FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Intimitate publică (Exercițiu de lectură)
Text postat de Elena Stefan
Exercițiu de lectură

Intimitate publică*

Poezia, ca stare sugerativă, nu cunoaște subiecte tabu. Așadar „intimitatea public㔠deși în accepțiunea comună poate părea un paradox, în spatiul poetic poate deveni deplin justificată dacă este cu adevarat un „act artistic”. Un poem adevarat se definește printr-o "parte" sa-i spunem, vizibilă, textul propriu zis, cu statut ontologic de "materialitate" și partea "invizibilă" de natură spirituală care, poate, contrar unor opinii posibil majoritare, nu are „caracter comunicațional” propriu zis, în accepțiunea curentă a termenului. Adică, nu transmite o informație de natură inechivocă. Actul artistic poematic se construiește și se reconstruiește, am putea, spune „ad infinitum”, ca potențialitate, în funcție de lector și chiar de momentul temporal în care are loc lectura ori relectura, pentru unul și același lector. Astfel se poate „decripta” partea invizibilă, sugerativă, partea aceea puternic spiritualizată, care poate fi mai mult ori mai puțin decelabilă și care poate „alimenta” dorința și plăcerea de scrie-citi.
Evident, orice poem original poate reprezenta o „nouă definiție a poeziei”.
Am facut toate aceste „conexiuni” preliminare ponind de la poemul de mai jos în care textul, ca materialitate, se prezintă sub forma unui discurs a carui logică poate șoca. Pentru că, să invoci ‚intimitatea” ca existențialitate, eventual în doi însa fară a cunoaște numele „celei” ( buclele de-a dura par a sugera o „ea” ) ( celui) cu care se , să-i spunem, percepe această intimitate „ să-mi spui [….] sau doar cum te numești” cum ni se relevă în finalul poemului ține oarecum de „paradoxul intimității” care, în logica normală nu ar avea motivație și care însă, în plan poetic, devine fapt pe deplin justificabil.
Poemul debutează, usor sentențios, „Pentru tine aș putea / renunța la exercițiul de toleranță./”, spune, ex abrupto, autorul introducându-ne în mediul său propriu în care, acest „tine” are o valoare diferită de alte tipuri de natura „tine”, acest „tine” presupunând un fel de act sacrificial „aș putea renunta la exercițiul de toleranța” care, putem crede, îi este specific, îl definește. Așadar, aceast „tine”, invocat, este un „tine” special față de care autorul are alte, să zicem trăiri, sentimente, legături decat față de alte existențe din aceeași categoremă. Putem intui, nici nu pare a fi dificil de altfel, că autorul este îndragostit de acest „tine”. Pentru că numai o astfel de motivație l-ar putea face să devină intolerant în raport cu existența sa cotidiană manifestă, descriptibilă a fi „exercițiu de toleranță”. Această intuiție este întărită de aparentul gest ilogic în care, o stare de fapt poate fi „eliminat㔠eliminând cuvântul care în fond o desemnează. Numai logica poematică a îndragostitului poate imagina o astfel de posibilitate. „ Am încercat să șterg cuvântul /„speranț㔠din dicționarul / explicativ al gândurilor mele „ pentru că ea, speranța, poate da dependență și poate conduce la alte acte și fapte cel putin ciudate daca nu extravagante: scrijelirea poemelor pe „boabe de orez’” alt act de natură sacrificiala, bănuim ca nu este usor să scrijelesti poeme pe astfel de boabe!, apoi savurarea gustului amărui al miezului, stingerea luminii care ar contribui la „creșterea” stării de intimitate și care ar putea avea un cost care nici nu mai contează în fond „nu-mi pasă / cât o să vină factura la intimitate.” cum spune autorul. Și, cu acestea, avem aproape tablul complet al „eului” poetic. El se descrie și ni se sugerează prin manifestarile existențiale menționate. Însă intimitatea în doi are nevoie și de „tu”. Care este perceput in plan poematic tot acțional ca manifestari dezirabile „eului” însă neimpuse „dacă vrei”, cum se spune în text. De remarcat „privește-mă / cu palmele pereche” originală sintagmă care ar putea sugera „mângaierea”. Celelalte „elemente de decor poetic” ronțăitul, pasta de dinți etc., vin să completeze tablul intimității invocate, intimitate care nici nu știm dacă, în fond, este realitate sau doar vis. Și, credem noi, în această ușoară ambiguitate comunicațională stă o parte din frumusețea acestui poem pe care îl putem imagina a fi un poem de dragoste.
Nu putem încheia acest comentariu fără a remarca tonul oarecum sorescian, originalitatea unor formulări și, din pacate, cateva nereușite pe care le evidențiem mai jos.
De exemplu versurile „dicționarul / explicativ al gândurilor mele.” ar putea câștiga daca s-ar renunța la metafora în genitiv și la prea personalul „mele”. O formulare de tipul „dicționarul / explicativ de gânduri” ori „pentru gânduri’” sau ceva de acest gen ar putea feri poemul de clișeul conținut în formularea actuală. De asemenea „nocturne poeme” face rau. De ce nu, cum ar fi de altfel firesc „poeme nocturne” ? Cât despre super demonetizatele „șoapte” nu înțelegem cum de a mai fost folosit în acest frumos poem. Este suficient, este prea mult. De la înaintașii în ale poeziei și până la Cotabița, care, practic, „racnește” aceste „șoapte” pe toate canalele care difuzează muzică, de prea multa utilizarea, acestea și-au pierdut valoarea poetică. Și, chiar dacă, în text, se spune „să-mi ronțăi șoapte” senzatia de „bătatorit” tot persistaă. Poate într-un poem postmodernist, o construcție ludică ori mai știu și eu cum ar putea „reanima” din punct de vedere artistic acest cuvânt. Însa in poemul de față este, credem noi, total neavenit.

Postat de catre Elena Stefan la data de 2004-05-25 08:46:17


*Intimitate**

Pentru tine aș putea
renunța la exercițiul de toleranță.
Am încercat să șterg cuvântul
"speranță" din dicționarul
explicativ al gândurilor mele.
Mă temeam că poate
da dependență.
Îmi trezea pofte nebune
să scrijelesc nocturne poeme
pe boabe de orez.
Le savuram apoi, tacticos,
gustul amărui de miez.
Scos.
Uite, am să sting lumina pe hol, nu-mi pasă
cât o să vină factura la intimitate.
Tu, dacă vrei,
dă-ți buclele de-a dura pe spate,
privește-mă
cu palmele pereche sau
poți să-mi ronțăi șoapte
la ureche,
să-mi spui când ți-a fost ultima oară
imposibil să te oprești,
ce pastă de dinți folosești,
cine ești
sau doar
cum te numești.

**Text postat de Andrei Gheorghiu
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Momentul temporal al prânzului, domnule coleg, s-a dus. Conchidem că expresia "moment temporal" nu este o tautologie? Ori continuăm?

Așa, ca un help, am mai avut, astăzi, o întâlnire cu "domnul Google" Iată ce mi-a mai spus:

Științele experienței sunt științe „factuale“. Actele de cunoaștere ce fundează experiența poziționează realități de ordin individual ca fiind existente din punct de vedere spațio-temporal; realitățile respective sunt poziționate drept ceva existent într-un anume moment temporal, așadar drept ceva ce are o anume durată a sa și un anume
conținut de realitate, dar care, potrivit esenței sale, ar fi putut să existe la fel de bine și în orice alt moment temporal. ,

http://www.humanitas.ro/files/media/idei-privitoare-la-o-fenomenologie-pura.pdf

Expresiile deictice discursive, și în română și în engleză, se referă la părți ale discursului (scris sau oral). Orice text scris ocupă spațiu și este compus și citit la un anumit ,moment temporal,. Aceeași dimensiune temporală apare și la textul oral prin actele de timp
emise de locutor și prin momentul temporal la care a fost receptat textul de către alocutor.

http://cis01.central.ucv.ro/upload/lucrari_dr/195_rez-ro.pdf

Daca evolutia sistemului real este determinista , adica, daca starea la oricare ,moment temporal, viitor este determinata de starea prezenta , atunci structura matematica abstracta consta din trei elemente. Primul element este un set T care reprezinta timpul.
Elementele lui T pot fi portiuni reale, rationale , integrale, sau non-negative ale structurii.
http://www.acuz.net/referat_sisteme_dinamice_vs_sisteme_matematice_2301.html

In nenumarate discutii religioase pro si contra, revine foarte des un argument folosit gresit – principiul cauzalitatii: orice fenomen trebuie sa aiba o cauza plasata intr-un ,moment temporal, anterior – nu-i asa ? “-Si atunci,” jubileaza credinciosii, “cine sau ce a produs Big-Bangul ?” “-Si ce a fost inaintea lui ? Ce este dincolo de Univers ?“

http://suculente.wordpress.com/2012/11/10/de-ce-nu-exista-un-creator-al-universului/


Reevaluarea consta in reluarea procesului de evaluare in alte conditii sau la un alt ,moment temporal, pentru a actualiza o valoare estimata anterior.

http://facultate.regielive.ro/cursuri/management/diagnostic-si-evaluarea-intreprinderii-21999.html


Lumea și omul au fost create în timp și funcționează în timp, dar destinația lor este un supra-timp. Iar atemporalul și veșnicul Dumnezeu este desigur în afara limitărilor spațiului și timpului, însă El umple cu prezența Sa pretutindeni: fiecare moleculă a creației și cel mai scurt ,moment tempora,l. De aceea, nici Dumnezeu nu este străin de timp, nici omul fără nicio legătură cu veșnicia și nemurirea.

http://o-viata-frumoasa.blogspot.ro/2013/01/ips-serafim-de-pireu-scrisoare.html

Concentrarea se poate face in orice ,moment temporal, , seara fiind intervalul cel mai comod, iar dimineata dinaintea rasaritului - intervalul cel mai benefic. Nu incercati sa va concentrati asupra razelor soarelui, pentru ca va veti irita retina.

http://www.eva.ro/sanatate/medicina-alternativa/a-doua-lectie-de-bioenergie-articol-4280.html

Existența simultană a acestor trei procese în Manifestare explică în mod evident afirmația textelor tantrice care proclamă faptul că actul Creației nu a avut loc o singură dată într-un moment de timp trecut și nici disoluția sau distrugerea ei (a Creației) nu se va petrece o singură dată cândva, în viitor, ci că în fiecare ,moment temporal, aceste aspecte se manifestă ca niște străfulgerări ce sunt atât de rapide încât creează impresia de continuitate și de realitate.
http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?item=3638&lang=RO

Demonstrarea posibilității existenței și chiar a obținerii unor viteze supraluminice, ipoteză care a stat la baza teoriei tahionilor. Aceasta se bazează pe dezvoltările matematice și este necontradictorie în raport cu teoria relativității einsteiniene; oferă suportul teoretic al posibilității percepției – în același ,moment temporal, – a trecutului, prezentului și viitorului. Observațiile de astrofizică ale lui Kozîrev din anii ’60 au arătat de asemenea că în același moment temporal, se poate observa poziția trecută, prezentă și viitoare a unei formații cosmice.

http://parapsy.ro/ro/node/112

Suficient?

 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-02-05 16:42:44
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Întotdeauna, dialogul cu domnia voastră reprezintă o plăcere pentru mine. Aștept și alte argumente pe care sagacitatea neostoită a domniei voastre le poate arunca în această partidă de scrimă stilistică. Momentul temporal propus este, cred, acceptabil.  
Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-02-05 07:55:59
         
 
  doamna, din pacate, acum trebuie sa plec la garnizoana, si stiti cum e la noi cu punctualitatea. oricum, dialogul cu dvs se anunta interesant, sper ca veti fi de acord sa-l continuam catre orele pranzului. sa aveti o zi frumoasa.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-02-05 07:52:17
         
 
  "în funcție de lector și chiar de momentul static în care are loc lectura ori relectura, pentru unul și același lector”?"

"în funcție de lector și chiar de momentul liric în care are loc lectura ori relectura, pentru unul și același lector”?"

"în funcție de lector și chiar de momentul zero în care are loc lectura ori relectura, pentru unul și același lector”?"

"în funcție de lector și chiar de momentul temporal în care are loc lectura ori relectura, pentru unul și același lector”?"

Vor fi fiind valide expresiile de mai sus?

Sigur, în limbajul strict comunicațional, venerabila domniei voastre mamă, nici nu putea să fie altfel, decât inteligibilă.

Textul, în discuție, este unul literar, prin urmare artistic.Iar textul despre text chiar dacă are libertatea de a recrea, are și dreptul la acribie stilistică. Poate am exagerat însă este o chestiune de stil. Nu de tautologie. Dacă ar fi existat un singur "moment" și acela definit ca "reper temporal" "momentul temporal" ar fi putut fi o tautologie. Însă, cum dicționarele și simțul comun relevă polisemantismul cuvântului "moment" pentru a face diferența specifică și pentru o precizare clară a ideii pe care am dorit să o subliniez, am utilizat sintagma "moment temporal". Și continui să cred că am utilizat-o corect. În plus, față de situația invocată, din momentul temporal, al copilăriei domniei voastre, ne aflăm în alt plan al discuțiilor. Prin urmare, relevanța analogiei propuse de către dumneavoastră este minimă.

De altfel, distinsul Google ne poate ajuta. Iată ce spune acest aproape omniscient instrument " SIMULTÁN ~ă (~i, ~e) și adverbial (despre evenimente, acțiuni etc.) Care se raportează la același moment temporal; în același timp; concomitent. /
Iată și o altă utilizare: "Marcarea temporala confirmă existența unui document electronic într-o anumită formă la un anumit moment de timp." Presupun că acceptați ideea că "de timp" este de fapt "temporal". http://www.certdigital.ro/marcare-temporala-2.html#.URCY2h1J4uU

Însă dacă veți insista în colaborarea cu Google, veți fi surprins de mulțimea sintagmelor de tipul "temporal moments".

Vom fi greșind cu toții? Ce spuneți domnule coleg?
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-02-05 07:43:25
         
 
  venerabila doamna, cand eram cam de varsta lui fiu-meu, si tot cam pe la ora asta, mama imi fierbea un ou la aragazul cu butelie, il infigea intr-un mic suport de lemn alaturi de o lingurita, o felie de paine si-o solnita din veacul razboiului de indepedenta, si-mi spunea cu relativa blandete "treci la masa". iar eu, pricepand mesajul, ma executam. mama nu-si punea nicio clipa problema ca prin "masa" as putea intelege o multime de oameni, sau cantitatea de substanta dintr-un corp, venind cu precizarea "baiete, du-te si te-aseaza la piesa de mobilier din bucatarie, cea dreptunghiulara, prevazuta cu 4 picioare si acoperita cu musama". mama stia ca voi intelege din context.

asa si cu propozitia "în funcție de lector și chiar de momentul în care are loc lectura ori relectura, pentru unul și același lector". as fi priceput.

la fel, spunea "mai repede, daca nu vrei s-o iei pe coaja", fara sa-si imagineze nicio clipa ca natura mea carcotasa m-ar putea determina sa cer detalii privind natura cojii pe care as putea s-o iau, si ce anume as putea sa iau.

astfel ca, va asigur, cel putin in ceea ce ma priveste, puteti folosi fara nicio problema adresarea "mai luam una mica"?, mintea mea agera intelegand fara nicio problema despre ce e vorba.
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-02-05 07:06:32
         
 
  Cum ar fi: diferența dintre "Momente și schițe" &
momente și fițe!
Terminologice.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-02-05 00:13:24
         
 
  Cred face diferența între diferitele tipuri de momente. - Care face diferența între diferitele tipuri de momente.  
Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-02-04 23:59:20
         
 
  Serenissime,

Cum diferențiem "momentul" dacă spunem: "în funcție de lector și chiar de momentul în care are loc lectura ori relectura, pentru unul și același lector”? Nu ar fi o ambiguitate? Dacă un chițibușar domn Ștefănescu X mă întreabă: ce fel de moment doamnă? Și se apucă să înșire seria de "momente" cunoscute? Să-i spunem că referențialul este R. Ștefănescu? Să nu uităm sensul expresiei "moment temporal" este acela că un text poate diferi, ca interpretare, chiar în cazul aceluiași lector la momente de timp, adică, temporale, diferite. Susțin că nu avem de-a face cu o tautologie ci, cu o precizare necesară. Cred face diferența între diferitele tipuri de momente.
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-02-04 23:57:49
         
 
  onorabila doamna, e corect ce spuneti, toate acele momente exista, si inca multe altele, ca de ex momentul de torsiune, necazul e ca tocmai acest moment, "momentul temporal", ca despre el vorbim, tocmai acesta nu, fiindca e o exprimare tautologica. sensul primar al momentului este "vreme", "timp". va rog frumos, scrieti "timp temporal".

in ce priveste evolutia criticii de la Zarifopol pana-n zilele noastre, nu va contrazic, dar limpezimea, proprietatea termenilor, vocabularul accesibil si fluenta au ramas, cel putin asa imi place sa cred, valori perene.

n-am nimic impotriva stilului academic si nici a inovatiilor lexicale sau conceptuale, doar atata vreme cat nu derapeaza-n monumental sau bombastic, mai ales avand in vedere anvergura mizelor.
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-02-04 12:15:08
         
 
  fara a avea ceva impotriva ideilor de mai sus, as reprosa doar cateva exprimari fortate si/sau erori de tastare
- "momentul temporal" in care are loc lectura - nu exista altfel de momente in afara celor temporale, doamna Stefan, zic eu. poate ipostaza temporala, reper, etc - Din moment ce există moment poetic, moment artistic, moment istoric, moment static, moment spațial, moment cinetic, moment inerțial, moment ireal, moment liric, moment mecanic, moment motor, moment magnetic, moment total, moment unghiular, moment vesel, moment vector, moment zero, etc. se justifică și asta cu asupra de măsură, expresia “în funcție de lector și chiar de momentul temporal în care are loc lectura ori relectura, pentru unul și același lector”.

- o stare de fapt poate fi „eliminat㔠eliminând cuvântul / ar putea fi evitata- correct. Mă voi gândi la o soluție.

- statut ontologic de materialitate / concretete - materialitate este una iar concetețe alta. Dacă ați crrezut că sunt sinonime v-ați înșelat.

- inechivoc / limpede, univoc – s-ar putea. Însă este o opțiune de stil.

- plan poematic / plan liric - s-ar putea. Însă este o opțiune de stil.

- "dorința și plăcerea de scrie-citi" - dorința și plăcerea de a scrie-citi

- "de prea multa utilizarea, acestea "- de prea multa utilizare, acestea
- "persistaă"- persistă
etc

in ce priveste gusturile mele in materie de stil in critica literara si nu numai, mi-a placut mult cum a scris Paul Zarifopol. o sa revin cu niste citate absolut fermecatoare.- chestiune de gust. Oricum, literatura în general și critica, în mod special, au evoluat mult de la Zarifopol și până azi.
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-02-04 09:45:41
         
 
  fara a avea ceva impotriva ideilor de mai sus, as reprosa doar cateva exprimari fortate si/sau erori de tastare
- "momentul temporal" in care are loc lectura - nu exista altfel de momente in afara celor temporale, doamna Stefan, zic eu. poate ipostaza temporala, reper, etc
- o stare de fapt poate fi „eliminat㔠eliminând cuvântul / ar putea fi evitata
- statut ontologic de materialitate / concretete
- inechivoc / limpede, univoc
- plan poematic / plan liric
- "dorința și plăcerea de scrie-citi"
- "de prea multa utilizarea, acestea "
- "persistaă"
etc

in ce priveste gusturile mele in materie de stil in critica literara si nu numai, mi-a placut mult cum a scris Paul Zarifopol. o sa revin cu niste citate absolut fermecatoare.
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-02-04 07:33:09
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE