|
|
|
|
|
|
|
|
|
fără glas |
|
|
Text
postat de
Anne Marie Bejliu |
|
|
e o zi zgomotoasă prin liniștea ei.
ascult glasuri străine.
pădurea înghite
umbrele trecerii gândului,
printre schelete de copaci.
triunghiul cu aria neagră
și volumul rătăcit în uitare,
conturează fulgerele trecutului.
filele se umplu
de uimirea mireanului,
în fața creierului naturii,
când creația omului stagnează,
între explozii și implozii inutile.
schelete de copaci devin oameni
iar oamenii
ascultă foșnetul frunzelor
sub stratul uriaș de zăpadă,
al propriilor idealuri.
banal.
o idee ar fi să redevină oameni,
nu copaci.
dansul copacilor e complicat.
rădăcinile omului sunt firave...
privesc pământul în care
hărțile rădăcinilor reconturează viața.
între două lumi,
una uimitor de vie
alta trăind spre moarte,
mă redesenez pe foaia albă
a cuvintelor fără glas.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|