FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Sonet 256 (CCCXXIII)
Text postat de Cristian Vasiliu
Deschid în poală tomuri și sorb înțelepciune,
Ca să mai pot în oase și-n suflet să te duc,
Ca să-ndulcesc otrava de dor și-amărăciune
Și ochii mei de lacrimi cu gânduri să-i usuc.
Înghesui între tâmple satanica splendoare
A tainelor ascunse în universu’-ntreg,
Ca să mai uit o clipă de taina ta pe care
Eu, necitind în tine, nicicând n-am s-o-nțeleg.
O uit, dar ea-mi apare-n orice răscuce-a minții
Din nou, în pagini albe, în tot ce eu nu știu
Și-oricât mă ard pe rugul cunoașterii, ca sfinții,
Lumina mea ajunge la tine prea târziu.
Am dezvelit în mine un ultim adevăr:
Ca să-mi plătesc păcatul, zadarnic mușc din măr.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Cristi, aici nu e bine

O uit, dar ea-mi apare-n orice răscuce-a minții

și răscuce e typo
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2012-12-26 07:20:49
         
 
  Pentru Radu: Am citit poezia, am inteles mesajul, insa sonetul asta era deja scris...

Cristi
 
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2012-12-26 04:14:42
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23790
Comentarii: 120454
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE