PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Spaime, traume, etică şi suferinţă sau arta respingerii realităţii Text postat de Elena Stefan Spaţiul patonoesic, bântuit de somnul raţiunii şi lipsa afecţiunii etice naşte monştri interiori. Reacţia cea mai sigură şi cea mai puţin firească a eului contagiat este una de tip pavlovian: extrapolarea. Extrapolarea propriei suferinţe şi a propriului comportament asupra altora. Însă reacţia de tip sanguinar, din nefericire pentru eul subiect, amplifică efectul pervers al răului intrinsec, al răului osmotizat lăuntric. Asemenea celui care, înţepat de o albină ori muşcat de şarpe, şi care, instinctual, are tendinţa de a freca locul dureros infestând astfel mult mai multe celule decât cele deja infestate prin simpla muşcătură. În fapt el dispersează veninul şi îşi amplifică suferinţa, în loc să aibă un comportament raţional şi să strângă locul infestat pentru eliminarea răului. Aşadar, necesara autoexorcizare este înlocuită cu iraţionalul însă comodul comportament al încercării de raportare la alţii atribuind-le acestora propriile tare ba, mai mult, considerându-le şi un etalon! Este vorba de un comportament de substituţie tipic, subordonat frustrărilor şi lipsei de decizie de a se ajusta la standardele eticii comportamentale normale. O permanentă fugă de sine, imposibil de realizat în plan practic însă dătătoare de speranţe deşarte că ar putea aduce alinare. Surogat existenţial condamnat la nefericire şi suferinţă. Personaje accentuate. Este drept că sunt situaţii în care toate aceste nefericiri şi traume pot fi sublimate. Cu talent, muncă, detaşare şi conştientizarea şi diagnosticarea corectă a situaţie. De cele mai multe ori însă eul se destructurează puţin câte puţin gerontogenia depăşind cadrul psihic şi alterând exponenţial componenta fizică a eului. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Doamne, ce plăcere! Ce încîntare! Abia aştept o nouă filigraţiune (!!) herr meneutică, pentru a-mi ferici spiritul avid de rarităţi conceptuale! Cum aşteaptă căprioara apa rece de izvor şi navetistul rapidul de Mizil, aşa aştept eu, dîrdîind de nerăbdare, o nouă liturghie intertextualistă, propăvăduită de către Doamna-Doamna. Ce să mai spun? E pansamentul meu existenţial, e supa primordială, e amanta cu cap cybernetic, în varianta terriană! Deci, iată, a venit iar clipa binecuvîntată! Clipa cînd mă voi… “pantonoesica”!! Ce vreţi mai mult? Să ştiţi ce e aia? Nu, nu căutaţi în niciun DEX. Nu apare. Nici măcar unchiul gugăl nu are habar. La întrebare, dă un singur răpuns: “Spaime, traume, etică şi suferinţă sau arta respingerii - Atelier Literar www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?... - Diese Seite übersetzen Spaţiul patonoesic, bântuit de somnul raţiunii şi lipsa afecţiunii etice naşte monştri interiori. Reacţia cea mai sigură şi cea mai puţin firească a eului contagiat ... Damit Sie nur die relevantesten Ergebnisse erhalten, wurden einige Einträge ausgelassen, die den 1 angezeigten Treffern sehr ähnlich sind. Sie können bei Bedarf die Suche unter Einbeziehung der übersprungenen Ergebnisse wiederholen. Finalmente, unchiu gugăl ne recomandăm, pi niemţăşte, să mai căutăm, poate, cine ştie!... Realizaţi deci, că e vorba de un unicat, de o vorbă inspirată de zeii cognoscibilităţii, care termen ar vrea să-nsemne (presupunem) un fel de boală a raţiunii, de care suferă toţi muritorii, numai doamna-doamna nu. Se pare că însuşi divinul Platon, apărut intempestiv, pe post de moroi, în reveriile academice ale doamnei, i-a suflat la trompa lu Eustachio noul termen. Iar noi în preluăm cu entuziasmos. Şi ce face nea antonpantonoesicu ăsta? Cică e-n spaţiu. Şi, silentium şi-atenţiune!, dacă e “bântuit de somnul raţiunii şi lipsa afecţiunii etice naşte monştri interiori.” Cine? Spaţiul? O fi rămas gravid cu nonspaţiul? Mai ştii? Şi care, lipsit de, ţineţi-vă bine: „afecţiune etică” (!!!), naşte. Da’ nu cum se naşte: dinlăuntru în afară. Ci, dinlăuntru înlăuntru. Simplu! Deci. Nu vă aplecaţi în afară, că pchicaţi dîn tren! Să ne mai antonpantonoesicăm: //„Reacţia cea mai sigură şi cea mai puţin firească a eului contagiat este una de tip pavlovian: extrapolarea.”// Aha. Deci cîinele ăla, al lui Pavlov, de fapt, se extrapola! În zone astrale. Şi cînd se aprindea Proxima Centauri, saliva. Mda. Abia acum am înţeles cum e cu reflexele condiţionate şi extrapolarea astrală. Corect. Mai departe: //„Extrapolarea propriei suferinţe şi a propriului comportament asupra altora.”// Deci, dulăul suferea de foame. Şi, înnebunit de neputinţa de a ajunge la osul promis, îl lovea aşa, o extrapolare la lingurică, de mai mare mila! //„Însă reacţia de tip sanguinar, din nefericire pentru eul subiect, amplifică efectul pervers al răului intrinsec, al răului osmotizat lăuntric.„// Aha. Va’zică, atunci cînd se extrapola, i se urca sîngele-n cap şi i se amplifica intrinsecu, în semn că înghiţea în sec. Dupe care, răul se „osmotiza” pînă, hăt, la nivele microscopice, şi devenea aşa, un fel de talmeş-balmeş, ca la naşu, adică făcea apendicită acută. E clar. În fine, urmează operaţia de extirpare a apendicului inflamat intrinsec, bla-bla-bla, dar – fatalitate! – în final, „de cele mai multe ori (virgulă) însă (virgulă) eul se destructurează puţin câte puţin (virgulă) gerontogenia depăşind cadrul psihic şi alterând exponenţial componenta fizică a eului.” Tragic! Irecuperabil! Catastrofal! Dar ce-o fi aia „gerontogenie”? Desigur, un alt unicat terminologic, tip herr meneea. Că nu ne lămureşte nici unchiu gugăl. Presupunem doar că, uitîndu-se-n oglindă, doamna-doamna îşi şopteşte dramatic: „M-a răpus gerontogenia, fir-ar! Mi s-a alterat exponenţial componenta fizică a eului!” Ceea ce dă de gîndit. Căci, odată alterată componenta aia fizică, poate că şi zona anume din encefal, responsabilă de limbaj, e cam prăjită. De aici şi abundenţa de limbaj şi alteraţiile sintagmatice comise. Recomandăm cîte un Carbaxin, seara, la culcare, pentru recuperare.   Postat de catre ioan peia la data de 2013-02-15 21:27:43	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE