FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Devenirea ca vointa proprie*
Text postat de Elena Stefan
Devenirea ca vointa proprie*

Realitatea, percepută prin grila "numerelor complexe", pe fondul sensibilității native, poate constitui un punct de n-chotomizare a eului propriu . ( prin extensie de la dichotomizare, adica o separare în două, putem vorbi de n-separări! n.a.) Și, astfel, lumea relativ obisnuită ca bipolară poate deveni, cum de fapt și este, n- polarizată. De altfel suntem obisnuiti să utilizam sintagma "EU" pentru a face referire la o anumita "entitate" pe care am putea-o identifica inechivoc. In fapt, acest "EU" include atatea "EURI", al căror număr este proporțional cu numărul trăirilor, sentimentelor, zbaterilor iar, la superlativ, cu luciditatea aducatoare de dramă, încat presupusul inechivoc se pierde într-o mulțime de nedeterminari. Așadar, pentru fiecare "EU", se poate defini o mulțime de "EURI" care ar putea acoperi toată gama de trăiri de la frustrare la împlinire de la fericire la nefericire, de la singurătate la comuniune samd.
Cred că, pornind de la aceste considerații preliminare, ne putem apropia de textul de mai sus "Cum vreau eu..." în care, se pare, că avem de-a face cu o examinare ori autoexaminare în care diferiți "EU" joacă rolul de subiecți analizanți pentru alți "EU" ca subiecți analizabili ai uneia și aceleiași entități careia i-am putea zice "EU" primar. Acești "EU" diferențiați spațio-temporal pare să coexiste și să participe sincretic, la această analiză, un fel "de judecată de apoi ori, îndrăznim să avansăm și o altă ipoteză, "de parcurs" a "EULUI" originar. Și ce descoperim ? Într-o prima ipostaza, "EUL" frustrat se decelează în percepția realității cuboidice, adică, un spațiu imperfect în raport cu ceea ce se numeste cub, având și o componentă schizoidă prin formularea "cuboidă" indubitabil pejorativizantă. Însă, paradoxal, toată această percepție a realității se realizeaz㠄în mijlocul oceanului” care, prin definiție, sugerează lărgime, infinitate. În plus, acest spațiu mai este perceput și ca o celulă cu conotația evidentă de spațiu recluziv. În dialogul subtextual cu timpul, "De ce ani...?" acestuia, adică timpului, i se pun aceste întrebări reproșuri de către un „EU” de data acesta ușor dezorientat, nesigur pe cine ori în ce mod ar putea face răspunzător de situația dată. Evident, timpul, în sens generic, include spațiul care poate lua diverse forme responsabilizabile….
„EUL” de tip analist diagnostician, poate chiar judecător, intrvine tranșant: „Dezamăgirea și incertitudinea de după o viață ratată îmi dau perspectiva unei fericiri vide.” . Cu siguranță că avem de-a face cu „ratarea” ca percepție care se manifestă de asemenea și în cazul „fericirii vide” expresie intelectualistă pentru a denomina în fond starea de nefericire. Și aceasta nu este numai o constatare pentru trecut ci ea se vrea prospectivă viitorul părând a fi predestinat aceleiași stări. „EUL” lucid devine superanalistul din diverse unghiuri ale „EULUI” devenit ori rezultat „0” (zero) o altă percepție a statutului ontologic al „EULUI” actual, al „EULUI-DEVENIT”. În text intervine și un „EU”- ocrotit, ca percepție a altora : „ deși se zice că sunt protejată”, în fapt după cele de mai sus o percepție fundamental falsă. În tot acest tablou ușor apocaliptic, nu mai este loc decât de „migrena genaral㔠poate o alta fațetă a celebrului „gol istoric” bacovian. Și totuși, ca un „Deus ex machina” pe aproape pândește „EUL” salvator. Ori poate imaginat doar a fi salvator care, fie și pentru câteva clipe, oferă o altă percepție asupra „EULUI” ori „EURILOR” analizați, aceea de fericire și împlinire. Fără motivație textuală, un fel de intuiție poetică spusă pe nerăsuflate. Și, astfel, "EUL" lucid are posibilitatea să întalneasc㠄EUL” ingenuu, este adevărat ca din alt timp, însă, ca fapt artistic, posibil sincretic momentului analizei. De acum avem de-a face cu o tehnică a textului în text a povestii în povestire. Un remember al unui „EU” fericit poate pirdut însă recuperabil. Ca devenire a propriei voințe. Urmează un excurs textual dens în care, printre altele, se imaginează și posibilitatea unei redeveniri ca urmare a proprie voințe și nu a altora, cum pare a se deduce că s-a întamplat în cazul „EULUI” actual. Această reconstrucție a unui alt „EU” cu alte aspirații și cu altă devenire, își are originea în posibilitatea pe care „EUL” ingenuu o are, în text, de a interveni la acel moment, de mult apus, pentru a schimba ceea ce mai târziu , pentru „EUL” actual ar putea însemna moartea, poate spirituală, poate chiar fizică. „-Nu , eu nu vreau să moară!”... și o cutremurare universală îmi zdruncină conștiința pe vecie... și avea doar 5 ani... da ... o auzeam perfect:” Dacă acesta intervenție este realizabilă, fie ca o realitate la acel moment, impusă ca rezultantă a unei posibile premoniții a momentului actual, fie ca rezultantă a unei revesibilități textuale a timpului atunci „dragostea salvatoare” poate să-și facă efectul Și „EUL” poate constitui o „DEVENIRE” ca „VOINȚÔ proprie. Și, cum acesta „DEVENIRE” este o rezutantă textuală, putem presupune că textul acesta (scriu ca să nu innebunesc spunea Bataille; scriu ca sa ma salvez ar putea zice „EUL” autor ) ori statutul de autor de astfel de texte ar putea constitui „colacul de salvare” al „EULUI” frustrat. Ca ipoteză textuală, cred, cel puțin, în această șansă de salvare.

Text postat de către Elena Ștefan


*Cum vreau eu...**

Ce vreau eu…

De ce ani...?
De ce.. Ați trecut iar eu tot mai mult am pierdut, căci iată-mă-s în mijlocul oceanului înconjurată de ecuații și numere complexe, care-mi blocheză orice cale de a mă elibera din celula unui cuboid compact.
Dezamăgirea și incertitudinea de după o viață ratată îmi dau perspectiva unei fericiri vide.
Căci îl privesc pe 0 din toate unghiurile, din toate perspectivele și alunec în interiorul lui, și ies prin el, într-o sferă transparentă și rece, care mă poartă de-a lungul celor 16 ani.
Da! O analiză completă! Deși ai zice că sunt protejată și că mi se oferă o șansă unică de a mă recunoaște în mulțimea de EU,
O migrenă generală te cuprinde când, încătușat în propria transparență, nu te poți striga, nu te poți ajuta să-ți recunoști gafele și slăbiciunile din trecut. Și totuși pentru o clipă te sinți bine, te simți împlinit ...
... Ai cinci ani și asculți o poveste veche, o pildă... și ...
după doar câteva clipe de ascultare atentă îți dai seama că e chiar povestea ta, e viața ta povestită în doar câteva rânduri... si instantaneu te trezești și crezi că vei afla, că vei descoperi...
Ce?
Cum ce?
Ce va urma ce va fi mai departe cu existenta ta ratată, cu libertatea ta supusă acelei insule pustii.
Si asculți cu toată ființa fiecare sunet fiecare silabă, încercand chiar să citești printre rânduri…
Cu fiecare silabă, sunet, cuvânt te simți mai liber mai aproape de adevăr, dar pe măsură ce te apropii de clipa prezentului și de viitor, sfera ta transparentă devine translucidă și opacă punând la îndoială pentru a doua oară perspectiva unei fericiri proprii.
Iar vocea caldă iubitoare care-mi rostea povestea citită într-o carte , se aude tot mai încet și mai sacadat.
Cuprinsă de o disperare care-mi dărâmă întreaga ființă încep să tremur și
aș vrea să trântesc , dar nu am ce
aș vrea să plăng, dar lacrimile-mi ucid urice urmă de căldură.
Lovesc într-o direcție haotică și în delirul meu nu-mi dau seama că acea sferă care acum o secundă părea perfecțiunea universală, se cutremură și cade cu o viteză incalculabilă și mă apropii de MINE ; și în secunda de presiune maximă, realizez că aș putea rămâne blocată in propria-mi nebunie fără o cale de a-mi relua existența deja ratată.
Și dintr-o dată nu-mi pasă. Orice schimbare mi se pare acum o cupă de fericire din sticla de venin nedoreros.
Deci așa. Am picat . Sfera s-a risipit iar eu rămân intinsă în mijlocul camerei printre cioburi și sânge. Mă ridic cu o forță necontrolată și crezând că nu voi mai rezista mult, încerc să-mi schimb soarta țipând și strigând.
- ai grijă copile! Viața nu e așa cum ți se spune!
țip , dar glasul meu nu are nici un efect, nici măcar eu nu-mi aud vocea.
O ultimă scăpare... să-mi modific singură povestea ... să-mi schiimb singură acel eșec de 16 ani. Iau un pix roșu din mâna mea de la 5 ani, și prinsă atât de tare de poveste nici nu-mi dau seama că jucăria preferată mi-a fost furată.
Și relizând că posesoarea cărții nu mă poate observa, vreau să șterg cei 10 ani de amăgire și să scriu: „și a avut libertatea de a alege, și a ales fericirea, și așa a fost... „
Dar constat cu uimire că femeia citea de pe pagini albe, ca și cum ea mi-ar construi acea viață eșuată...
Deznădejde, deziluzie, nici nu mai am putere să tremur, inima abia îmi bate ...
Cuprinsă de o paralizie totală încerc să mă relaxez și să-mi ascult resemnată sfârșitul prevăzut.
Cuvintele zboară lin și firesc, ca și cum totul ar fi ireal iar acea fetiță de 5 ani, e atât de fericită, sinceră , pură și ... total ea însăși, ...
... iar fără să-mi dau seama devin invidioasă pe mine însămi căci EU sunt fericită și tot eu sunt aproape moartă.
Simțind parcă toate aceste sentimente ale mele, fetița mă privește și într-o clipă toată fericirea ei dispare și mă privește ca un adult care înțelege întreaga situație pe care nici măcar eu n-o înțeleg.
Calmă și sigură pe ea fetița se apropie de mine și eu mă simt parcă mai prost. Corpul meu incepe parcă să se dizolve în aer după fiecare pas pe care EU îl fac spre mine.
Văzându-mi chipul disperat și ochii încețoșați gata să se închidă pentru totdeauna, copila tocmai când doamna se opri din citit ...; începu să țipe și să bată din picioare ca un copil răzgâiat.: „-Nu , eu nu vreau să moară!”... și o cutremurare universală îmi zdruncină conștiința pe vecie... și avea doar 5 ani... da ... o auzeam perfect:
- Eu nu vreau să moară. Da doar dragostea poate să o salveze...
- Ai dreptate, putem face povestea doar cum vrei tu.
- Pai... crezu atât de puternic în visul ei..., încât conștiința universal îi auzi dorința, și prin puterea dragostei ei sincere , luă forma vântului și porni spre legenda sa personală.... și avea doar 5 ani....
Iar doamna, la fel de uimită ca și mine o încredință că:
- totul poate fi cum vrei tu!
CUM VREI TU!
Și când intrată în transă, aud în ecou cuvintele doamnei descopăr că acestea sunt ...
...ultimele cuvinte din carte pe care o aveam în mână(Alchimistul de Paulo Coelho), în relitatea de la 16 ani.
Da ... CUM VREAU EU!

**Text postat de către Dana Dorneanu
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Aiureală acest text? Nicidecum.

Comentariul meu, am sperat, să convingă.

Că nu a reușit? Nu este o problemă. Orice opinie este legitimă, adică validă. Însă nu orice opinie are și valoare de adevăr.

Nu știu de unde acest "negaționism nihilistic" brutal. Dramoletă? Unde vedeți dramoleta? În luciditatea textuală brici? În introspecția discursivă? În tehnica textuală?

Față de platitudinile care se scriu într-o voioșie, cum spuneam, altă dată, la mașina de făcut cârnați literari, textul acesta este un text bun. Nu excepțional dar bun. Și este scris la începuturile Europeii. Probabil, vă va fi deturnat atenția diminutivul "fetița".

Respect opina domniei voastre însă o privesc, așa, cu mirare. Cu o mare mirare.
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-02-17 08:29:14
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  cata risipa de energie si imaginatie ati mai facut si dvs, domnule Cristescu, pe texte aiuristice de genul asta, in loc sa va ocupati de alte sute de chestiuni mult mai arzatoare, pe care s-a asternut colbul... de ex, ce frumos ii dati dvs un sens cuboidului compact!
ca dramoleta domnisoarei a fost scrisa fie sub influenta consumului abundent de licori euforizante, fie sub amenintarea unui revolver, la simularea de bac, mi-e destul de clar, dar tocmai asta, alaturi de varsta autoarei, il si scuza, ca si pe dvs, de altfel - cu exceptia lui "„EURILOR” analizați" (corect, analizate), si "Acești "EU" diferențiați spațio-temporal pare să coexiste", unde gramatica recomanda "par". desigur, nu in sensul de măciucă, bâtă, retevei.
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-02-16 23:28:39
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE