FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Și îngerii mor (2)
Text postat de Vasile Hurmuzache
Deschid misterioasa carte a trecutului la capitolul ei cel mai pur; titlul stă scris cu surâsuri de aur: rai! Am aflat acum ceea ce nu am știut atunci când eram eu însumi adolescent: raiul există! Și nu este altceva decât adolescența în toată splendoarea ei. Dar nu se intră cu ușurință acolo, deși am stabilit că dobândim cu toții prin naștere pașapoarte de îngeri.
Ajunși la frontierele minunii, mulți nu văd, nu bănuiec măcar ce este și cât este acolo. Au uitat să pună vizele necesare în pașaport: Adevărul, Frumosul ( cea mai înaltă expresie a Adevărului), Sinceritatea, Altruismul.
Orice regret este tardiv, drum spre înapoi nu mai există. Și mulți, foarte mulți, parcurg drumul dintre copilărie și maturitate în zodia surogatului; surogat de prietenie, surogat de dragoste, surogat de viață…Mai devreme sau mai târziu, chemați la bară de propria lor conștiință, mulți, foarte mulți, nu știu să răspundă de ce au mizat pe calul șchiop la cursa de o viață obstacole…
Soarele vieții fiecăruia dintre noi, de la naștere și până la trecerea în neființă, urmând legi și chemări de nepătruns, , își urmează statornic traiectoria pe care i-o alegem de destin, cu firești și inevitabile eclipse. Dar atâta vreme cât în imperiul memoriei nu figurează nicio ticăloșie
putem purta cu seninătate pe frunte steaua speranței.
Când noua stare a echilibrului clepsidrei se numește cântec și floare, iarna își ia, umilită, la spinare, sacii doldora de oameni de zăpadă și se sihăstrește undeva dincolo de marginile verbului A IUBI, iar în livezile Cântecului, sufletele noastre se împletesc în cel mai tainic Eu.
Iubito, în calendarul călătoriei mele solitare prin viață, o spendidă zi de primăvară marchează începutul Judecății., Și pentru că nu eu voi fi judecătorul, deși eu voi pronunța sentința, voi face mai întâi o călătorie de pelerinaj la Mecca sufletului: am dobândit un permis special care îmi dă dreptul să-mi rup hainele de duminică ale inimii, sărind gardul în grădinile albastre ale adolescenței…

*

Tocmai mă pocnise o sfântă lene, tocmai mă făcusem frate de cruce cu nepăsarea chiar cu câteva clipe înainte de a primi scrisoarea de la tine.
La aflarea veștii că mi-a sosit o scrisoare din țară am căscat prelung, cu pauze somptuoase, m-am scărpinat în creștet după niște pureci imaginari, apoi m-am pus pe gândit o vreme, ( până ce am simțit în încăpere miros de creier ars ), încercând să ghicesc cine îmi scrisese. Scrisul îmi era străin, ștampila poștei ilizibilă, expeditorul nici măcar nu se semnase.
Rezultatele imensului efort intelectual fiind negativ, am pornit la întâlnirea cu expeditorul anonim abia târându-mi indiferența și plictisul. M-am bucurat că nu era o scrisoare cu gabarit depășit, ( în ultimul timp mi-e teamă de ele,, deoarece, de obicei, expeditorul bate apa în piuă
cu scopul vădit de a măcina nervii ,,adrisantului’…), dar după ce am numărat pe degete, să o deschid- să nu o deschid, sorții au hotărât să o deschid.
Și s-a întâmplat ceva ciudat; fluturii prefăcutei nepăsări au căzut secerați, praful din aripile lor plutea ca un duh al lacrimilor neplânse prin aerul devenit deodată atât de pur încât aș putea vedea prin mine până în profunzimile cele mai de nepătrus ale începutului… Am simțit, până la curățenia mirului și a lacrimii, , cum de sub pielea trupului meu și-a luat zborul, fâlfâind din aripile larg deschise ale dorului nepereche, pasărea albastră a bucuriei nemărginite…sub magia fiecarui cuvânt al tău, pasărea se topea, umplându-mă de Cântec.
Am devenit stăpânul unui imperiu de doi fără de sfârșit, o orchestră sublimă cânta ,,Osana, Osana,, iar în Ierusalimul sufletului a început slujba Învierii
Fiecare cuvânt al scrisorii tale mă țintuia, asemeni unui cui de diamant, pe crucea de rubin a mirării; pe altarul clipei am devenit imn și rugăciune, am dobândit incredibila putere de a întoarce timpul înapoi: dacă ai mai fi întors de câteva ori cheița magică, nisipul din clepsidra magică s-ar fi scurs până dincolo de copilărie, anulându-mi până și nașterea…
Scrisoarea ta mi-a deschis larg porțile trecutului și ferestrele sufletului. În acele clipe Prezentul s-a pulverizat în spațiu, lovit de o formidabilă explozie a uitării de sine, și am intrat cu sufletul în palme în praful ulițelor adolescenței noastre…

( va urma)
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  ,,și-am plecat la vânătoare/ dom', dom', să-nălțăm"...
d-le adrian mihai, îmi sună cam așa: unde estem dreptate, estem! voi face corectura cuvenită.
chiar vă mulțumesc pentru lectură și observație!
 
Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2013-01-08 11:11:47
         
 
  "La aflarea veștii că mi-a sosit o scrisoare din țară am căscat prelung, cu pauze somptuoase, m-am scărpinat în creștetul capului după niște pureci imaginari..." (VH)

pleonasmul ăsta chiar nu-mi era cunoscut, stimate dle hurmuzache! sau o fi doar tautologie? oricum aș da-o la-ntors, nu-mi sună bine!

dvs cum vă sună?
 
Postat de catre adrian mihai la data de 2013-01-08 10:14:43
         
 
  @ latunsky:

se vede că ai rămas de ieri…și te dă I.Q.-ul afară din casă. pe gerul ăsta…
de asta citezi trunchiat, făcându-te a nu observa corecturile deja postate?
de asta te prefaci a nu observa orele la care au fost postate două texte independente și două comentarii?
și totul, doar pentru ați cerși porția zilnică!
nu era necesar să mai faci publică chestia, oricum bănuiam că , acolo, la fermă, purtai gumari atunci când cărai bălegarul…

,, oricum, versul ăsta cu ,,Dumnezeu suge….” este antologic………..”
( latunsky criticul)

și, da! când văd un prunc la sân, eu văd Veșnicia! tu vezi doar scutecele?!

în loc de vacă, scoți buhaiul,
și tot tu strigi la mine : muu!
… atunci, să zicem că e raiul,
apucă-te și suge tu! ( la sân, evident!)

nu îmi amintesc să fi intrat în subsolul paginilor tale; dacă am avut ceva de spus, am făcut-o în texte independente. am crezut că scama aia de bunsimț care ți-a mai rămas îți va șopti să procedezi la fel. se pare că ai pierdut-o…
până o vei regăsi, te voi vizita atât de des și de convingător, că vei ajunge până la urmă să joci cu casa închisă. dixit!
 
Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2013-01-08 10:05:55
         
 
  oricum, versul ăla cu "Dumnezeu suge..." este antologic. ce înseamnă timpul drastic limitat, riguros planificat !
"Causes" generează "efactes".
 
Postat de catre latunski criticul la data de 2013-01-08 07:29:00
         
 
  "...pe c\nd acest roman era gata, d-vs era’i ]ncă departe de aceasstă lume a scrisului,..." (V.H.)

Parcă, parcă îmi amintesc repertoriul restrîns de replici al unor... al unor (cenzurat): "Pe cînd eu eram lăcătuș-cofetar la Fabrica de Gumari, încă de la înființarea ei (sau țăran-sportiv la ferma "Bălegarul patriei", mă rog), voi vă jucați cu (cenzurat), sau nu aveați încă (cenzurat).
 
Postat de catre latunski criticul la data de 2013-01-08 07:24:41
         
 
  er. erați încă  
Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2013-01-08 03:07:30
         
 
  er. dacă, cauze  
Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2013-01-08 03:04:55
         
 
  d-le Sorescu, primul impuls a fost acela de a nu răspunde comentariului d-vs. dar cum nu umblu dupa cai verzi pe pereți albaștri iar după stele portocalii nici atât, și traducând eu pe românește acest comentariu drept,,Mlnți!”, vă dau totuși singurul răspuns posibil: pe c\nd acest roman era gata, d-vs era’i ]ncă departe de aceasstă lume a scrisului,,nebună, nebună de legat!”… și vă ofer și o ultimă dedicație: ultima frază a fragmentuloi trei din prefața romanului ,,Și îngerii mor”…  
Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2013-01-08 01:22:07
         
 
  Stimate d-le Tudose, se vede că nu ați mai citit răspunsul meu la comentariul d-vs de la .. Și îngerii mor”, fragmentul unu..
Dacș l-ați fi citit, ați fi avut răbdarea de a aștepta ceea ce numai d-vs v-am promis, câteva fragmente din romanul propriuzis.
Și, fiindcă tot ați postat ,,Vreau să scriu despre dragosrte și sex, etc.”,( toată Stima!), voi posta câteva fragmente chiar despre acest ultim și delicat subiect..
Faptul că nu postez fragmente mai lungi are două cause cât se poate de obiective: sunt un om activ, al cărui timp este întotdeauna riguros planificat, timpul efectiv ,,liber’ fiind drastic limitat.
A doua cauză derivă din prima: pun diacriticele prin copy paste, și-mi pierd pur și simplu răbdarea…
În concluzie, d-le Tudose, doar foaete puțintică răbdare.

Mulțumesc pentru trecere și interes.
 
Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2013-01-08 00:49:49
         
 
  Imaginându-ți-l pe autore cum își ascute pana și se gândește la cum să scrie romanul.  
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2013-01-07 23:03:57
         
 
  Cine vede doar cele două postări romanești ale dvs, se va gîndi, desigur, că sunteți o persoană tare timidă și care nu îndrăznește să posteze un text mai lung, să nu-și agreseze cititorii. În realitate nu cred că sunteția așa.
Pe de altă parte, un roman înseamnă narațiune, poveste, acțiune. Cele două postări de pînă acum au orice altceva, numai asta nu. Nu vreau să mă înțelegeți greșit, dar nu văd cum ne-am putea face o idee despre un roman citind două pagini complet lipsite de acțiune.
 
Postat de catre Dragos Tudose la data de 2013-01-07 20:10:35
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23818
Comentarii: 120251
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE