FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
De la iarba crudă la ecou sau amintiri în agora* (Exercițiu de lectură)
Text postat de Elena Stefan
De la iarba crudă la ecou sau amintiri în agora*

Spațiul deschis, ca loc de convergență al unor ”artere” culturale și de sensibilitate artistică, în cazul de față, ne duce cu gândul la o agora virtuală și poetică. O agora sui generis, o agora de utilitate proprie în care locul cetățenilor, din antica agora, este luat de multitudinea de ”remember-uri” pe care, autorul, într-un puseu reflecțional, le prezintă, tușat, secvențial, metaforic și esențializat. În acest spațiu, având conotația unui monument arhitectonic, denotat textual de sintagma care dă și titlul poemului, ”paviment într-un spațiu deschis” sunt configurate, cum am zice în termeni moderni ”setate”, timpul și spațiul existențial. Martie, între teamă și angoasă. ori între frică și dezordine, sugerate de invocarea personajelor mitologice Phobos și Deimos. Care păzesc porțile visului. O pază doar profilactică într-un spațiu deschis. Destinată eventualilor turbulenți ai spațiului agorean. Unde, altfel, se poate visa. Chiar și rațional. Ca în poem.
Acestea fiind spuse, prezentarea ”sceptrului” poetic și a ”discursului” de tip remember textual poate să înceapă. Își face apariția, ”dorul de sălbăticie” ca sublimat dezirabil, antidot al constrângerilor de tot felul, existente într-o lume în care teama, panica și dezordinea sunt practic ”motto-uri comportamentale”. Urmeaz㠔ieșirea din cercul de foame al oamenilor”. Adică un fel de lepădare de ”homo homini lupus” o încercare de restructurare a ființei poate o exorcizare angelizatoare. Vine la rând ”pășirea mai înalt㔠care ne duce, dup㠔ieșirea din spațiul de foame” undeva în zona moralei. Aceast㠔pășire”, în fapt trăirea propriu zisă, în plan teluric, se desfășoar㠔prin iarba crudă / și prin muguri”. Probabil maturitatea auctorială să fi fost incitată de ingenuitatea mediului proxim în ipostaza renașterii ori a formării sau autodevenirii. Mediu proxim care poate fi natura ca atare dar și, iar în contextul dat credem că spre acest sens ne duce textul, noua generație de viitori autori.
După acest algoritm se structurează arhitectura întregului poem. Urmează
”inflorescența desenează candelabre/
numai amintirile împiedică arborii/
a zbura”. Amintirile ca ”lest existențial” care te țin într-un spațiu și un timp. Care nu te lasă să te detașezi, ”a zbura” cum zice poetul despre arbori, și cum, mutatis mutandis, înțelegem noi cu referire la oameni.
Aproape freudian, seria convergentă de remember-uri continuă cu versul ”copil fiind am mâncat într-o primăvară
un zmeu” vers de o mare încărcătură de ingenuitate și eroism al propriei formări-deveniri. Formare care are și alte repere. Prima dragoste ”plierea fotografiilor”, intrarea în lume, acomodarea cu indiferența ei, etc. O adevărată diacronie a viului. Viu pentru care doar culoarea, trăirea, intensitatea acestei trăiri pot fi semne distinctive în oceanul de neființă. La care cândva, mai devreme sau mai târziu tot se ajunge. Însă, ca în orice spațiu deschis, ciclul se reia. Iarba crudă și mugurii pot deveni ”copaci” care la rândul lor pot avea o ”pășire mai înaltă”. Cu o condiție. ”Cuore” să nu doarmă. Altfel totul devine ecou.
Sigur încercarea mea de a mă apropia de text poate să tulbure aura de frumusețe și mister poetic textual dar fără o astfel de încercare lectura însăși ar putea fi doar un ecou. Poate unul prea slab.

Postat de catre Elena Stefan la data de 2007-03-20 10:31:39


*paviment într-un spațiu deschis**

(memoria arborilor sublibrarieni)


martie
phobos și deimos păzesc porțile visului

dor de sălbăticie
de
ieșire din cercul de foame al oamenilor
pășire mai înaltă
prin iarba crudă
și prin muguri

inflorescența desenează candelabre
numai amintirile împiedică arborii
a zbura

copil fiind am mâncat într-o primăvară
un zmeu

mai târziu
am învățat să pliez fotografii cu tine
până când
am simțit
în stomac
indiferența trenurilor circulând la orar
printre rădăcini

ieșirea la suprafață se întâmplă pe
o linie moartă
singurul semn biologic este culoarea
viul tace resemnat într-un șevalet sau
într-o ecografie

somnul lui cuore trece printre păsări
ca un ecou


** Postat de către Vasile Munteanu
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE