FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Povestea unei zile de dragoste
Text postat de Ion Gabriel Pusca
Culeg struguri de pe buzele tale,
Cu egoismul frumos și neînțeles al vârstei
La care ochii scapără fără să vadă ceva...

Ne licăresc în priviri vedenii
încărcate de păduri înmugurite,
de stoguri ude, de lunci ca niște
batiste înflorate, Hippy!

Mână, surugiu și dă bice la cai,
Înfige în noapte povestea
unei zile de dragoste in care
Vom asculta Joe Zawinul & Syndicatele
Vom privi lumina cu un dispreț
Născut între politețe și îngăduință

***
Nici o amintire din ce a fost!
Nici o teamă pentru ce va fi!
Nici o gelozie, nici o neliniște.


Fără posibilitatea unui mâine,
astăzi suntem
Povestea unei zile de dragoste.
Și toți sfinții ne urmează!

Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Dle Sorescu, eu sunt de acord cu opiniile dvs si ale dlui Stefanescu.
Special am pus acest text care este scris acum 8 ani. Pe Europeea a aparut un anume stil al poeziei de dragoste sau al evocarii iubirii, al amanuntelor ei de fapt. Lucru bun daca luam ansamblul poeziei internautice si o posibila diferentiere intre saituri, dar un aspect important al omogenizarii creatiilor, in timp, daca luam individualitatea autorilor. Cand spun un anume stil nu ma refer la autorii formati deja cu experienta cum sunteti dvs, dl Stefanescu, dl Tudose sau proaspetii intrati care nu au prins inca 'ritmul' dar usor usor intra pe fagas.

Nu incerc sa schimb nimic , nu am putere si nici timp, dar ofer o alta perspectiva. Daca citim toate poeziile in aceeasi cheie, sau daca asteptam atingerea acelorasi corzi sentimentale de fiecare data ne inscriem in neopostmodernismul promovat cam peste tot. Adica scriitorul de unica folosinta, promotor al unor texte care sunt rezultatul unei orientari poetice in care se continua starea decadenta a modernismului.

In provincie apar tot mai des parodii / replici la creatiile mari ceea ce anunta in urmatorii 5-6 ani aparitia unui nou curent literar. Sper nnu o reluare intarziata a vreunei nise din poezia europeana sau mondiala. Totul este sa tinem ochii deschisi..:)
 
Postat de catre Ion Gabriel Pusca la data de 2013-01-30 11:29:57
         
 
  În orice caz, achiesez la cele afirmate de Radu. Poezia pe care ați postat-o mai sus nu impresioneză prin nimic. Cel puțin pe mine, ca să nu vorbesc în numele altora.
Pe tot parcursul ei ai sentimentul că autorul vrea să spună vorbe memorabile. "Cu egoismul frumos și neînțeles al vârstei
La care ochii scapără fără să vadă ceva..."...

 
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2013-01-30 09:13:42
         
 
  Vorbe, dle Sorescu, vorbe.... :))  
Postat de catre Ion Gabriel Pusca la data de 2013-01-30 08:26:08
         
 
  Scuze. Răutăți gratuite.  
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2013-01-30 02:18:37
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  (...) lăcrămează (...)  
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2013-01-29 23:29:06
         
 
  Și toți sfinții lăcrimează. Intens.  
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2013-01-29 23:23:39
         
 
  Dle Stefanescu, nu am de ce sa ma supar.
Nu este folosit doar "mana surugiu" deoarece este vorba despre raportul timp - spatiu. Redundanta face posibil versul 5.

Intre 'posibilitatea' si 'sfinții ne urmează' este povestea unei zile de dragoste asa ca si in cazul in care suna ca dracul macar, dracul este mai aproape de cer. O sa incerc o schimbare la pauza.

Multumesc frumos pentru lectura si sugestii. Retinut factura fiscala.
 
Postat de catre Ion Gabriel Pusca la data de 2013-01-29 20:50:29
         
 
  sa nu va suparati pe mine, d-le Pusca, dpdv discursiv, as situa aceasta poezie undeva intre emfaza retoricii academice si prozaismul unei facturi fiscale. stilistic, e un remix pe care nu-l deslusesc, ideea-mi scapa, emotia, asijderea.

"Mână surugiu și dă bice la cai". ce face surugiul cand mana? da bice. cui da bice? evident, la cai. de ce nu "mana surugiu" si-atat? plus ca vocativul trebuia pus intre virgule, daca tot folositi semne de punctuatie. si nu e "sindicate", ci "syndicate".

cum suna "posibilitatea" langa "sfintii ne urmeaza"? in opinia mea, ca dracu.
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-01-29 19:30:38
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE