PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
... Text postat de Keller EugeniaErika "Doamne, Tu ºtii mai bine chiar si decât mine cã am început sã îmbãtrânesc. Te rog fereste-mã sa devin prea plicticos în vorbire crezând cã eu am soluþia cea mai bunã pentru toate problemele din toate discuþiile. :) Nu mã lãsa sã cred cã este datoria mea sã mã amestec în toate situaþiile tuturor cunoscuþilor. ÃŽnvaþã-mã sfânta lectie cã s-ar putea sã mã mai înºel ºi eu. Fã-mã întelept, dar nu acru; sãritor, dar nu dominant; demn, dar nu arogant, cãci aº vrea, Doamne, sã-mi pot pãstra mãcar câþiva prieteni pânã la capãt." ÃŽnvaþã-mã, Doamne arta de a îmbãtrâni frumos...!!! Subliniez iar faptul: “ ÃŽmbãtrânirea este preþul inevitabil pe care organismul îl plãteºte pentru complexitate. Procesul îmbãtrânirii afecteazã în principal atât sistemul nervos central(creierul în special, cel imunitar, endocrin, cardiovascular etc. Creierul este cel care dã abilitatea de a exista un control asupra îmbãtrânirii, este singurul organ care teoretic nu poate fi înlocuit, ne reprezintã, el este ’EUL’, de aceea prioritatea ar trebui sã fie EVITAREA ÃŽMBÃTRÂNIRII CREIERULUI „ ÃŽmbãtrânirea psihologicã, este rezultanta modificãrilor induse de vârstã, în planul bio-structurilor, care constituie suportul material al vieþii psihice ºi în acela al desfãºurãrii propriu-zise al funcþiilor psihice. Evoluþia activitãþii psihice, este dominatã de amprenta experienþei de viaþã parcursã, de nivelul proceselor complexe constituite ºi de capacitãþile de echilibrare ºi compensatorii de care dispune persoana. O asemenea situaþie, este evidentã de la cele mai simple funcþii psihice ºi terminând cu procesele complexe cel definesc pe om. Astfel, planul senzorial este influenþat de modificãrile organice ºi funcþionale, dar are tendinþa sã se echilibreze pe baza experienþei senzoriale acumulate. La începutul perioadei, modificãrile se datoreazã segmentului periferic, când apare o sclerozare uºoarã a celulelor din receptorii senzoriali, iar ulterior avem schimbãri de ordin funcþional central în care este implicatã întreaga activitate nervoasã superiorã. Spre exemplu, vãzul, se degradeazã prin reducerea capacitãþii de adaptare a cristalinului (presbiþie). Procesul este mai intens la persoanele care suprasolicitã vederea sau la cele care lucreazã în mediul toxic. Concomitent are loc ºi o reducere evidentã a câmpului vizual, a vederii stereoscopice (în relief ºi în profunzime). Scade capacitatea discriminatorie a nuanþelor de culori ºi câmpul vizual cromatic. Are loc scãderea claritãþii imaginii, a acomodãrii vizuale ºi convergente, a acuitãþii ºi discriminãrii vizuale. Dupã 60 de ani survin unele boli degenerative ale ochiului ca: glaucomul (tulburarea dinamicii umorilor oculare), opacitatea cristalinului ºi cataractã, deslipirea de retinã. Chiar ºi auzul, cunoaºte unele modificãri asemãnãtoare. Scade sensibilitatea auditivã absolutã, dar mai evidentã este reducerea sensibilitãþii în planul auzului fonematic. Putem vorbi de o surditate fizicã, ca urmare a sclerozãrii urechii interne ºi de una psihicã, când subiectul aude, dar nu înþelege datoritã afectãrii celulelor centrilor corticali, ai analizatorului auditiv. Pentru vãz ºi auz existã forme de protezãri relativ variate ºi eficiente. Sensibilitatea tactilã se degradeazã dupã 50-55 ani. Scade sensibilitatea la cald, la rece ºi la durere, dar se conservã mai bine sensibilitatea vibratilã ºi cea bazatã pe experienþã senzorialã. ÃŽn analiza proceselor ºi însuºirilor psihice superioare, trebuie sã luãm în consideraþie structura capacitãþilor funcþionale constituite ºi experienþa cultural intelectualã acumulatã pe parcursul timpului. Din aceastã perspectivã, pentru memorie este semnificativã degradarea în componenta ei de scurtã duratã(MSD) ºi se menþine mai bine memoria de lungã duratã(MLD. Oamenii în vârstã uitã mai uºor unde au pus un obiect, ce au spus într-o împrejurare sau alta. Deºi mai rezistentã, în memoria de lungã duratã pot apãrea confuzii în stabilitatea asociaþiilor necesare în evocarea evenimentelor petrecute cu mult timp în urmã. ÃŽn gândire, atenþie ºi vorbire se manifestã o anumitã lentoare ce se pune în evidenþã prin dificultãþi de înþelegerea unui context mai complicat, o scãdere a capacitãþii de concentrare, pauze relativ mari în vorbire, tremurul vocii etc. Scãderile privind atenþia voluntarã ºi capacitatea de concentrare au ca suport scãderile la nivelul sistemului nervos central ºi ale receptorilor senzoriali, iar consecinþele se fac prezente la toate procesele ºi fenomenele psihice, dar mai cu seamã la capacitãþile mnezice ºi cognitive. Din punct de vedere al afectivitãþii, sunt evidente o serie de modificãri.Sunt frecvente stãrile de exacerbare a emoþionalitãþii, nervozitãþii, irascibilitãþii, frustrãrii ºi anxietãþii ce sunt însoþite de capricii, lipsã de cooperare, încãpãþânare, negativism etc. Are loc adâncimea ºi fermitatea sentimentelor. Asistãm la frecvenþa stãrilor depresive care determinã un dezechilibru interior precum ºi un dezechilibru între relaþiile din jur. La majoritatea oamenilor în vârstã, depresia este însoþitã de o stare de teamã faþã de ideea morþii ºi regretul pentru perioadele fericite din viaþa individualã. Asemenea stãri se accentueazã dupã pierderea partenerului sau a cunoºtinþelor de vârstã apropiatã. ÃŽn alte cazuri, ideea de inutilitate sau cea de neluare în seamã de cãtre cei din jur imprimã un caracter tragic, de tristeþe ºi sentimentul de frustrare. Persoanele care suferã de depresie, sunt pesimiste ºi inhibate, nefericite ºi neliniºtite, manifestã negativism faþã de conversaþii ºi au greutãþi în activitatea de concentrare. Un alt fenomen care se manifestã în tulburãrile afective este cel de hipertrofiere a sinelui, ca urmare a raportãrii la propria persoanã a tuturor faptelor ºi de justificare comportamentului prin dilatarea drepturilor personale ºi atrofierea sensibilitãþii. ÃŽn cazurile mai grave, apare sindromul de depersonalizare, care se exprimã printr-o pierdere a identitãþii personale. Persoana în cauzã se comportã ca ºi când nu-ºi aparþine sieºi, emoþiile sunt reci ºi lipsite de vioiciune, lucrurile se desfãºoarã „ca în vis” ºi este inhibatã latura comunicaþionalã. Funcþia mnezicã are ºi ea de suferit în vârstele înaintate. Cel mai adesea apar hipomneziile, dar ºi manifestãri amnezice, relativ ridicate. Hipomnezia apare pe fondul unor nevroze ºi psihoze când se manifestã ca fenomen secundar. Dar sunt ºi situaþii când hipomnezia apare în prim plan ºi când are tendinþa de a se agrava ajungând la amnezie. La persoanele vârstnice se întâlneºte frecvent aºa numita amnezie infantilã de origine afectivã. Frãmântãrile interioare se produc accentuat în situaþia când persoana îºi dã singurã seama de ajunsurile sale pe linie mnezicã. Tulburãrile memoriei se asociazã frecvent cu cele ale gândirii ºi limbajului. Apare scãderea spontaneitãþii ºi flexibilitãþii gândirii care duc la rigiditate ºi inerþie, la dificultãþi de adaptare frecventã ºi la prezenþa stereotipiilor. Au loc conservarea ºi chiar creºterea funcþiilor de sintezã, generalizarea ºi schematizarea. Apare o inflexibilitate a opiniilor ºi raþionamentelor. Creativitatea ºi chiar acumularea de noi cunoºtinþe se pot menþine la cote ridicate. Limbajul, reflectã dificultãþile gândirii vârstnicului ºi evidenþiazã o scãdere a fluxului verbal, o lentoare a ritmului ºi frecvent a vocabularului. Ideile de persecuþie creeazã impresia persoanei cã este în permanenþã observatã ºi urmãritã, cã nimic din ceea ce spune ºi gândeºte nu este pe placul altora. Aceste stãri se pot asocia cu ideile ipohondrice când persoana se crede bolnavã somatic ºi nu i se acordã atenþia cuvenitã, sau nu este crezutã. ÃŽn plan verbal, exprimarea devine anevoioasã, lentã ºi incoerentã. Apar repetãrile ºi uºoare forme de bâlbâialã. Scrisul este nesigur, colþuros, tremurat ºi sacadat. Fenomenele parkinsonice, care intervin frecvent îngreuneazã ºi mai mult transpunerea ideilor în spaþiul grafic. ÃŽn plan comportamental, persoanele cu astfel de tulburãri se manifestã ca nervoase, irascibile ºi trãiesc un fenomen de frustrare. ÃŽn situaþiile mai dificile, comportamentul aberant se traduce prin pãrãsirea temporarã a domiciliului, vagabondajul ºi fuga de colectiv. Declinul psihic în bãtrâneþe este condiþionat de o serie de factori ce þin atât de natura subiectivã ºi de structura anatomo-fiziologicã a individului, cât ºi de condiþiile de mediu, de rezistenþa organicã . ÃŽn condiþii favorabile, inteligenþa se menþine relativ activã. Operativitatea nespecificã, se conservã relativ bine în prima etapã (65-75ani). Totuºi, tumultul ideilor scade, se manifestã momente de vid intelectual, urmate de momente de conºtientizare a declinului pe care îl reprezintã aceste momente, teama de angajare în discursuri verbale, pentru a nu apãrea un astfel de vid. Dupã 70 de ani, în marea majoritate a cazurilor, discursul verbal devine mai rar în cadenþã. Se produc confuzii în cele exprimate cu teamã ºi reticenþe verbale, scade forþa de argumentare. Fenomenele de diminuare a achiziþiilor din planul psihologic, sunt puse pe seama a trei factori: ai ezitãrii, anxietãþii ºi interferenþei. Diferiþi autori, invocând importanþa motivaþiei în acest proces, subliniazã cã tipurile motivaþionale cum sunt cele generate de instinctele de supravieþuire ºi perpetuare ori cele legate de moralã ºi de realizarea a unui ideal personal sau social pot deveni forþe ale mobilizãrii individului în vederea valorificãrii maximale a posibilitãþilor ce le are. Persoanele echilibrate devin contemplative, cu conduite de observator al celor din jur, din care strãbat meditaþii cu privire la trecutul ºi prezentul vieþii cotidiene.(e o artã sã ºtim sã îmbãtrânim frumos…) :) Pentru anumite forme ale inteligenþei, cum este inteligenþa verbalã, la vârsta de 50-60 ani, se pot pune în evidenþã performanþe maxime care se menþin, în bunã mãsurã ºi dupã aceastã perioadã. Sociologii au denumit aceastã formã ca fiind inteligenþã cristalizatã ce are la bazã interacþiunea aptitudinilor rezultate prin socializare ºi educaþie. Dupã multe confrutãri psiho-sociologice s-a ajuns la concluzia cã inteligenþa fluidã dã unitate sistemului intelectual prin valorificarea aspectelor perceptual-integrative ale cunoaºterii. Perioada bãtrâneþii, se caracterizeazã printr-o acumulare de obosealã ºi uzurã internã ce modificã funcþionalitatea psihicã scãzându-i productivitatea. Ieºirea din câmpul muncii, ca ºi plecarea copiilor din casa pãrinteascã, creeazã modificãri complexe în câmpul preocupãrilor, intereselor, a stilului de viaþã. Bolile de degenerescenþã fac din aceastã perioadã fragilã o etapã de înstrãinare ºi aceasta cu atât mai mult cu cât se trãieºte sentimentul inutilitãþii sociale ºi a „abandonului”. Modificãrilor fiziologice ºi psihologice, specifice senectuþii li se asociazã trãirile legate de pensionare ce produc o stare emoþionalã care este compatibilã cu un comportament echilibrat. Pensionarea, retragerea din activitatea profesionalã este un moment de rãscruce în existenþa vârstnicului, prima situaþie de crizã, o schimbare greu suportatã, un stres cãruia i se adapteazã cu dificultate ºi care poate avea în multe cazuri un rãsunet important asupra stãrii sale de sãnãtate. Ca formã de înregimentare socialã, pensionarea a apãrut mai întâi în Europa, la sfârºitul secolului trecut, în Germania(1889), apoi în Danemarca(1891) ºi Anglia(1908). La începutul sec. al XX-lea s-a extins ºi în afara Europei: Noua Zeelandã(1908), SUA(1911). La început, pensionarea a fost conceputã ca o formã de asistenþã socialã(1889 ºi 1915). ÃŽnainte de perioadele mai sus menþionate, oamenii munceau pânã în ultimul moment al vieþii. Primele pensii s-au plãtit din taxele generale ale oamenilor, doar dupã 70 de ani ºi doar celor cu venituri mici ºi care au muncit regulat în timpul vieþii. ÃŽntre timp luaserã avânt asociaþiile de prieteni ºi întrajutorare, cu depuneri regulate pentru ajutor de boalã, înmormântare ºi alte evenimente. ÃŽn þãrile mai dezvoltate, noua organizare a societãþii impuse de a doua revoluþie tehnico-industrialã a conturat ideea de a crea fonduri de pensii prin contribuþii în timpul vieþii de muncã. Astfel, a avut loc integrarea ei în contextul dreptului contribuant personal. Pensia, a devenit acum un drept inalienabil pentru persoanele în vârstã. Cuantumul pensiei de vârstã, a crescut progresiv sub influenþa reformelor ºi a calculaþiilor de proporþionalitate, a îmbunãtãþirii sistemelor de contribuþie la fondul de pensionare. Cu timpul ºi sectorul particular a început sã organizeze pensii pentru funcþionarii sãi, în afara pensiei legale care a rãmas relativ modestã. Momentul pensionãrii pentru limite de vârste în general coincide cu începutul bãtrâneþii. Vârsta pensionãrii este între anumite limite în funcþie de legislaþia fiecãrei þãri. Deºi cu o raþiune ºi o evoluþei fireºti þinând de asigurarea protectivã a persoanei ajunsã la vârstã înaintatã, prin efectul încetãrii activitãþii organizate ºi acordarea unui regim de odihnã binemeritatã ºi activitate liberã precum ºi prin efectul asigurãrii materiale, aceastã mãsurã s-a dovedit cã are însã ºi un impact negativ asupra unor vârstnici. S-a delimitat o patologie a retragerii din activitate”boala pensionãrii”. Complexul de tulburãri care poate urma retragerii a fost descris ca ºoc psihologic al pensionãrii. Avem trei faze prin care trece succesiv persoana pensionatã:perioada de stres(perioada imediat post-pensionare), perioada de neliniºte ºi de cãutare a unui rol social ºi psihologic, perioada de stabilizare între 6-12 luni-acceptarea rolului de pensionar. Tulburãrile determinate de pensionare, debuteazã în cele mai multe cazuri în perioada premergãtoare pensionãrii între 45-55 ani la femei ºi între 50-60 ani la bãrbaþi ºi se traduce prin apariþia unor stãri de anxietate progresivã, urmate de insomni, depresii. La unele persoane poate sã aparã dupã pensionare o nevrozã a pensionãrii care poate duce la suferinþe cardiace, digestive, respiratorii. Necesitatea combaterii sau ameliorãrii morbiditãþii generate de retragere, a dus la edificarea unei metode profilactice, denumitã pregãtire pentru pensionare. Aceastã pregãtire, se poate face individual, cel mai bine însã în grup prin cursuri de preretragere, care antreneazã „pensionabilii,” adicã toate persoanele care mai au cinci ani pânã la ieºirea la pensie. Pregãtirea pentru pensionare cuprinde o informare largã privind mecanismul îmbãtrânirii ca ºi modalitãþi de întârziere a procesului de îmbãtrânire (noþiuni de profilaxie a îmbolnãvirilor ºi a îmbãtrânirii premature, comportament prolongeviv, geroigienã). Apropierea de vârsta de pensionare ºi mai ales ieºirea la pensie, modificã statutul ºi rolul vârstnicului, a felului în care acesta se percepe ºi se autoevalueazã. Din punct de vedere social, pensionarea reprezintã semnalul cã cercul social începe sã se restrângã. Pentru mulþi vârstnici, legãturile cu copiii care au devenit adulþi ºi care ºi-au întemeiat propriile familii sunt din ce în ce mai slabe. Cu toate acestea, unele femei vârstnice devin foarte apropiate de fiicele lor cãsãtorite, în contrast cu relaþiile mai reci din timpul adolescenþei sau a perioadei de tinereþe. Bãrbaþii, de asemenea, descoperã noi mobiluri pentru restabilirea legãturilor cu fiii lor adulþi. Pierderea legãturilor sciale datoritã vãduviei este o componentã obiºnuitã a îmbãtrânirii, atât pentru bãrbaþi cât ºi pentru femei. O altã cauzã a schimbãrii legãturilor sociale, este determinatã, de pierderea mobilitãþii datoritã unor disabilitãþi fizice, ceea ce înseamnã cã vârstnicii se pot afla în imposibilitatea de a urca ºi coborî în ºi din autobuz, de a urca ºi coborî scãrile sau de a parcurge distanþe mari. Pierderile auditive ºi vizuale îi pot obliga pe vârstnici sã renunþe la ºofat. Barierelor fizice ºi senzoriale li se adaugã de multe ori ºi barierele sociale sau psihologice cu efect în reducerea contactelor sociale. Pentru mulþi vârstnici, pierderea legãturilor cu prietenii ºi familia este partea cea mai dificilã a îmbãtrânirii. De aceea, realizarea de noi relaþii poate fi o alternativã viabilã în raport cu pierderile suferite. Mulþi dintre vârstnici încearcã sã gãseascã singur soluþii la diminuarea sau lipsa de relaþii sociale. Unii frecventeazã grupuri religioase sau politice, alþii se ataºeazã de animale. Dar pentru persoanele care se confruntã cu problema singurãtãþii sau a diminuãrii relaþiilor sociale datoritã pensionãrii, participarea la un grup organizat, poate fi ajutorul potrivit pentru a face faþã problemelor legate de singurãtate. Existã o mare varietate de activitãþi de grup pentru vârstnici care pot fi organizate de centre comunitare, ONG-uri, servicii ale autoritãþilor locale, centre medico-sociale. Indiferent de modul în care se formeazã, grupurile joacã un rol important în viaþa persoanelor vârstnice. Valoarea lor este datã de faptul cã ele ajutã persoanele vârstnice care se confruntã cu probleme de sociabilitate sã comunice ºi sã se bucure de compania celorlalþi prin intermediul diferitelor activitãþi(s-au înfiinþat centre pentru seniori). Grupurile de auto-ajutor sunt de obicei formate de cãtre ºi pentru membrii înºiºi, astfel cã oamenii cu probleme similare se pot ajuta între ei pentru a le depãºi. Nu numai boala comunã poate fi mobilul unui grup de auto-ajutor ci ºi problemele sociale comune: respingerea de cãtre familie, relaþiile cu copiii sau nepoþii, tratamentul abuziv etc. ÃŽntr-un astfel de cadru, oamenii îºi oferã unul altuia sprijin ºi încurajarea pentru a face faþã unei probleme comune. Datoritã încetãrii activitãþii profesionale, resursele economice ale persoanelor în vârstã sunt limitate. Atitudinea faþã de pensionare este reprezentatã de factori ce privesc venitul, tipul de activitate desfãºurat, educaþia primitã ºi condiþiile interne. Se manifestã o atitudine pozitivã faþã de pensionare atunci când activitatea desfãºuratã nu-i creazã satisfacþii sau când individul nu este convins de utilitatea ei, când are unele probleme de sãnãtate sau când nu este dependent total de venitul salarial (are ºi alte surse de venit). Persoanele care sunt mai implicate în profesie, au expectaþii ridicate în raport cu aceasta, au un nivel de instrucþie ridicat ºi un statut înalt, manifestã atitudine negativã faþã de pensionare ºi evenimentul poate fi trãit chiar dramatic. Pensionarea este un eveniment capital în existenþa unei persoane având o multitudine de cunoºtinþe. Una dintre principalele probleme cu care se confruntã vârstnicii o constituie lipsurile economico-financiare. ÃŽn afara sprijinului financiar direct, care poate fi obþinut din diferite surse, (instituþii ºi servicii de protecþie socialã), asistenþii sociali pot iniþia programe informative referitoare la organizaþiile care oferã anumite gratuitãþi pentru bunuri ºi servicii sau referitoare la cel mai ieftin loc în care se pot face cumpãrãturile. De asemenea, mulþi vârstnici, nu au experienþa administrãrii propriilor venituri(partenerul decedat sau unul dintre copii obiºnuiau sã þinã evidenþa banilor), sau ºi-au pierdut aceastã obiºnuinþã datoritã diminuãrii capacitãþilor intelectuale specifice vârstei. Pentru astfel de situaþii, asistenþii sociali pot iniþia programe de planificare a cheltuielilor(stabilirea prioritãþilor, eºalonarea plãþilor, adaptarea cuantumului pentru coºul zilnic e.t.c), astfel încât resursele oricum limitate sã nu fie risipite. Pregãtirea pentru pensionare ar fi una din sarcinile asistentului social profesionist. Asistentul social înarmat cu informaþii nu numai din domeniul activitãþii sale, ci ºi din domeniul geriatriei, psihiatriei ºi igienei trebuie sã-ºi asume rolul de management de situaþie într-un cadru instituþional care sã-i permitã iniþiativa ºi desfãºurarea unei activitãþi preventive. (am curajul sã afirm cu convingere si exemplificând concret...legislaþia pentru protecþia socialã a persoanelor vârstnice este încã incompletã ºi ambiguuã, în momentul de faþã, la noi în þarã). Dar important este cã o persoana vârstnicã trebuie sã se opunã sentimentului de inutilitate, în sensul unei alte utilitãþi sociale, valorificarea experienþei acumulate, a înþelepciunii sedimentate în folosul celorlalte generaþii. "Dacã tot "ai trecut peste deal" de ce sã nu te bucuri de panoramã? ªtim cã este mai bine sã fii "peste deal", decât sub el!":)) Tu, cititorule încã tânãr: respectã-i pe cei în vârstã, gândindu-te cã în curând vei fi ºi tu unul dintre ei! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE