FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Destin
Text postat de Somesanu Silviu
Noaptea în care locuiesc
pereții peșterii strigă,
din cenușiu și negru
fac tunel prin rocă.

Am ochii întorși
vizionari prin spațiu,
lumina rămâne aceeași,
în miezul ei impulsiv
se schimbă fețele timpului,
o evoluție neterminată
pe scheletul galaxiei.

Din trupul de apă
sărac de ură și durere,
pământul îmi absoarbe
suflul din fântâna inimii.
Voi fi secat și livid,
deasupra va crește o movilă
și nicio speranță dedesubt.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23931
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE