|
|
|
|
|
|
|
|
|
Cât mai sunt viu |
|
|
Text
postat de
Ioan Grigoras |
|
|
Dă-mi un cuțit să tai singurătatea,
Să-mpart în două clipele târzii
În care mă curtează toată noaptea
Doar umbrele pe care nu le știi
Că-mi bântuie prin suflet ca fantome
Din vremea când am renunțat, vai mie!
La reguli fără număr și la dogme
Găsind în tine-atâta poezie.
Dă-mi un condei din foc să-ți fac inele
De cununie-a depărtării noastre
Să împletesc la sânul tău castele
Pe țărmuri cu nisipurile-albastre
Și dă-mi o ploaie azi, cât mai sunt viu
Cu stropi precum părerile de rău,
Că nu îmi ești, că nu am cum să-ți fiu...
Iar tu, apoi s-o cânți în versul tău.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Rime imperfecte, rime facile, imperfecțiuni la ritm... prin urmare, aceasta nu se poate chema poezie. |
|
|
|
Postat
de catre
Dan Milea la data de
2013-01-16 11:10:18 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|