domniei voastre, ceva apreciativ la adresa lui RȘ, continuați cu aplomb:

“gigione,
Mă îndoiesc serios că ai putea avea orizontul meu de cuprindere. Pe bune, putem discuta despre orice: începînd cu filozofia - literatura, mai puțin! - continuînd cu fizica atomico-cuantică și istoria ca atare, și sfîrșind cu istoria culturii și artei, spre pildă. Te simți în stare?
E adevărat că nu mai pot ține dizertații, cum făceam odinioară, căci nu mai cred în nimic din cele asimilate, întrucît minciuna existențială m-a dzgustat pînă la refuz total de a-mi mai reaminti, dar, or'ș'cît, ceva-ceva mi-a mai rămas prin tărtăcuță. După ce-am uitat tot, cum 'sei.
Așa că ironia ta de căruțaș nu a lovit deloc în țintă. Mai bine ia șurupelnița și reglează-ți decibelii la cască.


Postat de catre ioan peia la data de 2012-08-19 17:51:04”

Adică vă gâdilați orgoliul și vă arătați “mușchii stilistic și culturali” pentru a strivi micul și neînsemnatul traducător. Care nu ar putea avea orizontul de cuprindere al domniei voastre. (Îmi imaginez cum se amuza RȘ, în acest timp!)

Urmează croșeul final:

“bătrîne ornitorinc, tu de fapt mă iubești, bre...

nu-ș cum să fac să nu te supăr prea tare, vezi matale, versiunea pe care ți-am dat-o ca fiind a lui tomozei, e-a mea

și, desigur, vițăvercea

în consecință, mulțam mult pentru apreciere, te mai aștept :))))
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2012-08-19 18:04:10

KO.

Demonstrație impecabilă ! Impecabilă. Adică, fără cusur domnule Ioan Peia.

Ar mai fi ceva de spus ?

Prin urmare acel « orizont de cuprindere » nu poate acoperi nici măcar un sonet.

Același orizont de cuprindere s-a hazardat să intre și în domeniul criticii. Astfel că, în imaginația domniei voastre, ați făcut praf un text critic postat de către mine. Vom vedea, mai târziu ce ați scris. Întru desființarea acelui text. Cum v-am mai spus, în mod normal, nu aș avea pretenția să cunoașteți acel text. Însă, pentru că vă permiteți să « desființați » chipurile texte critice, este imperios necesar să aveți lecturi în domeniu. Dacă nu le aveți, cel puțin prudent, ar trebui să fiți rezervat. Dar nuuuu ! Cu un tupeu caracteristic ignoranților insultați și negați textele mele critice. Fără să aveți minime cunoștințe în domeniu. Vă voi prezenta demonstrația mai târziu.

Până atunci, lecturați de la link :

http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=44186

paragraful începând cu * Așteptările teleologice exprimă o construcție colaterală despre cum nu trebuie înțeles spiritul …

și amintiți-vă ce ați scris despre text.

Remember plăcut !
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-03-02 07:57:28
         
 
  Ietă, frate, că ăștia chiar s-au culcat. Eu cu cine mă mai conversez?  
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2013-03-02 02:03:40
         
 
  Hai la culcare, ca altfel iar vei ajunge sa te trasti dupa nivel de postare.  
Postat de catre Andrei Florian la data de 2013-03-02 00:33:52
         
 
  Oauuu!
Tu vorbești, măi pupăciune dă răciune?!
Păi, ca să pupi conduru pașei nu tre să-ți vîri nara-n țărînă?
Eu nu pup decît zidul casei mele, adînc temenelistule, căci mă apără de vreme rea și nu-mi cere nimic.
Farisei de maidan!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-03-02 00:23:39
         
 
  Epigramist, nu vei putea sa-l ingenunchezi pe domnul Peia, niciodata. Este prea obisnuit sa se tarasca.  
Postat de catre Andrei Florian la data de 2013-03-02 00:12:07
         
 
  și unii și alții se zbat  
Postat de catre ioan peia la data de 2013-03-02 00:07:46
         
 
  Nu mă anteresează America.
Nu mă anteresează Europa.
America ne-a vîndut odată, mai demult.
Ocidentul, cam la fel.
Acum, și unii și alții, se zbat ca să ne depopuleze, cu ajutorul vrăjelii democratice.
Ăia de peste gîrlă au interese strategice aici, puțin le pasă de românași. Asta e clar ca lumina zilei.
Ăștilalți, mai de peste deal, se bat pentru influență: pentru a-și menține piețele de desfacere aici, pentru a exploata ce a mai rămas din rezervele naostre naturale, pentru a ne folosi forța de muncă bine calificată sau bine muncitoare.
De restul românașilor îi doar fix în bumb.
Dovadă?
Ne-au adus într-o situație total falimentară: economie distrusă, datorii imense, produse otrăvite, pesimism, disperare.
Altceva nimic.
Așteaptă s-o mierlim, ca să ne ia țara.
Asta-i realitatea cea crudă.
Iar voi, iudelor, pt că vă pune-n bot cîte un castron de linte, contribuiți mișelește la "opera" asta de dezagregare a unei țări, cu greu întemeiată între imperii carnivore, care tot timpul au rîvnit să ne transforme în colonie.
Acum au reușit cu ajutorul liftelor din interior.
Ăsta-i devărul gol-goluț!
Să fiți blestemați pentru vecie pt asta, vînzătorilor!
Acum nu glumesc.

 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-03-02 00:06:14
         
 
  Tocmai asta e Peio: nu eu incerc sa te invat pe tine cum e cu plugaria sau cu colivia, ci tu vrei sa ma inveti pe mine cu ce se mananca America.  
Postat de catre General Motors la data de 2013-03-01 23:55:09
         
 
  papagal de colivie?
băăă, da' ce cosmopolit dă faimă zace-n tine!
vorba lu tata: "tot felu dă tîrîie-țăr'nă ne învață pă noi plugăria"!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-03-01 23:45:37
         
 
  ai, frate, lasă-mă cu faze d-astea!
e nasol că nu am pe ce să probez chestiilea alea și nici nu am răbdare să pigulesc chestii cu trestii, de blogărași.

 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-03-01 23:43:24
         
 
  Peio, pai tocmai asta nu pricep eu: de ce un papagal din colivie ii da lectii ciocarliei cat de nashpa e zborul.  
Postat de catre General Motors la data de 2013-03-01 23:41:21
         
 
  Eu am dreptul, gramatule, că sunt aici, în căsuța asta, unde văzui luminița soarelui, da' tu ești taman pe post de iudă, ce e greu de priceput?
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-03-01 23:25:11
         
 
  Peio, ca de obicei n-ai inteles nimic si nici nu ma mira. Eu ii fac hoti pe hoti, adica pe politicienii de la putere (fosti si actuali), nu pe victime. La fel cum o faci si tu uneori, chiar mult mai vehement.
Sau vrei sa spui ca Basescu si fostul guvern, cel al lui Boc, nu au nicio scama pe rever, iar eu doar ii denigrez aiurea?
 
Postat de catre General Motors la data de 2013-03-01 23:23:48
         
 
  Noooo! E trezanapodé votrî intărprăte, madam-madam!
Pînă și dexu mem foooo!
Par nu ghiorlanu e an creatiur trezimpatic e ruze tirs malice!
Cum s-ar zice.
Răspuns valabil și păntru ghiorlan!

 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-03-01 23:23:03
         
 
  Excellent mon vieux! Voila! Le vrai problème d'ici c'est la définition du mot "Ghiorlan" C'est une vrai question philosophique! C'est la philosophie d'ubicuité du jeux: une transition. Celui qui donne "gherle"!  
Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-03-01 23:12:38
         
 
  Domnule Cristescu, aveti o greseala de typo in chiar titlul textului din prima pagina, adica ati uitat de un "i" de la "La multi ani"  
Postat de catre Andrei Florian la data de 2013-03-01 23:01:53
         
 
  "Că, credeți dv., urmare a adversității mele cu ghiorlanul, am apreciat pe dos"

mon ami, qu'est que c'est "ghiorlan"?
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-03-01 23:01:34
         
 
  err:
"cam 3000 de titluri, din care mai mult de 30% cărți dificil de asimilat în cîteva săptămîni."
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-03-01 22:48:40
         
 
  Tu înțelegi ce vrei, neamule!
Un lucru este evident: stai cu capul la cutie și ne faci hoți!
Asta-i problema.
Căci nu fugi în vecini să-ți pîrăști tatăl că e cam bețiv.
Încerci să rezolvi sitauțai în curticica ta.
E greu pt niște iude ca voi să priceapă asta.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-03-01 22:47:37
         
 
  Doamna-doamna,
Ce ridicol să vreți, cu orice preț, a găsi nodul de papură în firul de pai!
Acolo, în povestea cu Tomozei, dacă-mi amintesc bine - că nu am răbdare să caut povestea - lucrurile chiar așa stăteau. Sonetul care era dat a fi al lui Tomozei, - care nu e nici un poet grozav, niciun traducător foarte bun, a chixat destul în sonetele alea - chiar era mai bun decît celălalt, care a fost dat a fi al lui Rădulescu. Și invers. În ce consta ridicolul atitudinii mele? Că, credeți dv., urmare a adversității mele cu ghiorlanul, am apreciat pe dos valoarea celor două texte, doar din motive subiective? Că n-am priceput? Dimpotrivă, prezentîndu-mi-se două variante, am considerat una din ele ca fiind mai răsărită. Și? Am în casă și variantele Tomozei și cele ale lui Chirică și Levițki. Mă sculam de pe scaun și, aflînd care era paternitatea celor două texte, jucam pe invers. Simplu. Dar nu m-am deranjat. Am spus ceea ce am considerat că e corect. Dar, iarăși mi-amintesc, am apreciat ca fiind, ambele, sub varianta Chirică & Levițki. E posibil să fi făcut și remarci ironice, în sens denigrator, dar judecata corectă a rămas, dincolo de ele. Care-i faza, pînă la urmă?

2. Cît priveșet "Diavolul șchiop", țin minte că nu v-am contrazis vehemet. Ci doar am crezut, și cred în continuare, că nu este descris suficient de bine rezumatul cărții. O am aici, în două exemplare, chiar. Doriți să mă verificați? Vă spun ediția, editura și, dacă doriți, vă dau și citate. Sau bănuiți că țin cărțile în casă doar pentru a-mi gîdila amorul propriu. e drept, nu am avut timpul fizic necesar, pt a le parcurge toate (cam 300 de titluri, din care mai mult de 30% cărți dificil de asimilat în cîteva săptămîni. Puteam să fotografiez repede cîteva pagini și să spun da, așa este. Dar parcă nici nu am susținut că știu sigur. Nici nu am apucat. Și, oricum, am și eu dreptul să dovedesc "carențe" de lectură, că nu-s așa de dotat ca domnia voastră hermeneutică, care evaluați poezia ca pe marfa de pe taraba talciocarilor! Dar cu instrumente moderne, de chirurg intertextualist. E ceva.

3. Coliva-mi place. Da' nu servită de domnia voastră telkelistă. Sigur, rețeta după acre o fabricați, eset barcadabrabntă. Ca și criticismele alea.
În orice caz, placu-mi grozav expresiunea "frăgezeală"! Vreți să știți ce conținut complet neecoliterar are? Să vi-l devoalez? Da', în cazul ista, ar trebui să vă autosancționați, ca milițianul care și-a amendat singur nevasta că a trecut pe roșu!

4. Ce mare găselniță!
Ce mare revelație!
Ce mare staisfacție!
M-ați prinsără cu mîța-n sac. Da', înainte de asta, urmare a vastelor lecturi, taman îmi luaserăți apărarea:

„Doar atât, distinsă Belladonna, nu este suficient. Pare o simplă denigrare. Ca să poată fi credibilă trebuie prezentate exemple, trimiteri bibliografice sau link-uri. Până atunci ar putea fi privită doar ca o simplă aserțiune fără suport argumentativ.

Așteptăm sau retragem comentariul. Acuma sigur, că i se face așa ceva este similar cu ceea ce face domnia sa altora. Însă dacă procedăm ca domnia sa ce ne mai diferențiază? Amicus Plato sed magis amica veritas!”

Să înțeleg, din comul citat, că, urmare a vastei dv. informații și flerului hermenutic, ați intuit că era vorba de o farsă?
Ooooo! Sper că nu susțineți asta, chiar așa, în fața dovezii clare ca lumina becurilor halogene!
Cre’ că, mai degrabă, v-a năpădit oftica, bicoz iar ați luat plasă!
Mă-nțelegeți? Ripiit: ați luat plasăăăăăă!...
Adică... v-am cam „frăgezit”, ca să apelez la ecoliterarul termen pe care tocmai lați uzitatără mai țus!

 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-03-01 22:45:18
         
 
  Semn rau, Peio! Ai inceput sa te contrazici in fiecare comentariu. Sa inteleg ca guvernul Boc a fost drept si bun, iar Coana Europa o scorpie atunci cand il mai urechea? Idem pentru guvernul Ponta?
Sa inteleg ca romanii sunt un popor masochist daca tinerii romani parasesc tinutul acesta atat de ospitalier pentru a se duce in ghetoul ala de Occident?

Si o intrebare intrebatoare pana nu incepi iar sa iti dai in petec: cand si cum anume mi-am denigrat neamul? Cand am spus ca ea, Coana Europa, ii mai trage de maneca pe cei care ne fura, indiferent de partidul din care fac parte?
 
Postat de catre General Motors la data de 2013-03-01 22:32:42
         
 
  Știi ceva, frățic? (cred că e eco!)
Ție nu-ți e un pic de rușine, olecuță numai, să-ți tot denigrezi neamul în felul ăsta?
Vrei să-ți spun eu că din pricina unor muhaiele, care au tot întins tipul ăsta de zvonistică, am ajuns să fim vinovați și pt legea gravitației?
Epigramatule, ființa omenească este pretutindeni la fel. Pe tine, dacă te-aș pune în situația de a alege între codrul de pîine necesar pt a supraviețui și interdicția morală de a hrăpi felia vecinului, te asigur că nu numai că i-ai da cu paru-n cap să i-o iei, dar ai deveni și canibal. Sunt exemple destule. Stai, bine mersi, la adăpostul nesimțirii asiguratorii, îmbuibate, și judeci o ființă adusă în stadiul de disperare existențială. Căci considerațiile tale acuzatorii nu se reflectă numai asupra unei găști de indivizi lipsiți de scrupule - care și în occidenții și americile alea sunt, dar bine drapați în discursuri demagogice și dosiți dupe paravanul frumos decorat al democrației - ci ele, aceste blasfemii denigratoare, se răsfrîng, inevitabil, și asupra imaginii majorității oneste a românilor. Nu e de ajuns că toată europa - civilizată, vai, vai! - ne percepe ca pe niște țigani, deși noi, ROMÂNII, nu avem nicio legătură cu această minoritate?
(Apropo: ei. democrații lu pește, de ce sunt în așa deranj că s-au dus "rom"ânii peste ei? Păi, să-i integreze onor democrația lor de panoplie, că are cu ce, nu să-i trimită, ramburs, aici!)

Suntem, în covîrșitoare majoritate, un popor inteligent și drept. Și foarte ospitalier. Ceea ce nu pot spune despre "civilizați", care trăiesc ca într-un ghetou de androizi, emasculați sufletește. Copiii noștri, care se duc acolo de voie, de nevoie, - cei simțitori și sensibili, desigur - suferă de singurătate și dor de pământul țărițoarei lor. Blestemați fie cei care ne-au adus în situația asta!
Deci, încetează cu scuipatul tău infect, al vostru, aruncat încoace. Nu ți se pare că miroase a abjecție gestul tău, al vostru, de iude odioase?
Zău, chiar nu?
Așa "ajutați" voi România? Scuipînd-o?
Cum să mă abțin să nu-ți întorc gestul salivar fix, unde ți se cuvine?
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-03-01 22:12:35
         
 
  1. Sonetul lui Tomozei, dat ca fiind al lui RȘ iar al lui RȘ dat ca fiind al lui Tomozei. Evident l-ați ridicat în slăvi pe al lui Tomozei. Care de fapt, era al lui RȘ. Pe care îl contestați total.

2. Căutați textul. Înainte de a spune domnia voastră v-am spus eu.

3. Papini. Ați crezut că lumea nu cunoaște citatul. Și ați demonstrat că habar nu ați avut, cel puțin de Lesage, Diavolul șchiop. Însă, știți bine că mai erau și alții.

3. Dar bomboana de pe colivă vine în curând. Vă mai frăgezesc un pic. Știți doar descărcările de catecolamină frăgezesc, fără îndoială, carnea stilistică. Aveți măcar idee despre ce este vorba?

4. Tupeul ține o dată. Până îți dai seama cu cine ai de-a face. Ca în poemul fără de țară!
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2013-03-01 21:56:28
         
 
  Acuma revenind la: "Bah ce v-am tras-o cu tecstu' asta, bah ce plasa v-ati luat!"

Tare mi-e mie ca ia mers la doua capete ca ala care si-a tras un ciorap pe cap de Halloween si s-a dus la o banca cu un pistol fals unde i-a somat pe aia sa ii dea toti banii. Cand l-au gabjit baietii de la Security a inceput sa urle in gura mare ca a fost doar o gluma de Halloween. Daca nu-l prindeau, adio si-un praz verde!

 
Postat de catre General Motors la data de 2013-03-01 21:54:30
         
 
  Peio, daca n-ar fi Coana Europa sa ii mai traga de maneca pe astia, fii sigur ca ti-ar fura si urechile!
Coana Europa a fost si cea care i-a mai domolit din furtisaguri pe pedelisti si tot Coana Europa e cea care ii mai sperie si pe uselisti. Ca altfel... ai tasta in gol, ca laptopul ti-ar fi deja furat de sub nas.
 
Postat de catre General Motors la data de 2013-03-01 21:50:38
         
 
 

Domnule Kosta,
Sper din toată inima să nu vă supărați.
Vă respect știința și bunul simț al expresiei oneste. Ca dovadă că, deși am multe obiecții la ideile domniei-voastre, m-am străduit să nu le sancționez. 'Vcors, potrivit cu modul meu subiectiv de a percepe lucrurile. Adică relativ, desigur.
Deci nu mai e nevoie să spun nimic în plus, spre a stabili clar poziția relațiilor dintre persoanele noastre.
Acum,
Dați-mi voie să observ că istoria, în complexitatea ei furibundă, nu este o poezie, frumos adusă din condei de poeței liricoși. Privind înapoi, în eternul taifun uman, ați constat, desigur, că totdeauna, între artiști, indiferent de ce factură, au existat frecușuri, orgolii, lupte care au dus, uneori, pînă la eliminarea fizică a potrivnicului (vedeți, ca ex. rapid, conflictul - e drept, religios - dintre Calvin și Castellio, transpus literar de către extraordinarul Stefan Zweig, în "Un strigăt împotriva morții". Sau ura crîncenă dintre Mozart și Salieri. Sau șicanele dure dintre Picaso și Matisse. Și vă asigur că, cel puțin în cazul ultimilor, nu era vorba de simplă emulațiune artistică, chiar dacă tot încearcă unii să dreagă, antelectual, busuiocul.) „Homo homini lupus” a fost, este și va fi valabil cît îi lumea. Creștinismul, care exprimă oboseala umanității în fața legii ireductibile a eternului conflict intre ființele biologice (inclusiv om, căci ADNul are înscris în program rigoarea luptei pt existență) a încercat să domolească această tendință devoraționistă, dar a eșuat și el în războaie religioase, crunte, sîngeroase, în persecuții inchizitoriale, în corupție generalizată. Deci, implacabilul este... implacabil, oricum am da-o!
Așa că, o adunare de animăluțe dresate nu este găsibilă decît în cercuri de naivi, fraierici, resemnați, anemici. Iată, dacă i-am lăsat pe jmekeri să ne încalece, sub cuvînt că noi suntem un popor pacifist și ușor de dresat, am ajuns să ni se urce-n cîrcă alde coana redingota și conu barosu!
Bașca conu băs, cu gașca lui de patzachine!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-03-01 21:45:27
         
 
  Ba ați căzut în plasă, doamna-doamna!
Și încă rrrău de tot!
Nu mizați pe faptul că mi-am șters textele, că nu ține.
E posibil să fi salvat momentul. O să caut.

Dar cel mai hazliu moment a fost cînd v-am tras plasa cu Păunescu. Fix și taman la fel. Sau aveți memoria scurtă?
Normal.

"Exemplul cu sonetul a fost delicios. Mai mult, a căzut în propria-i capcană cu citatul din Papini. Când ne-a devoalat ce carențe de lectură are."

Care sonet, care carențe de lectură? Ați putea să le precizați?
Dar, pînă atunci, iote colea ce flagrant logic la înălțimea-voastră:

"Pentru că nimeni nu a citit ori nu poate citi ce s-a scris ori ce se scrie în literatură." (doamna-doamna)

Păi, asta înseamnă că toți avem carențe de lectură, doamna.
Inclusiv domnia voastră atotcuprinzătoare și plurispeciallizată!! Atunci, eu de ce nu așa vea dreptul?
P-ormă, care-i chestia cu Papini? Că n-am priceput. Papini e unul din autorii mei preferați. Citit de căteva ori. Am cărție lui acilica. Mă rog, cele traduse, că nu știu taliana ca matale. Deci, în ce constă carența?
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-03-01 21:17:51
         
 
  Iata, sunt cinstit cu mine insumi si recunosc faptul ca domnul Peia a fost provocat. In numeroase randuri si in felurite moduri, toate dubioase, mitocanesti, detestabile. Asadar, radicalizarea domniei sale are cauze clare, din trecutul acestei pagini. dar mai spun ceva cu care poate ca nu veti fi de acord: domnul Peia este o particica dim "marca de autenticitate" a paginii Europeea. De aceea si de aici incercarea mea de a calma spiritele, apelul la reconciliere si la atitudini pozitive. Sunt un naiv, nu-i asa? Cine crede ca pot fi "aplatizate" iritarile exacerbate ale caracterelor nu are sansa la alta perceptie. Dar eu mai cred ca pana la urma si domnul Peia, altfel, perceput de unii dintre noi, destui as zice, ca un scriitor tslentat, va inceta sa se mai risipeasca pe sine in polemici ridicole, fara miza, fara haz, in provocari sterile si fara rezultat. Parerea mea.  
Postat de catre sters sters la data de 2013-03-01 20:46:54
         
 
  Inainte de a fi orice altceva, expresia "iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti" este un indemn de bun simt. Cu mistocareli, cu capcane naive, gen cea incriminata, nu facem alta decat sa ne dam la gioale ca si cand am juca miutza pe maidan, chiar si daca acea activitate e un fel de sport. Detestabil insa. Si denotand precaritatea caracterului celui care o initiaza. Degeaba citesti vrafuri de tomuri, daca la caracter stai "într-o rână" si daca nu accepti si celuilalt dreptul de a avea o opinie valida. Daca te incapatanezi a te impotrivi tuturor, fara deosebire, numai de dragul impotrivirii, fara logica, fara masura, sara decenta minima a acceptarii opiniei celuilalt. Sau macar a ascultarii ei pana la capat.Exact cum spunea cineva: daca suntem asa de nepotriviti cu suprema dumitale cultura, de ce nu ne lasi in prostia noastra, ca sa te masori cu de-alde matale? Nu? Soparla, mitocania, superbia, sunt toate tare ale eului exacerbat. Si sunt ridicole si de netolerat, Cu toata invatatura Christica.  
Postat de catre sters sters la data de 2013-03-01 20:24:57
         
 
  A ne judeca, adica. De fapt, ce vreau sa zic e "sa fim judecati dupa ce si cum scriem" ca sa fiu mai exact. Ca ne place sau nu, am inceput sa ne luam la misto, sa ne punem la incercare unii pe altii, sa ne balacarim. E si asta un simptom al decaderii generale a lumii sau al societatii romanesti - mai aproape de noi- dar el poate fi contracarat prin bun simt si iertarea aproapelui. Exacerbarea spiritului vindicativ, excesele de limbaj (urat cuvant!) nu pot duce decat la vendeta, la sporirea incrancenarii pana aproape de explozia verbala depreciativ-batjocoritoare a toti si a toate. La ce foloseste asta si cui, daca as intreba, probabil ca as fi luat de nebun sau de prost. Fie si asa, dar eu tot cred ca tre' sa ne respectam ca sa ne suportam. Eu am hotarat sa nu mai raspund decat la comentariile decente, chiar critice dar la obiect. La magarii am sa renunt a mai raspunde, desi mi-e greu, mi se pare ca mi-am legat limba cu atza. S-auzim de chestii fine si sa ne dea Dumnezeu gandul bun si iute lucrator intru ale literaturii de calitate. Primavara duioasa va urez, rodnica si cu multe satisfactii literare. Kostanie Calugarul.  
Postat de catre sters sters la data de 2013-03-01 20:13:15
         
 
  Tocmai acest lucru am avut în vedere. Oricine poate face un astfel de colaj. Pentru că nimeni nu a citit ori nu poate citi ce s-a scris ori ce se scrie în literatură. Prin urmare, un astfel de experiment este nerelevant. Și neonest. Adică înșelătorie lirică. Și mie mi-a întins distinsul domn o asemenea capcană pe care am dejucat-o înainte ca distinsul domn să aibă plăcerea să spună că i-aș fi căzut în plasă.

Însă, un asemenea experiment se poate face cu opere care intră în standardul "cultură generală" Adică operele fundamentale ale literaturii române și universale. Exemplul cu sonetul a fost delicios. Mai mult, a căzut în propria-i capcană cu citatul din Papini. Când ne-a devoalat ce carențe de lectură are.

Și, domnule coleg, experimentul se mai poate face cu aceia care se exprimă într-un domeniu fără să aibă habr de acel domeniu. Iar, aici, distinsul domn, a căzut perfect în plasă. Pentru că domnia sa, numai când vede numele meu, vede roșu în fața ochilor. Valorificând această vulnerabilitate i-am oferit ocazia să se exprime asupra unui text care ține de ABC-ul criticii literare. Mușcând cu poftă, crede domnia sa, a făcut arșice un asemenea text. Vă voi oferi, în curând, plăcerea de a savura întâmplarea. În care, de fapt, tandemul umbrelor subțiri a excelat. Dacă interesează. Eu m-am "dixtrat" ca să mă exprim ca domnia sa. Sigur nu-i poți cere cuiva să știe ce s-a scris într-un domeniu specializat, ca acela al criticii literare și, mai ales, al noii critici. Însă cum domnia sa intră, elefantian ori cum spuserăți dumneavoastră, bizonian, în acest domeniu, a trebuit să fac xperimentul. Repet, dacă vă interesează vă voi da hintul necesar.
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2013-03-01 20:10:54
         
 
  Apropo: iute-iute le răspund celor care s-au gîndit că aș fi un plagiator odios: AM CINCI CĂRȚI care cuprind cca. 650 de titluri. Bașca cele pe care le-am împrăștiat pe ici, pe colo, și nu le mai știu numărul.
(Mai am și un îneput de roman, din care am scris cam 50 de pagini și, deocamdată, am ajuns la concluzia că trebuie să reiau lecturi esențiale de scriitori mari, ca să îndrăznesc a crede că pot să scrie cîteva sute de pagini, măcar mediocre, dacă nu demne de a fi luate în seamă. Eu am patima acribiei, a studiului amănunțit. Plus, o piesă de teatru. Proastă, ăvcors!).

Prin urmare, nu am nevoie să plagiez pe nimeni. Am suficient orgoliu ca,ÎN FAȚA MEA, nu a altora, să nu roșesc că am împrumutat din sudoarea cine știe cui. Fim-mi-ar rușine de mine! Puteți să citiți și să răscitiți în cărțile mele - proaste, desigur - dar nu veți găsi nici cel mai mic indiciu de plagiat. Poate ușoare pastișe prin unele locuri, care, însă, au fost asumate pt că nu se putea altfel.
Așa că sedimentați-vă, frați căuzași, și beți un pahar cu apă rece.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-03-01 20:09:41
         
 
  Orice ar face Peia, mie tot mi-e drag de el.
Ca de izmene vara.
 
Postat de catre General Motors la data de 2013-03-01 20:09:31
         
 
  Intr-adevar, o vorba mare: fiecare cu lecturile lui! Iar faptul ca eu sau altul sau celalat nu au buchisit terfelogul din care ti-ai edificat piramida culturala proprie nu-ti da dreptul, oricine ai fi tu, sa ma consideri pe mine ignorant. Asa este, cartile se scriu din carti, arta-i lunga, viata-i scurta, unii de la altii fura, cum scria Latunski, parca, dar mai bine ni se sede a ne comenta dupa ce "scrim" nu dupa ce citim. Maestrul Peia s-a radicalizat asa de tare ca mie crl putin mi se pare ca a devenit incompatibil cu toata lumea.  
Postat de catre sters sters la data de 2013-03-01 20:02:30
         
 
  ca tot e sarbatoare  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-03-01 20:00:32
         
 
  las' ca ne explica maestrul ce si cum. intre timp sa bem o bere.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-03-01 20:00:13
         
 
  O, boy, ce supărăciune pe frați!
Ce indicnare generalizată!
Ce furtună mediatică!
Ce diatribă ciceronică și ce inflamație hermeneutică pre doamna hermeneută!
Sus, majuscul și jsutuțiar, titlul: ... "înșelătorie lirică, plagiat și tupeu"!!!
Waw! Waw! Wau! Eh, cum iese oftica la iveală!
Cre’ că mai am puțin și o să mă pună pe rug, doamna telkelistă!
Doamna-doamna, aș zice să vă dezbărați de ideea de a crede că suntem studenții dv., care trebuie să stea smirnă-n bănci și să vă privească taman ca pe un profet. Cel puțin eu nu am aplecări idolatrice.

Am să postez un articolaș ceva mai lung, prin care să iesplic unele lucruri, care țin de atidudine, de de viziune, de credință. E adevărat, personale toate cele expuse, dar cine se poate lăuda că viziunea lui are virtuți divine, trans/subiective? 'Vcors, numai hermenuta domană, da' io aș fi ceva mai prudent și mai modest. (Atotcuprinderea mea este trucată!)
Deci, un bob zăbavă. Deși văd că mă cam întind cu articolașul și nu-mi place.
O să încerc a esențializa.
Fac asta nu pt a mă justifica, ci pt a pune problema.
Ceea ce puțini, din păcate, pricep.

 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-03-01 19:56:04
         
 
  Să-nțeleg că acu' eu am fost bizonul europeic?  
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2013-03-01 19:43:34
         
 
  Mai Radu, eu i-am dat o stea nu din bizonism mioritic, ci din doo motive:

- oricum aveam prea mullte
- sa il calauzeasca in gasirea tarii
 
Postat de catre General Motors la data de 2013-03-01 19:42:22
         
 
  acum sa va explic, d-le Cristescu.
glumite de genul asta se tot fac. de ex, intr-un site de mare notorietate, nu conteaza care, acum cativa ani, cineva a riscat postand un poem celebru al unui autor si mai celebru. riscul a fost rasplatit, fiindca poemul a fost, bineinteles, facut arsice si trecut la atelier.

jocul (farsa, caterinca) inventata de maestrul peia consta intr-un colaj de versuri din autori mai mult sau mai putin cunoscuti, caruia i se da un titlu potrivit, urmand ca bizonul europeic sa puna botul, fie cu o steluta, fie cu o critica, fie cu o radiografie academica pe text, dupa caz, urmand ca dupa 2-3 zile, maestrul sa vina cu explicatii, iar victimele sa se amuze copios, sau cel putin sa incerce...
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-03-01 19:33:03
         
 
  Si da, sunt de acord cu Radu si Atropa! Nu il putem acuza pe Ioan Peia de plagiat. Si nici pe Gheorghe Rechesan. Nici pe Razvin Cu Vadra.
Pentru ca doar au incercat sa demonstreze ceva.
Plagiat este cand iti insusesti in mod evident munca altuia, tiparind o carte sau o teza de doctorat.

 
Postat de catre General Motors la data de 2013-03-01 18:08:44
         
 
  APROPO DE PLAGIAT, O CHESTIUNE CU CARE NU SE GLUMESTE:

Acum cativa ani am fost invitat pe cafeneaua.com unde am postat cateva dintre cele mai bune epigrame ale mele. Epigrame cu care castigasem diferite concursuri de umor, epigrame apreciate de mai marii genului si publicate in antologii sau reviste. Cate doua-trei pe zi.
Celor de pe cafeneaua.com le-a placut initial ce postez, numai un ageamiu din Timisoara cu nick-ul picky (probabil unul pe care il umilisem vreodata in viata de zi cu zi) a inceput sa comenteze sub fiecare text ca habar nu am de epigrama, ca nu am umor, ca nu stiu ce e aia o rima, etc. Rabdator, l-am rugat atunci sa posteze o epigrama de a lui, sa pot invata si eu de la unul mai bun. Nu a facut-o, continuand sa comenteze aiurea sub fiecare text al meu, reprosandu-mi de exemplu ca "ascunde" nu rimeaza cu "patrunde" sau ca de trebuie neaparat ca epigramele mele sa aiba o poanta finala. L-am rugat atunci sa posteze o epigrama pe care el o considera foarte buna, o epigrama antologica a unui autor roman. Nu a facut-o decat dupa o vreme, timp in care improsca in continuare cu venin. Pana la urma a postat un catren semnat de Pastorel sau mai bine zis atribuit lui Pastorel. Un catren jalnic de slabut. L-am intrebat daca mai stie vreun epigramist in afara de Pastorel si nu mi-a raspuns. Vazand cu ce ageamiu am de-a face, i-am zis intr-un comentariu, asa, intr-o doara: "Amice, sa iti demonstrez cat esti de paralel cu epigrama, afla ca toate epigramele postate de mine pe cafeneaua.com sunt scrise de un clasic in viata!"
Atat i-a si trebuit. A doua zi m-am trezit cu contul Sorin Olariu blocat si cu 5-6 noi subiecte deschise in care ma infierau toti ca plagiator. La cererea mea, o colega de serviciu care avea si ea cont acolo a intrebat: pe ce s-a bazat adminul cand a blocat contul SO pentru plagiat? Raspuns: pe afirmatiile lui ca a plagiat. Care afirmatii? Raspuns: A spus chiar el ca epigramele apartin unui clasic in viata.
Bun. Si cine e clasicul ala in viata? Cum demonstrati asta? Ati incercat sa puneti in stanga epigramele clasicului si in dreapta epigramele lui SO sa le confruntati? Raspuns: Mah, tu esti clona lui Sorin Olariu! Si: jap! contul colegei mele a fost de asemenea banat.
Si uite asa am ramas cu eticheta de plagiator, dar tot raul spre bine: poate o sa candidez la functia de premier.

Si totul a pornit de la gluma ca epigramele acelea sunt scrise de un clasic in viata. De fapt clasicul acela in viata (desi nu sunt de acord cu asta) eram chiar eu. Cel putin asa ma numise presedintele Uniunii Epigramistilor din Romania, dl. George Corbu intr-o cuvantare despre o carte de a ea de epigrame.
 
Postat de catre General Motors la data de 2013-03-01 18:03:25
         
 
  Fix la jumatatea distantei dintre Venetia si Trieste!:))))  
Postat de catre Atropa Belladonna la data de 2013-03-01 17:56:27
         
 
  Trieste?  
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2013-03-01 17:43:53
         
 
  Nu am afirmat că ar fi vorba de plagiat expresis verbis. Am vorbit în general, în principiu.

Întrebarea mea era: unde este locația aceea "la 1500 km de biblioteca personală?
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2013-03-01 17:42:01
         
 
  Domnule Cristescu, credeam ca s-a dedus clar si din primul, dar si din finalul celui de-al doilea comentariu al meu, ca sunt la curent cu "glumitele" autorului Ioan Peia, Radu are perfecta dreptate, IP poate fi acuzat de alte chestii, dar nu de plagiat!!!  
Postat de catre Atropa Belladonna la data de 2013-03-01 17:36:59
         
 
  d-le Cristescu, repet, nu e vorba de un plagiat, e un joc mai vechi al nostru, dvs nu sunteti la curent. diseara o sa va dau niste linkuri, sper sa le gasesc. Ioan Peia poate fi acuzat de alte chestii, dar nu de asa ceva. voi reveni.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-03-01 17:28:56
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23790
Comentarii: 120451
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE