|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Daniela Luca |
|
|
rãmân din tine arpegii
celule de anemone
înmugurind a frig
din mine se aud pãsãri
în ecou
în ochii tãi urlã cerbii
plecând în cortegii
la nunta mâinilor noastre
jumãtate de tine e fum
jumãtate de mine e apã
cascade de trupuri
fãrã cãdere-n pãmânt
ne iubim aproape de cuvinte
durerea ni se-aºterne
mereu pe acelaºi portativ
îmi cânþi din alt mit
balada luntrei
spre þãrmul acela
de prea departe
unde te-aºteaptã
doar umbra mea ºi
vreascurile din care Tatãl
aprinde ultimul foc
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
multumesc Daniel pentru ascultarea cuvintelor mele. "acela/acesta/aceea/aceasta" apar deseori in poeziile mele. cred ca undeva e un element de articulare. cind va veni vremea poate nu voi mai avea nevoie sa ma sprijin de el. deocamdata il mai las. multam fain, pentru fidelitatea lecturii. |
|
|
|
Postat
de catre
Daniela Luca la data de
2006-02-13 13:14:30 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Frumoasa poezia, frumoasa ... as renunta la 'acela', exprimare tipic 'sireneasca' ;), ce incurca poezia.
:) Daniel |
|
|
|
Postat
de catre
Daniel PuiaDumitrescu la data de
2006-02-13 13:09:40 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Interesant cum fiecare desprinde acele cuvinte de care se simte cel mai aproape, rezonând cu anumite apropieri ale autorului. Mulþumesc, Adam. :) |
|
|
|
Postat
de catre
Daniela Luca la data de
2006-02-12 17:19:27 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
ne iubim aproape de cuvinte
durerea ni se-aºterne
mereu pe acelaºi portativ
Frumos... :) |
|
|
|
Postat
de catre
Carmen Anghelina la data de
2006-02-12 17:01:58 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Frumoasã interpretarea ta, Sorin,cum auzi tu miturile fiecãruia, din orice depãratere ar fi. Da, "doar acolo umbrele se þin de mânã într-o liniºte mare". Mulþumesc, aºa, cu liniºtea mea încã piticã. :) |
|
|
|
Postat
de catre
Daniela Luca la data de
2006-02-12 16:41:57 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Departarea dintre un tarm si celalalt tarm e doar la un pas. Ca si intre seara de afara si inserare... Un pas ce ne desparte de cei ce ne asteapta rabdatori. Pentru ei trepidatia cotidiana nu-si mai are gaseste definitia in dictionare. Umbrele de dincolo aprind ultimul foc doar pentru a ne arata calea spre locul linistii eterne. Doar acolo umbrele se tin de mana intr-o liniste mare, tot mai mare. |
|
|
|
Postat
de catre
Sorin Teodoriu la data de
2006-02-12 16:20:18 |
|
|