|
|
|
|
|
|
|
|
|
Să nu uităm... |
|
|
Text
postat de
Stefania Carmen Luca |
|
|
mâini tremurânde
cu șanțuri crescute până în os
au ros anii carnea de pe ele
au rămas doar conducte de sânge
ieșite în relief de prea greu, de prea mult...
brațe ce ne-au legănat în dulcele cânt
acum cad grele, ating pământ
tâmple ce știau doar privirea înainte
acum obosite caută nervurile timpului
spre înapoi, în ce -au fost
praful a astupat de mult urmele
doar amintirile se balansează-n doruri
moarte pe jumătate dar vii în cealaltă
albumul de familie din sufragerie
nu are timp de colb
fiecare zi mai lasă o lacrimă între file
singurătatea țipă
cu un strigăt lipsit de glas
rămân oamenii fără lacrimi
în scurgerea timpului pământean
în dor cumplit de timpul dumnezeiesc... |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|