|
|
|
|
|
|
|
|
|
Veac după veac... |
|
|
Text
postat de
Ioan Grigoras |
|
|
Ca doi nebuni, prin veacuri rătăcim
De la-nceputul lumii spre sfârșit,
Ne naștem azi ca mâine să murim
Doi însetați de noi, de infinit...
E patimă, obsesie, iubire,
Nu știu ce-o fi... știu numai că mă doare
Când te transformi în dulce amintire
Și veacul meu în crudă închisoare
Din care evadez să fiu cu tine,
Să mă iubești... să mă ucizi apoi
Și totuși să ne fie-atât de bine
Prin răul ce ni-l facem amândoi.
Simt în nisipul aspru de clepsidră
Prin suflet cum îmi cerne veac de veac
Privirea ta cu brațele de hidră;
Ești boală, ești obsesie, ești leac?
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23932 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|