|
|
|
|
|
|
|
|
|
Drumul căutat |
|
|
Text
postat de
Somesanu Silviu |
|
|
Când n-am unde să mă duc
mă-nchid în mine și caut un drum,
nu unul roman cu margini de tăceri
doar drumul copilăriei,
pe care plopii au învățat să numere din doi în doi.
Când nu-i mai zăresc capătul
pornesc pe el până întâlnesc un oraș,
nimeni nu mă cheamă, tu mă aștepți.
Nu știu dacă mă voi integra
în legea orașului, vei fi acolo pe străzi
și mă vei găsi, firesc după gesturi și priviri,
mă vei lua cu tine să-ți fie casa plină.
Zilele vor curge la fel,
ne vom împărtăși bucuria și durerea
din anotimpurile pe care timpul le desface
sub crugul cerului cu întâmplări și iluzii
pe care nimeni nu le deslușește
până apar altele.
Tu ești singura care le desfrunzești
și rămânem doi copaci goi
îmbrățișați în toamnă... |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23930 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|