|
|
|
|
|
|
|
|
|
Priveam prea departe |
|
|
Text
postat de
Somesanu Silviu |
|
|
Priveam prea departe
nu vedeam măareția din gânduri,
glasurile se prefăceau în tăcere,
sunetele căpătau forme în catedrale.
Orizontul era un arc subțire,
cupolele orașului se desprindeau,
urcau rotindu-se prin aer.
Pe semne niciodată n-au simțit întunericul
atât de moale.
Apoi am devenit străin și singur
într-un loc păzit de îngeri
pășind pe urmele-mi din trecut
la fel ca într-un vis
când nu recunoști pe nimeni.
Priveam prea departe
încât alături de mine
erai în față,
te așteptam nerăbdător să vii
cu o bucurie prin sângele-n clocot,
să trecem peste poduri de gheață,
să le topim. |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|