FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
ÎNVĂȚĂTURILE LUI ZAHARIA TRAHANACHE CĂTRE FIUL SĂU, ZĂHĂREL
Text postat de Dumitrescu Marilena


PROLOG
(La cimitir. O piatra de mormânt foarte mare, pe tot fundalul. Se poate citi usor de catre public si sugereaza maretia raposatului. Textul e structurat astfel :

ZAHARIA TRAHANACHE - 1802-1893 -
Prezident al :
Comitetului permanent
Comitetului electoral
Comitetului școlar
Comițiului agricol
Alte comitete și comiții
..."Aveți puțintică răbdare"...
Mormântul este acoperit cu coroane. Văduva, Zoe Trahanache, în doliu mare, sprijinită de brațul lui Ștefan Tipătescu, își șterge lacrimile cu o batistă de dantelă.)

TIPĂTESCU
S-a dus și nenea Zaharia... Zoe, nu mai plânge. Hai mai bine să mergem, că trebuie să vină Farfuridi și Brânzovenescu să citească testamentul... Oricum, n-avem ce să mai facem aici. Nu-l mai putem ajuta cu nimica.

ZOE
Știu, Fănică... Dar eu nu de-asta plâng. E-adevărat, dumnealui s-a dus și a scăpat de griji. Doar că, vezi tu, eu ce-am să mă fac acuma? Eram soția lui Zaharia Trahanache, cunoscută și respectată în tot județul. Acum ce sunt, poți să-mi spui!? În această societate în care trăim... o văduvă, o femeie singură, care nu are protecția unui bărbat puternic, nu valorează nimica.

TIPĂTESCU
(îi ia mâna și i-o sărută) Zoe dragă, deîndată ce ieși din doliu vei deveni soția mea, așa cum ne-am dorit întotdeauna... și-atunci vei fi doamna... Zoe Tipătescu.

ZOE
Adică soția fostului prefect?... Știu eu, Fănică? Eu zic să mai avem puțintică răbdare.

(Cei doi ies. De sub maldarul de coroane isi face aparitia, șifonat rau, Cetateanul turmentat. Se scutura dezorientat, sughite, isi recupereaza palaria si bastonul și iese)

ACTUL I
Scena 1
(Prefectul județului, Nae Cațavencu, așteaptă să vină doamna. Intră Pristanda.)

PRISTANDA
Să trăiți, coane Năică. Aici erați !?... Că am trecut pe-acasă pe la dumneavoastră... și nu erați acolo.

CATAVENCU
Aici eram, Ghiță. Am venit să prezint condoleanțe.

PRISTANDA
Am trecut și pe la prefectură... și nici acolo nu erați.

CATAVENCU
Nu eram, de bunăseamă, din moment ce eram aici... Dar ce s-a-ntâmplat?

PRISTANDA
Păi să vedeți, coane Năică... Când mă-ntorceam de la înmormântare de la conu Zaharia...
CATAVENCU
Dumnezeu să-l odihnească!... A fost un cetățean respectabil.

PRISTANDA
Curat respectabil, coane Năică.

CATAVENCU
Cel mai bogat om din județ.

PRISTANDA
Ei, lăsați, coane Năică, că nici cu dumneavoastră nu mi-e rușine. Un pic mai aveți, și ajungeți ca dumnealui.


CAȚAVENCU
Cum?! Doamne ferește! Ai grijă ce spui, Ghiță.

PRISTANDA
...De bogat ziceam, coane Năică... Păi dar ce credeați?!

CAȚAVENCU
Ei, așa da. Să te-audă ăl de sus!... Chiar, ce se-aude?!... Cine moștenește averea lui nenea Zaharia?... Rămâne toată... Zoițichii?

PRISTANDA
Păi cui altcuiva? Coanii Joițichii!... Afară doar dacă n-o lăsa ceva și... băiatului.

CAȚAVENCU
Ce băiat?

PRISTANDA
Păi dumnealui are din prima căsătorie un băiat, care e pe undeva, prin străinătate, ori în Franța, ori la Paris.

CAȚAVENCU
Așa e. Uitasem, de când nu l-am mai văzut pe-aici.

PRISTANDA
Da, că nu prea a mai venit pe-acasă. Săracu' răposatu', mereu îmi povestea de el. Îmi amintesc cum îmi spunea: "Ia uite ce-mi scrie fiu-meu, Ghiță: Tatițo, unde nu e moral, acolo e corupție, și o societate fără prințipuri, va să zică că nu le are... Tânăr, tânăr, dar copt, serios băiat!"... Stați să vă spui mai departe... Când treceam pe lângă prefectură, mai precis pe lângă statuia dumneavoastră...

CAȚAVENCU
Aaaa, statuia... A ieșit grozav, nu-i așa!?... O adevărată operă de artă.

PRISTANDA
Curat operă... de artă... Așaaa... Cum treceam deci pe lângă statuie, ce-mi văd ochii? Cineva scrisese cu vopsea: " Jos prefectul , jos bampirul ! "

CAȚAVENCU
Ce?! Cum au îndrăznit, mizerabilii?!

PRISTANDA
Curat mizerabili, coane Năică. Atunci îi zic nevesti-mii - era și ea cu mine, că a vrut musai să vie la înmormântare... ca să vază cum era îmbrăcată coana Joițica...: “Ia uite, au murdărit statuia lu' conu Năică, să vezi ce-o să se supere... Mai ales că l-au făcut și bampir”.

CAȚAVENCU
Dar cine să mă facă pe mine vampir Ghiță? Cine ce să aibă cu mine? Lumea din județ mă iubește, nu-i așa?

PRISTANDA
Ei, unii da, alții ba. Vă iubește ea lumea, dar aveți și dușmani... Știți, eu când mai umblu prin oraș, mai aud unaaa, altaaa...

CAȚAVENCU
Adică ce auzi, Ghiță?... Dă-mi un exemplu.

PRISTANDA
Ei, vorbesc unii de conacul cel nou...

CAȚAVENCU
Care conac, Ghiță?!

PRISTANDA
Știți dumneavoastră care... Cel de pe Dealul Morii.

CAȚAVENCU
Și ce-i cu el? Ce, n-are voie omul să-și facă o casă?

PRISTANDA
Ba da, coane Năică, cum să n-aibă voie omul să-și facă o casă?! Dar patru...



CAȚAVENCU
Care patru, Ghiță!? ... Care patru?

PRISTANDA
Păi, să le numărăm, coane Năică... Una lângă primărie...

CAȚAVENCU
Ce-i cu ea?... Aia-i veche, am făcut-o acum trei ani.

PRISTANDA
Da, dar tot cu bani de la prefectură.

CAȚAVENCU
Normal că sunt banii de la prefectură, că doar acolo muncesc... de-acolo iau banii, nu?

PRISTANDA
Da, dar lumea zice că erau banii cu care trebuia să ridicați clădirea nouă a primăriei. (Văzând că șeful e pe cale să se înfurie): Nu eu zic, așa vorbește lumea... Mai e și casa de lângă Liceul de fete...

CAȚAVENCU
Păi ce, aia e casa mea? E casa fie-mii. I-am dat-o de zestre când s-a măritat.

PRISTANDA
Da, dar lumea zice că asta a fost făcută exact după ce au dispărut toate bărcile de pe lacul din parcul central... Dar mă rog, nu-i treaba mea. Deși nu mai are cu ce să se plimbe lumea când iese la plimbare... Și mai e și casa de pe Zefirului... În total patru.

CAȚAVENCU
Aia-i a soacră-mii, știe toată lumea. Că de când a murit nevastă-mea, a rămas acolo. Doar n-o s-o dau afară pe soacră-mea, nu?

PRISTANDA
Nu, doamne ferește, cum s-o dați afară? Doar că lumea zice că...


CAȚAVENCU
Ei, doar n-o să ne luăm după gura lumii. Și-apoi, lasă Ghiță, că tu cum ți-ai ridicat aripa nouă la casă? Ai ciupit și tu câte ceva: ba o căruță cu cărămidă, ba un car cu scânduri... ce, crezi că nu știu? Dacă nu curge, pică.

PRISTANDA
Ce să facem, coane Năică... Famelie mare, renumerație mică...

CAȚAVENCU
Da, știu, după buget... Totuși, nu cred că cineva ar îndrăzni să zică despre mine că sunt vampir.

PRISTANDA
Nu știu de ce, dar eu totuși cred că despre dumneavoastră este vorba, că înainte, când era conu Fănică prefect, el era bampirul... acuma, dacă sunteți dumneavoastră... E rândul dumneavoastră să sugeți sângele poporului.

CAȚAVENCU
Ce sânge, măi, Ghiță, ai înnebunit!?... Și tu ce-ai făcut, când ai văzut minciunile alea scrise pe statuia mea?

PRISTANDA
Curat minciuni!... Ce era să fac?! După ce-am dus-o pe nevastă-mea acasă, am dat fuga să vă spui.

CAȚAVENCU
Și n-ai dat poruncă să curețe !?

PRISTANDA
Să vă spui drept, nu mi-a dat prin cap, că n-am avut nici timp să mă gândesc... Dar o să mă duc... chiar acum.

CAȚAVENCU
(se plimbă agitat prin încăpere) Așa, Ghiță, să mergi numaidecât. Ah, ce vremuri! Să nu existe un pic de respect pentru autorități... Pentru popor... Că doar nu e statuia mea...

PRISTANDA
Ba da, e statuia dumneavoastră... e aia în care sunteți călare pe cal și cu sabia deasupra capului.

CAȚAVENCU
Lasă calul, Ghiță. Când mi-amintesc cum am pozat sculptorului pentru statuie, cum am stat zile în șir cu sabia ridicată deasupra capului... Ai idee câte ocale cântărește sabia aia?... Și acum, îmi ies vorbe. Poftim de te mai sacrifică în folosul poporului. Nu se merită, ăsta-i adevărul. Ei nu pricep că statuia aia nu mă reprezintă pe mine, omul Nae Cațavencu, reprezină pe Nae Cațavencu, prefectul județului... După cum zic unii, chiar cel mai bun prefect pe care l-a avut județul ăsta vreodată.

PRISTANDA
Strașnic de bun, coane Năică. Ce-i drept, e drept.

CAȚAVENCU
Vezi, de-asta zic că nu e statuia mea, e statuia poporului pe care am făcut-o pentru popor...

PRISTANDA
Și din banii poporului...

CAȚAVENCU
Cu atât mai mult, vinovatul trebuie pedepsit. Ghiță, fă-ți datoria de polițist. Să mi-l prinzi pe vinovat și să mi-l bagi la zdup. Să se-nvețe minte să-și bată joc de banii poporului.

PRISTANDA
Atunci, mă duc să-l prinz. Vede el pe dracu' când o să dea cu ochii de mine. Păi ce, are el dreptul să-și bată joc de banii poporului? Doar poporul are dreptul să aleagă cine-și bate joc de banii lui, că d-aia se duce la vot. (Ghiță salută și iese.)






Scena 2
(Intră Zoe cu Tipătescu, venind de la cimitir.)

CAȚAVENCU
Sărut-mâinile, stimată doamnă, și dați-mi voie să vă prezint condoleanțele mele.

ZOE
(începe să plângă) Mulțumesc, domnule prefect. Vă mulțumesc că ați găsit timp, deși sunteți atât de ocupat... să consolați o biată văduvă rămasă în bătaia vântului, fără nicio apărare, fără niciun viitor...

TIPĂTESCU
Zoe, iar plângi? (Către prefect): A plâns toată ziulica, cum e dumneaei, simțitoare...

CAȚAVENCU
Sunt convins, scumpă doamnă, că răposatul a avut grijă de viitorul dumneavoastră.

TIPĂTESCU
Vom afla... cât de curând.

CAȚAVENCU
Oricum, dacă veți avea nevoie de ceva... dacă vă pot fi de folos... sunt gata oricând să ajut o văduvă aflată la necaz.

TIPĂTESCU
Mulțumim, domnule prefect, dar nu credem că va fi nevoie, cel puțin câtă vreme sunt eu aici... I-am fost întotdeauna alături, se știe.

CAȚAVENCU
(Cu mult subinteles) Într-adevăr, se știe, se știe…

TIPĂTESCU
Dar dacă doriți să ne fiți într-adevăr de folos, sper că ne vom bucura de sprijinul dumneavoastră în alegeri...



CAȚAVENCU
Înțeleg că v-ați gândit să-i luați locul răposatului și la conducerea partidului ?
TIPĂTESCU
Bine-nțeles. Știe toată lumea că prietenul meu, nenea Zaharia, și-a dorit întotdeauna ca eu să-i urmez la conducerea partidului.

CAȚAVENCU
Domnule Tipătescu, cu toată considerația pe care o am față de stimabilul răposat, țin să vă amintesc că funcția de conducere a partidului nu se transmite prin succesiune, ci se hotărăște prin voința membrilor la alegeri. Iar dacă ar fi vorba de succesiune, normal ar fi să-i urmez eu, în calitate de vicepreședinte.

ZOE
Domnilor, vi se pare de bon ton să discutăm despre asta chiar în ziua înmormântării? Eu zic să... o lăsăm pe altădată. Mulțumesc, domnule prefect Cațavencu, pentru compasiunea arătată.

CAȚAVENCU
Doamnă, încă o dată îmi exprim părerea de rău pentru pierderea suferită. Eu mă retrag acum, dar nu uitați că aveți în mine un sprijin, oricând.

TIPĂTESCU
Dați-mi voie să vă conduc. (Cațavencu și Tipătescu ies.)


Scena 3
(Zoe, rămasă singură, oftează și se așează pe un scaun în fața unei oglinzi
unde își aranjează înfățișarea. În încăpere dă buzna Cetățeanul Turmentat.)

CETĂȚEANUL TURMENAT
(vine lângă Zoe și se așează pe un genunchi)
Angel radios!
ZOE
(sare de pe scaun, cu un mic țipăt) Domnule... dumneata... ai greșit piesa!

(Intră Tipătescu.)
TIPĂTESCU
Ce se-ntâmplă aici? Zoe, cine-i persoana?

ZOE
Nu știu, Fănică, nu-l cunosc.

CETĂȚEANUL TURMENTAT
(se ridică cu greu) Aaaa, dar eu vă cunosc pe dumneavoastră. Și... las' că și dumneavoastră mă cunoașteți!

TIPĂTESCU
De unde, domnule? Când ne-am cunoscut?

CETĂȚEANUL TURMENTAT
Eee, să tot fie vreo 10 ani... Atunci, cu scrisoarea?! Nu vă mai aduceți aminte?

ZOE
Aaa, cu scrisoarea... Da, mi-aduc aminte. Fănică, e cetățeanul acela turmentat care-a găsit scrisoarea pe care mi-o trimiseseși... Domnule, au trecut 10 ani și dumneata... tot turmentat ești?

CETĂȚEANUL TURMENTAT
Cine, eu?! Păi dar cum alfel ? Stați așa, să vă povestesc... Eu tocmai mă lăsasem de băutură, când am auzit că s-a dus răposatu' conu Zaharia, cu care mă cunoșteam... (sughite) încă de la 11 fevruarie. Și-atunci, m-am supărat așa de tare că m-am luat iar de băut. Și dă-i cu bere, dă-i cu vin, dă-i cu vin, dă-i cu bere... Am băut... (își întoarce buzunarele pe dos) am băut tot, am băut până și banii de băutură.

TIPĂTESCU
Bine, domnule, și-acuma ce dorești?

CETĂȚEANUL TURMENTAT
Eu? Nu doresc nimic, doar să-mi spună și mie cineva... eu, mă rog, cu cine votez?

ZOE
Fănică, dă-l afară. (Tipătescu îl împinge pe cetățean spre ieșire.)

TIPĂTESCU
Domnule, du-te mata acasă. La alegerile astea votează doar membrii partidului, ca să-și aleagă președintele. Nu-i treaba dumitale.

CETĂȚEANUL TURMENTAT
Stai, nu mă-mpinge, că amețesc... Ba e treaba mea, că și eu sunt membru... Ce, credeați că nu sunt? Ba sunt. De-aia am venit să vă întreb: eu cu cine votez? (În drum spre ieșire, cetățeanul cade pe un scaun și adoarme pe loc. Tipătescu încearcă să-l ridice dar nu reușește, așa că face un gest de lehamite și-l lasă în plata domnului.)


Scena 4
(Intră Farfuridi și Brânzovenescu. Farfuridi duce o servietă care conține,
desigur, testamentul răposatului domn Trahanache.)

FARFURIDI
Sărut-mâna, stimată doamnă Trahanache, salutare, stimabile domn Tipătescu. Vă rog să primiți condoleanțele mele.

BRÂNZOVENESCU
Și ale mele, desigur.

FARFURIDI
Desigur... Voiesc să îmi manifest recunoștința față de venerabilul răposat care a avut bunăvoința de a-mi încredința mie...

BRÂNZOVENESCU
Și mie!

FARFURIDI
Mă rog, de a ne încredința nouă... (către Brânzovenescu): Nu mai întrerupe, colega... de a ne încredința deci, cum spuneam, această delicată misie, de executori testamentari, pentru a aduce la cunoștința publică ultimele dorințe ale onorabilului nostru concetățean, astăzi răposat întru domnul...



TIPĂTESCU
Domnule Farfuridi, domnule Brânzovenescu… Să trecem la subiect, să nu prelungim inutil emoțiile văduvei, care a fost și așa greu încercată în aceste zile.

ZOE
Așa e, domnilor, să trecem la subiect, să terminăm odată cu această problemă neplăcută. (Farfuridi deschide servieta și scoate din ea testamentul. Când vede documentul, Zoe începe să plângă.)

FARFURIDI
Desigur, desigur... Așadar, după cum deja v-am anunțat, astăzi, la orele... (scoate ceasul din buzunar și se uită atent) douăsprezece trecute fix dăm citire testamentului olograf prin care testatorul, recte răposatul Zaharia Trahanache, își împarte averea care, așa cum se știe, nu e deloc neglijabilă...

BRÂNZOVENESCU
Deloc neglijabilă, bine zis, colega.

FARFURIDI
Colega, nu întrerupe. Așadar, dau citire documentului: "Subsemnatul, Zaharia Trahanache, prezident al Comitetului permanent, Comitetului electoral, Comitetului școlar, Comițiului agricol și al altor comitete și comiții, în deplinătatea facultăților mintale, las după moartea mea fiului meu Zăhărel Trahanache, student la Paris, oțelăriile Trahanache Inox” și banii aflați în conturile mele de la Paris. Mai las fiului meu și manuscrisul lucrării mele politice Învățăturile lui Zaharia Trahanache către fiul său, Zăhărel.”

BRÂNZOVENESCU
I-auzi! Onorabilul conu Zaharia scria? N-am știut!

FARFURIDI
Mai departe... “Soției mele, Zoe Trahanache, las următoarele bunuri, după cum urmează: casa în care am locuit împreună de la căsătorie până la moartea mea împreună cu acareturile și grădina precum și grajdul cu caii și cele două trăsuri. Mai las soției mele moșiile Păguboasa, Bogata, Sâmburești și Valea Poienii, viile de la Căpățâna și Odăi, herghelia de la Cornișești precum și moara de la Măciniș. Soția mea va primi bijuteriile precum și banii din conturile mele de la Viena. Bunului meu prieten Ștefan Tipătescu las ceasul meu de aur și calul de curse Fulgerică. De administrarea întregii averi a soției mele Zoe, până când aceasta se va recăsători, se va ocupa fiul meu Zăhărel Trahanache”

ZOE
Așa ceva nu e posibil! Asta-i o mișelie! (Leșină. Toți sar în ajutorul ei, încercând s-o trezească din leșin. Cetățeanul turmentat se trezește din cauza agitației din jur și se apropie să vadă ce s-a întâmplat.)

CETĂȚEANUL TURMENTAT
Mai pățesc și eu așa ceva, dar îmi trece cu zeamă de varză.
( se prăbușește din nou pe scaun și adoarme la loc.)


Scena 5
(Zoe stă într-un fotoliu și își face vânt cu un evantai, nervoasă.
Tipătescu încearcă să o liniștească. Pe un scaun doarme Cetățeanul turmentat.)

ZOE
Fănică, sunt distrusă. După ce că lasă acelui... neisprăvit care-i toacă averea prin străinătate atâția bani, plus oțelăriile, mă lasă și pe mâna lui... Auzi, să administreze el averea mea! N-am crezut vreodată că Zaharia îmi va face una ca asta, după ce mi-am sacrificat toată tinerețea pentru el...

TIPĂTESCU
Zoe, fii bărbată! În definitiv, Zaharia ți-a lăsat cea mai mare parte din avere. Ești o femeie bogată. Vezi tu, Zaharia a gândit probabil că administrarea unei averi așa de mari e o treabă peste puterile unei femei.

ZOE
Dacă a crezut așa, putea să-ți lase ție administrarea averii, nu lui Zăhărel, pe care l-am văzut doar de două-trei ori în viața mea, pot spune că nici nu-l cunosc. Ce se va alege de averea mea? Și mă și obligă să mă mărit.

TIPĂTESCU
Asta n-a zis nenea Zaharia în testament.

ZOE
Da, n-a zis direct, dar dacă nu-mi capăt averea decât după căsătorie, e musai să mă mărit, și încă repede.

TIPĂTESCU
Asta e foarte bine. Știi doar cât sunt de nerăbdător să ne căsătorim. Și dacă m-aleg, vei fi din nou soția președintelui partidului.

ZOE
Și dacă nu te-alegi?

TIPĂTESCU
Dacă nu m-aleg, mă-mpușc. Îmi trag un glonte-n cap.

CETĂȚEANUL TURMENTAT
(trezindu-se din somn) Ai grijă, să nu nimerești în gât.

ZOE
Ăsta-i încă aici? Ce tot zici acolo, domnule?

TIPĂTESCU
Lasă-l, Zoe, e beat. Nu știe ce vorbește. Oricum, să nu-ți faci griji. M-aleg sigur. Mai ales dacă am sprijinul tău... Zoe, pe tânărul Zăhărel l-ai anunțat?

ZOE
Ce?

TIPĂTESCU
De moartea lui Zaharia.

ZOE
Când era, dragă, să-l anunț? Au fost atâtea de făcut! Oricum, n-avea cum să vină la înmormântare. Cum să ajungă așa repede tocmai de la Paris?




Scena 6
(Aceiași de mai sus. Intră Zăhărel Trahanache. Zoe, surprinsă, se ridică
să-l întâmpine. Zăhărel vorbește cu accent franțuzesc.)

ZOE, TIPĂTESCU
(aparte) Aoleu… Zăhărel !

ZĂHĂREL
Am sosit! Mamițo, am rămas... comment se zice la voi, que j’ai oublié... așa, orfan... (se aruncă la pieptul lui Zoe și începe să plângă).

TIPĂTESCU
(încercând să o scape pe Zoe de efuziunile lui Zăhărel) Bine-ai venit, tinere! Condoleanțe pentru pierderea suferită. (Îi strânge mâna călduros).

ZĂHĂREL
O mare pierdere, într-adevăr. Cel mai bun tată pe care... adică, singurul tată pe care... Dar dumneavoastră cine sunteți?

TIPĂTESCU
Ștefan Tipătescu, cel mai bun prieten al tatălui dumitale. Am fost prefect al județului... Nu mă mai ții minte?

ZĂHĂREL
Se poate să vă mai fi văzut pe-aici când eram... comment se zice la voi, que j’ai oublié... așa, mic. Pe-atunci se-nvârteau atâția în jurul tătiței că nu mai știu care cum se numea.

ZOE
Dar cum ai aflat? Că eu n-am vrut să te-anunț așa, brusc, voiam să te iau mai cu binișorul.

ZĂHĂREL
Am primit telegramă de la executorii testamentari, avocații ăia, comment s-apellent

TIPĂTESCU
Farfuridi și Brânzovenescu.
ZĂHĂREL
Așa, așa. Și m-am pus la tren imediat. Dar mi-a spus... comment se zice la voi, que j’ai oublié... așa, birjarul... birjarul cu care am venit de la gară... mi-a spus că înmormântarea a fost deja.

ZOE
Așa e. Dacă băteai o depeșă că vii, te așteptam.

TIPĂTESCU
S-a citit și testamentul. Dacă știam...

ZOE
Lasă, Fănică, că-i spui eu. Dacă știam că vii, te așteptam. Avocații te vor pune la curent.

ZĂHĂREL
Nu-i nevoie, că sunt pus. Exista o copie la un ... comment se zice la voi, que j’ai oublié... așa, notariat. Exista la un notariat din Paris, și mi-a fost înmânată după ce au fost anunțați de avocații de aici. Tătița, săracu', s-a gândit la toate. Pauvre papa...

TIPĂTESCU
Da, Zaharia era un om prevăzător. Dacă îți pot fi de folos să descurci ițele moștenirii mai repede, cu mare plăcere. Sunt oarecum la curent cu trebile lui Zaharia. Mă gândesc că afacerile te cheamă înapoi, la Paris, și poate ești pe grabă.

ZĂHĂREL
Aaa, nu, nu-s grăbit, că tătița așa m-a-nvățat. Mereu îmi zicea: ”Zăhărel tată, ai puțintică răbdare...” Poate să mă pui matale la curent cu trebile politice de pe-aici, că dacă tătița nu mai este, cine să preia conducerea partidului dacă nu eu?

ZOE
Cum adică? Doar nu te-ai gândit să candidezi?!

ZĂHĂREL
N-am încotro. Sunt singurul lui urmaș.


TIPĂTESCU
Dar nu e suficient, tinere. Trebuie să mai ai și susținere, să cunoști urbea și oamenii ei, să știi problemele locale, e greu să vii dinafară și să iei locul celor care trăiesc aici de-o viață.

ZĂHĂREL
Ei, mă bazez pe mamița, că dumneaei le știe pe toate pe-aici. Tatița îmi spunea mereu că fără mamița... n-ar fi ajuns niciodată atât de sus. Cine are... comment se zice la voi, que j’ai oublié... așa, susținerea ei, are și conducerea partidului.

TIPĂTESCU
Dar dacă mamița dumitale susține pe altcineva?

ZĂHĂREL
N-are cum. Știu de la tatița cum ține dumneaei la onoarea familiei.

CETĂȚEANUL TURMENTAT
(tresare și se trezește pentru câteva clipe)... Da, da... Familia e patria cea mică, precum patria e familia cea mare... Da, da... familia este baza societății.

ZOE
Am zis eu că ăsta a greșit piesa!


Scena 7

(Zoe, singură în salonul ei. Intră Cațavencu împreună cu Ghiță Pristanda.)

CAȚAVENCU
Omagiile mele, scumpă doamnă.

PRISTANDA
Sărut mânușițele, coană Joițico.

CAȚAVENCU
Ne scuzați de deranj.

ZOE
Nici un deranj, domnule Cațavencu. Ba chiar mă bucură să mai văd lume, mai ales că nu prea se face să ies, fiind în doliu. (Intră Cetățeanul turmentat, clătinându-se.) Ce-i domnule, abia ai plecat și te-ai și întors?

CETĂȚEANUL TURMENTAT
(căutându-se prin buzunare) Cred că... cred că am uitat ceva.

ZOE
Ce-ai uitat, domnule?

CETĂȚEANUL TURMENTAT
Asta-i, c-am uitat ce-am uitat.

PRISTANDA
(luându-l pe cetățean de guler) Coană Joițico, să-l azvârl afară?

CETĂȚEANUL TURMENTAT
Stai așa, că mi-am adus aminte... Am uitat unde stau. Mai rămân un pic, până-mi aduc aminte, și pe urmă plec. Parol! (Se trântește din nou pe scaun și adoarme).

ZOE
Lasă-l, Ghiță, că-i de-al nostru. Să-și revină și îl dăm afară pe urmă.

CAȚAVENCU
Dumnealui nu-i persoana cu scrisoarea?... Ăsta bea încontinuu, de 10 ani... În sfârșit, dacă vă supără cu ceva, să-mi spuneți... Ghiță, stai pe-aproape. Stimată doamnă, să știți că am fost amenințat. Viața mea e în pericol. Dar să nu vă închipuiți că pentru viața mea mă tem. Nu! Mă tem pentru partid. Că dacă viața mea e în pericol, viitorul partidului e în pericol.

ZOE
Cum așa? Nu-mi vine să cred! De ce ați fi amenințat?

CAȚAVENCU
Ba să credeți, ba să credeți, stimată doamnă. Chiar sunt amenințat. Am primit un bilet prin care mi se cere să-mi retrag candidatura la conducerea partidului, altminteri voi avea de suferit. (Scoate din buzunar un bilețel): Iată ce scrie aici: "Am aflat din surse sigure că sunteți pe cale de a trăda interesele partidului. Partidul cere sânge proaspăt la conducerea lui, nu vampiri retrograzi. Renunțați la candidatură sau veți regreta. Trădare, trădare, de trei ori trădare!". Auziți, să-mi zică mie retrograd!

PRISTANDA
Curat retrograd!

CAȚAVENCU
Ghiță! Ce vrei să spui? Eu, care am adus progresul în acest județ... Sunt eu un vampir retrograd cum zice aici?

PRISTANDA
Vai de mine, coane Năică, cum așa? Dumneavoastră, vampir retrograd? Dumneavoastră sunteți cel mai progresist vampir pe care l-a avut județul ăsta.

CAȚAVENCU
Ghiță!

PRISTANDA
Să iertați, coane Năică, voiam să spun... cel mai perfect prefect.

ZOE
Dar cine putea să vă amenințe, domnule prefect?

CAȚAVENCU
Desigur, cineva care avea interesul.

PRISTANDA
Enteresul și numai enteresul...

CAȚAVENCU
Ghiță, nu mai întrerupe.



ZOE
Doar nu gândești că Fănică... vreau să spun domnul Tipătescu ar putea face așa ceva!?

CAȚAVENCU
N-am vrut să spun asta, dar... m-am gândit că e vorba de cineva care candidează la conducerea partidului, nu?

ZOE
Probabil, dar nu candidează numai Fănică... Fiul lui Zaharia candidează și el... Și din câte știu mai candidează și domnul Farfuridi, așa-i?

CAȚAVENCU
I-auzi, Ghiță? Sunt mai mulți care au ”enteresul”. Ia să mi-l găsești pe ăla de-a îndrăznit să-l amenințe pe prefectul județului și să mi ți-l bagi la zdup, ai înțeles?

PRISTANDA
Înțeles, să trăiți! Mereu la datorie, coane Năică, mereu la datorie!

CETĂȚEANUL TURMENTAT
(tresare când aude de datorie) Ce spui, nene?... Și matale ai datorii?

PRISTANDA
Păi cum să n-am? Famelie mare, renumerație după buget, mică... Dar... ia stai un pic!... Ești murdar de vopsea. Nu cumva tu ești ăla care a scris "Jos bampirul!" pe statuia lui conu Năică?

CETĂȚEANUL TURMENTAT
Eu?! Nu, dom' Pristanda, eu doar am trecut pe-acolo și m-am sprijinit de statuie, că m-a luat un pic cu amețeală, nu știu de la ce, și m-am murdărit, că nu scria nicăieri că e vopsit proaspăt. Eu am dormit la conu’ Zaharia, la monoment. Că l-am bocit ce l-am bocit... (gest semnificativ, sugerând trasul la măsea) ...până m-a luat somnul. Întrebați-l și pe conu’ Zaharia...

PRISTANDA
Ce tot o dai la-ntors ? Coane Năică, eu zic că am lămurit cazul. Ăsta e ăla de v-a făcut bampir! Să-l duc la beci?
CAȚAVENCU
Umflă-l, Ghiță!

ZOE
Sunteți siguri? Văd că el nu recunoaște.

PRISTANDA
Lăsați, coană Joițico, că avem noi metodele noastre să-i facem să recunoască.
(Pristanda îl ia pe cetățean de guler și iese cu el.)


Scena 8
(Zoe, Cațavencu.)

CAȚAVENCU
Scumpă doamnă, eu venisem de fapt să vă felicit între patru ochi pentru averea moștenită.

ZOE
Dar de ce între patru ochi? Nu e nimic secret, știe toată lumea de moștenire.

CAȚAVENCU
Ei, afară de felicitări, voiam să vă înaintez și o propunere... de căsătorie. Nu vreau să mi-o luați în nume de rău, poate vi se pare prematur...

ZOE
De-a dreptul indecent, domnule. Abia mi-am îngropat bărbatul.

CAȚAVENCU
Înțeleg, și eu sunt văduv. Dar sunt convins că veți mai avea parte și de alte propuneri și vreau să decideți în cunoștință de cauză. Eu sunt gata să vă devin un soț devotat.

ZOE
Serios, aș dori să încetați imediat această discuție. Nici nu se pune problema.



CAȚAVENCU
Înțeleg. Mă opresc deîndată, dați-mi voie doar să îmi susțin cauza și să vă fac oferta completă. Vă rog să țineți cont că averea mea este aproape la fel de importantă ca a dumneavoastră.
ZOE
Domnule Cațavencu, doar nu vă gândiți cumva că m-aș mărita pentru avere? Sunt o femeie destul de bogată, de ce aș face așa ceva?

CAȚAVENCU
Asta știu. Și mai știu și că am un rival de temut în conu Fănică.

ZOE
Domnule, pentru avere nu m-aș înjosi, dar recunosc în schimb că îmi plac bărbații puternici. Haideți așadar să așteptăm rezultatul alegerilor.

CAȚAVENCU
Atunci sper că veți lua în considerare propunerea mea. Vreau doar să vă gândiți ce-am putea face împreună după ce ne-am uni averile și ambițiile. Știu, conu Fănică e un bărbat admirabil. Un om de ispravă, chiar dacă… ((face gesturi sugestive, indicând burta și chelia lui Tipătescu) Dar, madam... fără supărare… în ultima vreme nu prea mai are… (gest sugerând lipsa de bărbăție a lui Tipătescu) …vlagă.

ZOE
(ironică) Domnule Cațavencu, e cea mai romantică cerere în căsătorie din viața mea.
CAȚAVENCU
Dată fiind situația dumneavoastră de proaspătă văduvă, nu mi-am permis să îmi manifest romantismul. Nu se făcea. Dar eu vă rog să analizați cu atenție propunerea mea, și după ce batem palma, să vedeți atunci romantism. Să știți că pot deveni din cale-afară de romantic, dacă situația o impune. (Îi ia mâna și o sărută).

Scena 9
(Aceiași de mai înainte. Intră Ghiță, precipitat, apoi Farfuridi și Brânzovenescu.)

PRISTANDA
Coană Joițica, vă caută... (Intră Farfuridi și Brânzovenescu.)... domnii Farfuridi și Brânzovenescu.
FARFURIDI
Sărut-mâna doamnă, vă salut, domnule.

BRÂNZOVENESCU
Și eu la fel.

FARFURIDI
Ai văzut, colega?... Ți-am spus eu?... Miroase a trădare.

BRÂNZOVENESCU
Și eu simt trădarea de la o poștă.

ZOE
Ce spuneți acolo, domnilor? Ce trădare?

FARFURIDI
Am aflat că aici se fac diverse aranjamente...

BRÂNZOVENESCU
Pe la spatele nostru.

FARFURIDI
Altfel, ce-ar căuta domnul prefect aici?

BRÂNZOVENESCU
Și încă n-am fost informați: dumnealui candidează sau nu candidează?

FARFURIDI
Acum se-nscrie și dumnealui?

CAȚAVENCU
Domnilor, orice membru al partidului poate candida. Iar eu îmi voi anunța candidatura la timpul potrivit.

FARFURIDI
(către colegul Brânzovenescu)
Păi alegerile sunt mâine. Ai auzit, colega? Ți-am spus eu că candidează?
BRÂNZOVENESCU
Asta-i trădare! Trădare, trădare, de trei ori trădare !

ZOE
Domnilor, domnul Cațavencu se află aici într-o vizită... particulară.

FARFURIDI
Lăsați, că știm noi.

BRÂNZOVENESCU
Sigur, mai știm și noi câte ceva.

ZOE
Mai știți câte ceva, e drept... dar ca să știți tot, aflați că și fiul meu vitreg, Zaharia Trahanache Junior, candidează la conducerea partidului.

FARFURIDI
Ei, aș!

BRÂNZOVENESCU
Ei, asta-i! Atunci... (numără pe degete, în gând, arătând spre fiecare din cei 4 candidați) e de patru ori trădare ?

FARFURIDI
Da, dar măcar acuma știm. Trădare, trădare, dar să știm și noi.

PRISTANDA
Recunosc vorbele astea. Ia stați un pic... Coane Năică, ia dați-mi bilețelul ăla... (Cațavencu scoate biletul și i-l întinde. Pristanda îl sucește pe toate părțile). Și cerneala de pe degetele dumneavoastră, e aceeași cerneală. Nu sunteți voi ăia de au scris acest bilet de amenințare către domnul prefect?

FARFURIDI
Cine, noi?!

BRÂNZOVENESCU
Cum să facem noi așa ceva?
FARFURIDI
Din nou poliția abuzează de putere.

PRISTANDA
Șefu', am lămurit cazul: ăștia-s ăia cu biletul. Să-i arunc la beci?

CAȚAVENCU
Desigur... Ghiță, fă-ți datoria!
(Pristanda îi apucă de gulere și iese cu ei, în timp ce aceștia protestează.)


Scena 10
(Intră Tipătescu cu Zăhărel.)

ZĂHĂREL
Bonjour, bonjour! Mamițo, domnul prefect mi-a arătat oțelăriile. Grozavă... comment se zice la voi... afacere!

CAȚAVENCU
Da, industria românească a început să-și facă simțită prezența. În curând vom avea și noi faliții noștri.

ZĂHĂREL
Dar dumnealui cine e?

CAȚAVENCU
Tinere, eu sunt prefectul județului... Nae Cațavencu.

ZĂHĂREL
Voilà! Alt prefect!... Cu cât mai mulți, cu-atât mai bine.

CAȚAVENCU
Dumnealui (arată spre Tipătescu) nu mai e prefect de șase ani... Am înțeles, domnule Zăhărel, că vă gândeați să candidați la conducerea partidului.




ZĂHĂREL
Da, asta și-ar fi dorit tatița. Am studiat politica la Paris ca să aduc... comment se zice la voi, que j’ai oublié... ah, progresul! Să aduc deci progresul în acest colț înapoiat de provincie, să intrăm în noul secol cu forțe proaspete și cu mințile deschise către viitor.

CAȚAVENCU
Dar ce vi se pare atât de înapoiat în județul nostru? Că, de când sunt eu prefect, s-au făcut progrese remarcabile.

ZĂHĂREL
Progrese? Ce progrese? Nu e un cazinou decent în oraș. Nu găsești o șanteuză să întrețină atmosfera, nu există un cabaret, nu vezi nici măcar o dansatoare de can-can. La restaurantul Central n-am găsit o șampanie ca lumea, iar icrele negre sunt sub orice critică. În salonul de la Hanul Calul Bălan se joacă doar popa-prostu', trombon, șeptică, iar atmosfera e întreținută doar de doi lăutari, unul cu acordeonul și altul cu țambalul. Unde-i progresul? Unde-s obiceiurile europene? Unde-i jocul de baccara, unde-i canasta, unde-i whist-ul? Unde-i Moulin Rouge? Lumea bună din oraș poate să moară de plictiseală, zău așa!

CAȚAVENCU
Așadar, tinere, să înțeleg că-ți place să te distrezi? (recită patetic) “Ai noștri tineri la Paris învață/La gât cravatei cum se leagă nodul”, cum zicea poetul acela... cum îi zice... que j’ai oublié, vorba lui ăsta micu’... Poetul acela… Sărăntocul ăla, domnule, care n-avea nici bani de frizer…

TIPĂTESCU
Eminescu!

CAȚAVENCU
(plictisit) Așa, domnule, Eminescu.. (Către Zăhărel): Foarte bine, foarte bine, tinere, la vârsta dumitale e normal. E-adevărat, la noi posibilitățile de distracție sunt mai limitate, mai tradiționale. Dar lumea bună de pe-aici nu se distrează la cârciumă, în văzul prostimii. Te poftesc așadar diseară la un joc de cărți la mine acasă. Se joacă în fiecare marți. O să vezi că știm să jucăm un stos, o preferansă, un tabinet, nu suntem chiar așa de retrograzi.
ZĂHĂREL
La dumneata acasă? La care din ele, c-am înțeles c-aveți vreo patru.

CAȚAVENCU
N-avea grijă, că îți trimit trăsura să te conducă.

ZĂHĂREL
Acum vă rugăm să ne scuzați, pe mine și pe domnul prefect... (Arată către Tipătescu) mă rog, pe fostul... Mergem să-mi arate hipodromul.

TIPĂTESCU
Domnule Cațavencu, ne însoțiți?

CAȚAVENCU
Nu, mai stau puțin, am de încheiat o discuție cu doamna Trahanache.
(Tipătescu și Zăhărel ies.)

Scena 11
(Intră Pristanda.)

CAȚAVENCU
Cum e, Ghiță? I-ai băgat pe vinovați la beci?

PRISTANDA
Băgat, coane Năică. La cremenal, că acolo-i locul lor.

CAȚAVENCU
Bun! Deci... de ăștia... am scăpat.

PRISTANDA
Coane Năică, eu am venit să vă înmânez o scrisoare.

CAȚAVENCU
Păi... înmânează-mi-o.

PRISTANDA
(căutându-se prin buzunare) Numai că... nu știu unde-am pus-o...
CAȚAVENCU
Ia vezi, n-ai pus-o în chipiu? Știu că le mai ascunzi pe-acolo.

PRISTANDA
Aoleu, că bine ziceți... (Pristanda își scoate chipiul, caută pe sub căptușeală, îl scutură, dar scrisoarea nu apare.)

PRISTANDA
Coane Năică, nu-i. Ce-oi fi făcut cu ea?! Parc-a intrat în pământ.

CAȚAVENCU
Și-atunci, la ce-ai mai venit ?

PRISTANDA
Să vă înmânez scrisoarea.

CAȚAVENCU
Atunci, înmânează-mi-o.

PRISTANDA
Nu pot, din moment ce am pierdut-o.

CAȚAVENCU
Ei, mi-o înmânezi când o găsești.

PRISTANDA
Da, dar era importantă.

CAȚAVENCU
De unde știi că era importantă?

PRISTANDA
Era de la centru. Și scria pe ea "urgent"!




CAȚAVENCU
Zici că era de la centru? Era probabil în legătură cu alegerile. Ghiță, să-mi scoți scrisoarea din pământ, din iarbă verde. Gândește-te pe unde-ai fost și mergi de vezi pe unde-ai lăsat-o. Asta-i neglijență în serviciu.

PRISTANDA
Curat neglijență! Atunci... mă duc s-o caut.

CAȚAVENCU
Foarte bine. De fapt, hai că merg și eu, trebuie s-ajung acasă, azi e marți și am oaspeți la jocul de cărți. (Cațavencu și cu Pristanda ies.)


Scena 12
(A doua zi. Zoe e singură în salon, își bea cafeaua. Intră Tipătescu.)

ZOE
Fănică, ți-ai depus candidatura ieri?

TIPĂTESCU
Am depus-o, după ce ne-am despărțit.

ZOE
Cine a mai depus? Ai întrebat?

TIPĂTESCU
Sigur că am întrebat. Farfuridi n-a depus, că e în pușcărie, și sunt sigur că nici nu-i dă drumul Cațavencu până după alegeri. Zăhărel zicea că depune și el, dar nu știu de ce n-a făcut-o încă. Știi cumva pe unde e?

ZOE
Nu știu, a plecat aseară la cărți la Cațavencu dar nu s-a mai întors. N-a dormit azi-noapte acasă. (Intră Zăhărel, răvășit.)

ZOE
Ia uite-l, vorbeam de lup și...

ZĂHĂREL
Care lup? Niciun lup. Sunt un... comment se zice la voi, que j’ai oublié... porc, mamițo, un cochon.

TIPĂTESCU
Ce-ai pățit, tinere?

ZOE
Zăhărel, ce s-a întâmplat?

ZĂHĂREL
Am pierdut oțelăria la cărți.

TIPĂTESCU
Ce spui?!

ZOE
Cum așa?! Vai, mă ia cu leșin! Cum să pierzi oțelăria?!

ZĂHĂREL
(distrus) Am avut ghinion. Nu mi-a intrat cartea... Ah! Nu merit să mai trăiesc! Cred că tatița se răsucește în mormânt acuma. A muncit o viață-ntreagă pentru oțelărie și eu am pierdut-o într-o singură noapte... Ar trebui să îmi trag un glonte-n cap.

TIPĂTESCU
N-ar fi rău.

ZOE
Fănică!... Și cine-a câștigat oțelăria?

ZĂHĂREL
Prefectul. (Arată spre Tipătescu): Nu ăsta, celălalt.

TIPĂTESCU
Cațavencu! Era de așteptat. Un trișor ordinar! Un șantajist de ultimă speță. Nu trebuia să te las să mergi la el la cărți. Cum crezi că a făcut avere? Cum crezi că a ajuns prefect? Să pierzi oțelăria tocmai acum, când mergea atât de bine... Zaharia a încheiat un contract cu o lună înainte de moarte, cu un inginer din Paris... Eiffel parcă-l cheamă, să facă niște piese metalice pentru o construcție, o bazaconie ce vrea să facă la o expoziție internațională. Avea de lucru câțiva ani de-aici încolo...
ZOE
Bine, dar cum ți-a trecut prin cap să mizezi pe oțelărie?

ZĂHĂREL
Păi dacă pierdusem toți banii, ce era să fac?!

TIPĂTESCU
Deci ai pierdut și banii!... Înțeleg că ai ajuns în sapă de lemn.

ZĂHĂREL
Ei, nu chiar... Domnul prefect – nu ăsta, celălalt – a fost amabil să-mi ofere o bursă de stat ca să mă întorc la Paris... imediat... ca să-mi continui studiile.

ZOE
Care studii, domnule? Păi, n-ai terminat !?... Ce an ești dumneata?

ZĂHĂREL
Să fac o socoteală... comment se zice la voi, que j’ai oublié... Aha, sunt anul zece. Dar mai am trei ani și termin.

ZOE
(îngrozită) Auzi... Sper că n-ai mizat și altceva. Nu te-ai atins de averea mea, nu?

ZĂHĂREL
...La asta nu m-am gândit, ce-i drept.

TIPĂTESCU
Cum era să facă așa ceva? N-are dreptul.

ZOE
Are dreptul să-mi administreze averea până mă mărit, așa că... Știu eu de ce e în stare? Poate crede că e o investiție bună să-mi mizeze averea la cărți...

ZĂHĂREL
Vai, mamițo, n-aș face așa ceva! Decât dacă mi-ar intra măcar trei... comment se zice la voi, que j’ai oublié... trei ași.

TIPĂTESCU
Tinere, dă-mi voie să-ți spun că ești... comment se zice la noi, que j’ai oublié... un dobitoc.

ZOE
L-ai auzit, Fănică? Simt că-mi vine rău. Cred că e cazul să mă mărit cât de repede.

TIPĂTESCU
Eu sunt pregătit oricând.

ZOE
Da, dar... s-avem puțintică răbdare.

TIPĂTESCU
Iată, se răresc candidații noștri. Am rămas doar doi. Șansele cresc.

ZOE
Crezi?
TIPĂTESCU
Ce vrei să spui?

ZOE
Vreau să spun că în toate e mâna lui Cațavencu. El le-a pus la cale. Și fii sigur că nu în folosul tău.

TIPĂTESCU
Vrei să spui că...

ZOE
Da. Mi-e teamă că tu urmezi.

ZĂHĂREL
Eu mă duc să-mi fac bagajul.
ZOE
Foarte bine, du-te. Nu, stai puțin... Fănică, mergi te rog cu el (încet, să audă doar Tipătescu) să nu facă vreo prostie tocmai azi, în ajunul alegerilor.
(Tipătescu iese cu Zăhărel.)


Scena 13
(Zoe, rămasă singură în salon, își face vânt cu un evantai. Intră Cațavencu.)

CAȚAVENCU
Sărut-mâinile, scumpă doamnă.

ZOE
(rece) Domnule...

CAȚAVENCU
Păreți supărată. Sper că nu pe mine.

ZOE
Ba da, domnule. Am aflat cu surprindere cum l-ați jecmănit pe fiul meu vitreg.

CAȚAVENCU
Doamnă, vorbele dumneavoastră mă rănesc. Vorbiți de parcă ar fi fost vorba de un jaf la drumul mare.

ZOE
Chiar așa a și fost. Când mă gândesc cât ținea bietul Zaharia la oțelărie...

CAȚAVENCU
A fost un pariu între bărbați, doamnă. Tânărul Zăhărel a insistat să pună miză oțelăria. Eu l-am sfătuit să renunțe, dar nu m-a ascultat. Ei, tinerii ăștia... Se pare că Zăhărel al nostru a plecat la Paris bou, și s-a întors vacă, după cum spune o vorbă din popor.

ZOE
Și-acum, pleacă din nou la Paris, să-și termine studiile. Am auzit că i-ați oferit o rentă. Foarte generos din partea dumneavoastră.
CAȚAVENCU
Ba chiar o bursă, doamnă.

ZOE
Care-i diferența?

CAȚAVENCU
Ei, diferența e că renta ar fi fost din banii mei, în timp ce bursa e din bani publici. Statul investește în elemente de viitor, care vor să facă studii în străinătate. După cum am prevăzut, în sfârșit avem și noi faliții noștri. Oricum, eu am venit să îmi reînnoiesc propunerea și să vă atrag atenția că oțelăria se poate întoarce foarte curând în familia dumneavoastră, care ar putea fi și a mea.

ZOE
Văd că faceți totul ca propunerea dumneavoastră să devină cât mai tentantă.

CAȚAVENCU
Irezistibilă, aș putea să zic. (Se apropie, îi ia mâna și i-o sărută). Ah, Zoe... Ce-aș putea să-ți mai ofer ca să fii soția mea?

ZOE
Nu-mi trebuie nimic... decât ceea ce am avut întotdeauna. Nu vreau decât să conduc în continuare partidul... orașul... județul, poate cândva și țara. Dacă bărbatul care-mi va deveni soț ar ști ce-i în sufletul meu, ar ajunge chiar prim-ministru. Numai așa viața mea ar căpăta un sens.

CAȚAVENCU
(plin de pasiune) Zoe, Zoe... Dorința ta va fi îndeplinită. (Îi sărută mâna). Ah, aș rămâne lângă tine toată viața, însă datoria îmi impune să merg să supraveghez organizarea alegerilor. Dar mă întorc curând. (Iese).



Scena 14
(Intră Cetățeanul turmentat, cu o mână bandajată ținută de o eșarfă,
cu capul bandajat și doi plasturi pe față. În mâna validă ține o scrisoare.)

ZOE
Domnule, ce-i cu dumneata aici din nou? Nu ești în beciul poliției?

CETĂȚEANUL TURMENTAT
(arătându-și mâna bandajată) Am fost, nu se vede? Dar am plătit amenda și mi-au dat drumul.

ZOE
Și-acum, ce cauți aici?

CETĂȚEANUL TURMENTAT
Îl caut pe domnul prefect. Am fost la prefectură și am aflat că e la dumneavoastră.

ZOE
A fost până mai adineauri, dar a plecat.

CETĂȚEANUL TURMENTAT
Atunci... mă duc și eu.

ZOE
Foarte bine, du-te. (Vede scrisoarea și îi vine o idee): De fapt... ia stai puțin. Ce treabă ai cu domnul prefect?

CETĂȚEANUL TURMENTAT
Am o scrisoare adresată dumnealui. A pierdut-o polițaiul când m-aaa... interogat. (Arată din nou mâna bandajată). M-a interogat cu ce i-a venit la mână, cu bastonul, cu patul puștii, ba chiar și cu chipiul m-a... mângâiat. Atunci cred că i-a căzut scrisoarea, o avea probabil în căptușeală. Abia după ce-a plecat dumnealui am găsit-o pe jos și am văzut că e adresată domnului prefect. De-asta m-am gândit, ca fost împărțitor la poștă, să i-o înmânez personal. Mai ales că scrie "urgent".

ZOE
Știi ceva? Dă-o-ncoace, că i-o înmânez eu.

CETĂȚEANUL TURMENTAT
Coană Joițico, să nu vă supărați pe mine, dar eu, ca fost împărțitor la poștă... numai andrisantului personal o înmânez.
ZOE
Andrisantului, firește. Și eu tot adresantului o înmânez. Urgent. (Văzând că cetățeanul ezită): Ce, n-ai încredere în mine?

CETĂȚEANUL TURMENTAT
Ba da, dar... andrisantul...

ZOE
Hai, dă-o-ncoace și mergi la fecior, spune-i c-am zis eu să-ți dea ceva de băut.

CETĂȚEANUL TURMENTAT
Ceva de băut? Mi-ar prinde bine. Atunci... (Îi dă scrisoarea). Dar s-ajungă la andrisant!

ZOE
La andrisant, desigur. (Cetățeanul iese, Zoe deschide nerăbdătoare scrisoarea și o citește.)... "Vă anunțăm pe această cale că din înalte rațiuni de partid, candidatul la presedinția partidului și, suntem convinși, chiar viitorul președinte al filialei județene, care va sosi astăzi în orașul dumneavoastră, este domnul..." (scapă scrisoarea din mână). Nu se poate! (Sună dintr-un clopoțel): Fecior! Pregătește-mi trăsura, trebuie să ajung la gară! Și caută-l pe popa Pripici, să vie și dumnealui urgent la gară. Ne-am înțeles?


Scena 15
(Cetățeanul Turmentat, singur în salon, stă pe un scaun
și bea dintr-o sticlă. Intră Tipătescu.)

TIPĂTESCU
Domnule, dumneata ce faci aici?

CETĂȚEANUL TURMENTAT
Mi-a dat feciorul o sticlă cu rachiu. I-a poruncit coana Joițica.

TIPĂTESCU
Și dumneaei unde e?

CETĂȚEANUL TURMENTAT
Cine?

TIPĂTESCU
Coana Joițica, nu de dumneaei vorbeam?

CETĂȚEANUL TURMENTAT
Aaaa, păi de ce nu spui așa?... Dumneaei s-a dus la gară cu trăsura.

TIPĂTESCU
Ce să caute la gară?!

CETĂȚEANUL TURMENTAT
Asta nu mi-a spus. (Adoarme)... (Intră Cațavencu.)

CAȚAVENCU
Aaa, domnul Tipătescu! Pe dumneavoastră vă căutam. Eram sigur că vă găsesc aici.

TIPĂTESCU
De ce?

CAȚAVENCU
Pentru că mereu sunteți aici.

TIPĂTESCU
Voiam să știu de ce mă căutați.

CAȚAVENCU
A! Da. Voiam să vă felicit pentru hotărârea înțeleaptă de a renunța la candidatură.

TIPĂTESCU
Dar n-am luat o asemenea hotărâre!

CAȚAVENCU
O veți lua, o veți lua. Pentru că sunt convins că nu doriți să fiți implicat într-un scandal de plagiat.

TIPĂTESCU
Plagiat? Ce plagiat? Despre ce vorbiți?

CAȚAVENCU
Vorbesc despre articolul dumneavoastră pe care l-ați publicat săptămâna trecută la mine în Răcnetul Carpaților.

TIPĂTESCU
Bine, și ce-i cu articolul meu?

CAȚAVENCU
Stai așa să-ți spun. Știi, Zăhărel a adus la mine la tipografie lucrarea lui taică-său, „Învățăturile lui Zaharia Trahanache către fiul său Zăhărel”, ca să fie publicată. Ei bine, articolul dumitale e copiat cuvânt cu cuvânt din lucrarea răposatului.

TIPĂTESCU
Nu se poate! E-adevărat că discutam mult cu Zaharia și e posibil să ne fi influențat reciproc în ideile politice, dar, de aici până la plagiat...

CAȚAVENCU
Eu știu că sunteți un om de onoare și nu v-ați preta la așa o mișelie cum e plagiatul, dar încercați să explicați asta alegătorilor.

TIPĂTESCU
Asta-i o mârșăvie... Un șantaj ordinar...

CAȚAVENCU
Nu, domnule Tipătescu, asta-i politică. Și politică fără mârșăvie și șantaj nu se poate. De aceea vă atrag atenția că aveți următoarele variante: dezonoarea, sau... (scoate un pistol și i-l întinde) o retragere onorabilă...
(Tipătescu întinde mâna și ia pistolul, tremurând rău. Vrea, chipurile, să-l ducă la tâmplă, dar se vede că ezită și de fapt îl ține lângă tâmplă, cu țeava spre plafon. Intră Pristanda.)




Scena 16

PRISTANDA
(privind spre Tipătescu) Ia uite, un pistol!... Parcă l-am mai văzut... Păi ăsta nu-i în patrimoniul prefecturii?

TIPĂTESCU
(Cu glas sugrumat, pe furiș, lui Pristanda, în timp ce pistolul îi tremură tot mai rău)
Hai, Ghiță, fă ceva, că nu mai pot să-l țin… Și e și încărcat…

PRISTANDA
(Puțin descumpănit, către Cațavencu) Ce fac, coane Năică ? Îl salvez ? (Cațavencu îi dă ocol agale lui Tipătescu, batocoritor, cu mâinile în buzunare, savurând priveliștea)

CAȚAVENCU
(scârbit, lui Pristanda) Salvează-l, mă…

(Pristanda întinde mâna să-i ia pistolul lui Tipătescu, iar Tipătescu se grăbește să i-l întindă, tremurând tare. Pistolul cade și se descarcă, speriindu-i pe toți)

TIPĂTESCU
(sugrumat de frică) Dumneata… dumneata voiai să mă omor. Dar să știi că n-am s-o fac !

CAȚAVENCU
Știam eu că ești un laș.

PRISTANDA
Coane Năică...

CAȚAVENCU
Așteaptă, Ghiță. Tocmai mă pregăteam să fac un anunț.

PRISTANDA
Da, dar...


CAȚAVENCU
Ghiță, nu întrerupe. Voiam să anunț oficial că mi-am depus candidatura pentru șefia partidului ce cu onoare conduce această țărișoară. De ani buni am o misie importantă, pe care mi-am îndeplinit-o cu devotament. Am condus județul către progres, și avem progres. L-am condus către prosperitate, și avem prosperitate.

PRISTANDA
Unii da… alții ba…

CAȚAVENCU
L-am condus către moralitate...

CETĂȚEANUL TURMENTAT
(trezindu-se din somn) Ei, aici stăm mai prost...

CAȚAVENCU
Asta din cauza dumitale și a altora ca dumneata, căci, după cum se știe, acolo unde este vițiu nu e moralitate.

CETĂȚEANUL TURMENTAT
Și invers... (Cade pe un scaun și adoarme).

CAȚAVENCU
Nu!... adică da, și invers... În sfârșit, a venit rândul partidului să-l conduc spre progres și prosperitate.

PRISTANDA
Coane Năică, aveți puțintică răbdare, cum spunea răposatu' conu' Zaharia. Eu, de fapt, că tot ați adus vorba de condus, venisem să vă conduc la răcoare.

CAȚAVENCU
Ceee?! Ghiță, ai înnebunit? Ce-s prostiile astea?

PRISTANDA
Șefu', îmi pare rău, dar n-am încotro. Tocmai am primit mandat de la centru.


CAȚAVENCU
Mandat? Ce mandat?

PRISTANDA
De arestare. Pentru abuz în serviciu și pentru risipirea banilor publici. Știți dumneavoastră, cu alea patru case... (Îi pune cătușe).

CAȚAVENCU
(începe să plângă) Asta-i o mârșăvie...

PRISTANDA
Și cu statuia...

CAȚAVENCU
(plângând în continuare) Altă mârșăvie.

PRISTANDA
Cu bursele...

CAȚAVENCU
(printre lacrimi) Minciuni și mârșăvii.

TIPĂTESCU
Asta-i politica. Nu spuneați dumneavoastră că nu se poate politică fără mârșăvie?

PRISTANDA
(ștergându-i lacrimile, apoi nasul) Nu plângeți, coane Năică.

CAȚAVENCU
Ba plâng, Ghiță. Plâng. Că dacă eu intru în pușcărie, cine va conduce județul? Și partidul, pe mâna cui ajunge?

PRISTANDA
A, asta-i rezolvată. Scrie în scrisoare.

CAȚAVENCU, TIPĂTESCU
Ce scrisoare???
PRISTANDA
Scrisoarea pe care trebuia să vi-o înmânez.

CAȚAVENCU
Și pe care ai pierdut-o.

CETĂȚEANUL TURMENTAT
Eu... eu am predat-o. Doar că andrisantul nu era acasă.

TIPĂTESCU
Atunci, cui ai predat-o?

CETĂȚEANUL TURMENTAT
Coanii Joițichii. A zis că o predă dumneaei andrisantului.

CAȚAVENCU
Și dumneaei unde e?

CETĂȚEANUL TURMENTAT
La gară, i-am spus dumnealui. (Arată spre Tipătescu).

CAȚAVENCU
Ce să caute la gară?! (Cetățeanul vede scrisoarea de pe jos și se apleacă după ea).

CETĂȚEANUL TURMENTAT
Aaa, uite scrisoarea!
(Toți se reped să vadă scrisoarea. Tipătescu i-o smulge din mână și o citește febril.)

TIPĂTESCU
"Vă anunțăm pe această cale că din înalte rațiuni de partid viitorul candidat la președinția partidului și, suntem convinși, viitorul președinte al filialei județene, care va sosi astăzi în orașul dumneavoastră, este domnul..." (scapă scrisoarea din mână).





Scena 17
(Intră Zoe, cu rochie de doliu dar cu văl alb de mireasă pe cap, împingând
un cărucior cu rotile în care, cu un buchet de mireasă în mână, se află domnul...)

ZOE
Agamiță Dandanache, viitorul președinte al partidului.

CAȚAVENCU
Cum așa? Doamnă Trahanache...

ZOE
Doamna Danadanache, vreți să spuneți. Tocmai ce ne-am căsătorit. (accentuând triumfător) Doamna Zoe Dan-da-na-che !

TIPĂTESCU
Zoe! Nu se poate!... Cum ai putut să-mi faci una ca asta!?

CAȚAVENCU
Zoe! Nu se poate!... Cum ai putut să-mi faci una ca asta!?

AGAMIȚĂ DANDANACHE
(către Tipătescu)
Dumneata ține esti, neicusorule!?... Esti soțul dumneaei !? (arată către Zoe).

ZOE
Agamiță dragă, dumneata ești soțul meu. Ne-am căsătorit, nu mai știi?

AGAMIȚĂ DANDANACHE
Aoleu, asa e! Uitasem! Cu ține ne-am căsătorit?... Sunt amețit... de la tren... Țe fel de tren o fi si ăla, să oprească la fiecare barieră!?... (arată către Cațavencu): Dar dumnealui?

ZOE
Dumnealui e domnul Nae Cațavencu, prefectul județului.



AGAMIȚĂ DANDANACHE
Prefectul? Si de țe te-au priponit, puisorule? Țe-ai făcut!? Că si pe mine era cât pe țe să mă badze la zdup, noroc că m-am descurcat, că am experiență politică, înțeledzi?

ZOE
Chiar așa!... Ghiță, ce-i cu dumnealui în cătușe?

PRISTANDA
Ordin de la centru, coană Joițico... Ceva cu banii publici.

ZOE
Scoate-i cătușele, Ghiță, se poate!? Doar n-o să stea în cătușe tocmai azi. Azi e o zi mare. Și deseară… avem întâlnire la o partidă de cărți, unde cineva... o să piardă elegant oțelăriile ”Trahanache Inox”, în favoarea mea. (către Cațavencu) Nu-i așa, domnule Cațavencu !? Iar banii... câștigați la fel de imoral de la fiul meu vitreg, poți să-i păstrezi.
CAȚAVENCU
Așa am să fac. Sunteți un înger!
(Dă să-i sărute mâinile, dar Pristanda îl reține de guler)

PRISTANDA
Coană Joițico, eu am ordin să-l bag la beci. Și unde-i ordin...

ZOE
Cum adică ordin? De la cine ordin?

PRISTANDA
De la... centru.

ZOE
De la centru...! Uite, centrul e-aici... Dumnealui e centrul! Bărbată-miu!... Deci, cine dă ordine aici, Ghiță?

PRISTANDA
...Dumneavoastră, coană Joițico. (Scoate cătușele lui Cațavencu).

ZOE
Ai văzut? Bravo! Domnul Cațavencu are de pregătit alegerile de mâine. Și... Ghiță, mergi de dă drumul și lui Farfuridi și Brânzovenescu, nu mai prezintă niciun pericol.
(Pristanda iese.)

CETĂȚEANUL TURMENTAT
Dacă nu vă supărați, am și eu o întrebare. Nu, nu cu cine votez, că acum sunt lămurit... dar dacă... tot iese dumnealui, la ce mai facem mâine alegeri?

CAȚAVENCU
(frecându-și încheieturile, să-i treacă amorțeala de la cătușe) Cum, cetățene, dumneata susții că ar trebui să renunțăm la alegeri, numai pentru că știm dinainte cine se-alege?! Așa ceva nu mai e posibil acum, în prag de nou secol. Alegerile sunt esența democrației. Și unde nu e democrație, acolo e tiranie, care va să zică e dictatură. Când poporul își exprimă voința sa prin vot, atunci se cheamă că dorința sa e sfântă, fie că se ține cont de ea, fie că nu.

ZOE
Bine zis. Acum e momentul să sărbătorim. Fănică, mergi te rog și adu niște șampanie. Șampanie la toată lumea!


Scena 18
(Intră Zăhărel, amărât, ducând două geamantane.)

AGAMIȚĂ DANDANACHE
(către Cațavencu) Auzi, neicusorule, ține-i tânărul cu bagazele?

CAȚAVENCU
Dumnealui e fiul vitreg al nevestei dumitale.

AGAMIȚĂ DANDANACHE
I-auzi! Vrei să spui că am un copil? N-am stiut! Vin' la taica, puicusorule! Ia uite țe-mi seamănă, leit eu când eram tânăr! În sfârsit, am si eu un urmas! (Zăhărel lasă bagajele jos și merge lângă Dandanache, care-i face semn să se aplece ca să-l îmbrățișeze. Intră Pristanda, aducându-i pe Farfuridi și Brânzovenescu.)

FARFURIDI
Felicitări, stimată doamnă. Am auzit vestea cea mare chiar și în adâncul temniței.

BRÂNZOVENESCU
Felicitări, felicitări!

FARFURIDI
Colega, nu întrerupe! Voiam să vă mulțumim că v-ați îndurat de soarta unor nevinovați și i-ați eliberat din închisoare în ajun de alegeri. În felul acesta vom putea și noi, ca cetățeni onești ai urbei, să ne manifestăm voința politică prin vot.

ZOE
Așa să faceți. Știți cu cine votați, nu?

FARFURIDI
Desigur. Și asta s-a auzit în adâncul temniței. Permiteți-mi să îl felicit și pe soțul dumneavoastră... și candidatul nostru.

(Farfuridi și Brânzovenescu îl felicită pe Dandanache, trezindu-l din somn, pentru că acesta ațipise. Intră Tipătescu cu pahare pe o tavă și două sticle de șampanie într-o frapieră. Deschide sticlele și toarnă șampanie în pahare.)

CAȚAVENCU
Dați-mi voie... După cum știți, astăzi mi s-au adus niște acuzații grave care erau să mă coste libertatea. Și ce e mai de preț decât libertatea? Am fost acuzat de abuz în serviciu și de risipirea banilor publici. Da, recunosc, sunt vinovat. Am abuzat și am risipit. Când e vorba de binele cetățenilor urbei, eu abuzez și risipesc. Nimic nu e prea mult pentru orășelul meu, pentru țărișoara mea. Nici un sacrificiu nu e prea mare pentru binele țării. De aceea salut cu căldură și închin un pahar în cinstea viitorului președinte al filialei locale a partidului nostru, onorabilul domn Agamiță Dandanache... și-i urez în numele cetățenilor din urbea noastră... ba chiar din tot județul... un călduros bun venit! Acum, mai mult ca oricând, partidul nostru are nevoie, de un conducător energic, devotat, de viitor, cu perspective, aducând o nouă viziune...

PRISTANDA
Curat viziune!
CAȚAVENCU
... modernă asupra vieții noastre politice... Dar să lăsăm politica acum și să urăm și doamnei Zoe Dandanache o viață fericită și prosperă alături de alesul dumneaei. Dorim tânărului cuplu casă de piatră.

AGAMIȚĂ DANDANACHE
(către Tipătescu) Auzi, neicusorule? Dar dama asta ține e?

TIPĂTESCU
(cu amărăciune) Cum cine e? E Joițica, soția dumitale.

AGAMIȚĂ DANDANACHE
Zoițica? Mda, e damă bună... Si ziți că e nevastă-mea?!

ZOE
(încet, către Tipătescu) Fănică, să stai pe-aproape.

CETĂȚEANUL TURMENTAT
(sorbind din paharul de șampanie) Și la anul să petrecem și la botez!

(Muzică de fanfară. Toți ciocnesc paharele cu șampanie, felicitări, pupături, îmbrățișări. Zoe se întoarce cu spatele și aruncă buchetul de mireasă în public. Urmează tradiționala horă.)

Cortina
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Va multumesc tuturor pentru atentie lectura si sugestii.

Vedeti dom' Profesor ca verificarea internetului este buna si era necesara?

D-na Petrescu, va multumesc pentru incurajari.

Domnilor Jupp B.Itter si Florentin Sorescu, tin cont si voi modifica. Observatiile facute de dvs sunt la obiect si bine venite.

Despre bilete: reprezentatiile -din cate am inteles de la dl Pusca- vor fi gratuite asa ca nu trebuie decat sa veniti la sala de spectacol. Am inteles ca vor fi trei reprezentatii in trei locuri diferite, in Bucuresti, asa ca vor fi 'bilete' pentru toata lumea. D-nii Pusca si Horvath vor da -din timp- un comunicat de presa pentru a anunta premiera.

Inca o data va multumesc.
 
Postat de catre Dumitrescu Marilena la data de 2013-01-14 08:42:55
         
 
  Gata, am reușit s-o citesc. Și nu pot altfel pentru ca să zic decât ca și cei care au comentat până acum: excelentă idee. Așijderea și realizarea.
Mi-a plăcut foarte mult, alături de replici spumoase, fuga grăbită a lui Zoe la gară și mariagiul cu Dandanache, aflat în scaunul cu rotile.
Finalul, apocaliptic:
"Agamiță Dandanache: Zoițica? Mda, e damă bună... Si zici că e nevastă-mea?
Zoe (încet, către Tipătescu): Fănică, stai pe-aproape.
Cetățeanul Turmentat (sorbind din paharul de șampanie): Și la anul să petrecem și la botez!"
Mai puțin realizate ca personaje, Farfuridi și Brânzovenescu. Ei sunt pricina unei oarecare sărăciri a acțiunii la un moment dat, undeva, pe la mijlocul textului:
" Zoe: Domnilor, domnul Cațavencu se află aici într-o vizită... particulară.
Farfuridi: Lăsați, că știm noi.
Brânzovenescu: Sigur, mai știm și noi câte ceva.
ZOE: Nai știți câte ceva, e drept... dar ca să știți tot, aflați că și fiul meu vitreg, Zaharia Trahanache Junior, candidează la conducerea partidului.
FARFURIDI: Ei, aș!
BRÂNZOVENESCU: Ei, asta-i! Atunci... (numără pe degete, în gând, arătând spre fiecare din cei 4 candidați) e de patru ori trădare )
FARFURIDI: Da, dar măcar acuma știm. Trădare, trădare, dar să știm și noi.".
Un pic cam forțată povestea cu trădarea, fundamentată mai degrabă pe textul original.
În schimb, Zăhărel Trahanache bine articulat, ca, de altfel, și celelalte personaje.
Aș zice că Zoe și Cațavencu sunt perechea cea mai reușită...
Găsit câteva greșeli, pe care vi le semnalez:
- "Cațavencu: Ei, așa da. Să te-audă ăl de sus.". N-ar trebui folosite majusculele?
- "Cațavencu: Ba să credeți, ba să credeți, stimată doamnă. Chiar sunt amenințat. Am primit un bilet (...) să-mi retrag candidatura (de) la conducerea partidului (...)
- "Tipătescu: "(...) o bazaconie ce (pe care) vrea s-o facă la o expoziție internațională.".
De asemenea, două sugestii:
1. "Cațavencu: Atunci, înmânează-mi-o!
Pristanda: Nu pot, din moment ce-am pierdut-o."
Se exprimă puțin cam pretențios și explicativ Pristanda, în raport de trăsăturile lui. Mai simplu și percutant: Nu pot, c-am pierdut-o.
2. " Zoe: La adrisant, desigur.(...) (scapă scrisoarea din mână). Nu se poate! (Iar?)(sună din clopoțel).(...).
Aș pune conjuncția "Iar" pentru a face apel la... pățania din Scrisoarea pierdută.

Concluzie: Mai aveți bilete?


 
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2013-01-14 02:10:38
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Excelente ideea și realizarea. Aveți o mînă sigură, umorul este perfect dozat, referirile la politica mileniului 3 actualizează personajele care poate nici n-ar trebui să poarte haine de epocă. Vot.

Cum eu sunt cîrcotaș de meserie, nu pot să nu ridic cîteva obiecții:

- în scena 9 alegerile sunt "mâine"; scena 12 este "a doua zi" iar în scena 17 alegerile sunt tot "mâine";

- Cetățeanul turmentat are o frază spumoasă: "Am băut și banii de băutură" dar apoi zice: "Dar am plătit amenda și mi-au dat drumul". De unde avea bani de amendă? Poate că i-au dat drumul din alte motive (eventual puneți aici o trimitere la eliberările făcute aiurea de judecători actuali)?

- cred că o singură referire la "faliții noștri" este suficientă; cea de-a doua nici măcar nu se potrivește;

- "ba chiar și cu chipiul m-a... mângâiat" sună nepotrivit în gura turmentatului; de ce nu lăsați doar "ba chiar și cu chipiul..."?

 
Postat de catre disparut de pe net la data de 2013-01-13 13:43:29
         
 
  Doamna Marilena, felicitari pentru curaj. Nu acela de a scrie, ci acela de a da o lectie de teatru mai ales ca sunt pe aici unul-doi autori care se simt neintelesii dramaturgiei contemporane.

Doamna Camila Petrescu, dat fiind ca ma voi ocupa si de promovarea piesei la care lucreaza deja Grupul Voua sub indrumarea regizorului Emil Lungeanu, promit sa va anunt, in timp util, data si locul premierei.
 
Postat de catre Ion Gabriel Pusca la data de 2013-01-13 12:17:07
         
 
  Excelenta idee si mare curajul! Savuroasa. Gagamita-i cel mai tare,dar,cine a mai vazut primar, ihh, prefect traseist?
Voi fi prima la coada, la bilete, cand se pune in scena. Mi-a facut ziua frumoasa. Felicitari!

Zoe: Nu-mi trebuie nimic... decât ceea ce am avut întotdeauna. Nu vreau decât să conduc în continuare partidul... orașul... județul, poate cândva și țara.
Replica asta nu stiu daca-i de actualitate.:)
 
Postat de catre Camila Petrescu la data de 2013-01-12 20:40:58
         
 
  'Păi ce, are el dreptul să-și bată joc de banii poporului? Doar poporul are dreptul să aleagă cine-și bate joc de banii lui, că d-aia se duce la vot.'

Doamna, l-ati recreat pe Pristanda. Felicitari!

Aspectul general este bun, actiunea curge fara sa fie aglomerata, tensiunea este foarte bine dozata. Replicile sunt savuroase iar aluziile la politica actuala inspirate. Texctul nu mai avea nevoie de verificarea internetului. De popularizare, insa da!

Astept cu nerabdare premiera.
 
Postat de catre .1. 4444444 la data de 2013-01-12 08:54:04
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE