FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Sonet 254 (Iulie)
Text postat de Cristian Vasiliu
Căldura mă străpunge prin călcâie;
Pășesc precum fachirii; la amiază
De mine însumi umbra divorțează
Și în zadar o rog să mai rămâie.

Am pulbere în vine; nicio oază
Prin tot deșertul de betoane nu e,
Iar din asfalt ies aburi de tămâie;
E iulie și-n vintre setea-i trează.

Doar noaptea-mi scapă din capcană glezna,
Iar vântu-mi unge tâmplele cu mir;
Doar noaptea, când se urcă-n ceruri bezna

Pământului, pot liber să respir.
E iulie ca o cumplită deznă-
-Dejde a unui muribund emir.

Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Am modificat textul!

Cristi
 
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2012-11-28 12:08:48
         
 
 
Sonat(sic!) 254 bis (cuptor)

un soare cu nuanță de lămâie
a-ncins pământul ca pe-o căcărează…
taman pe dos (gândind la bobotează).
doar dușurile reci ne mai mângâie.

iar vântul nu adie. nicio loază
nu se clintește și ghicesc că îi e
la fel de cald și frunzei pe gutuie
și acului în brad. ce poa’ să crează

un inuit, aici? nu garantez! n-a
pătimit deloc, la el, sub coviltir
sau iglu alb. zburând, de vreți, cu cessna

de pe-o banchiză către nava myr
citind, la bord, cu jind, din george lesnea
sau – ce știu eu? – poate din radu gyr…


 
Postat de catre adrian mihai la data de 2012-11-25 13:41:07
         
 
  Va invit la parodii... :)  
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2012-11-25 12:17:16
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  unde mai pui că, în disperare de cauză, putem găsi rime blagoslovite și pentru polul est sau polul vest! :)))  
Postat de catre adrian mihai la data de 2012-11-25 12:13:40
         
 
  sau, fane:

e iulie, astmatic, și asud
mierlind ca un emir la polul sud...
 
Postat de catre adrian mihai la data de 2012-11-25 12:11:48
         
 
  Cristi, o sugestie pt. final

Doar noaptea-mi scapă din capcană glezna,
Iar vântu-mi unge tâmplele cu mir.
Doar noaptea, când din glie urcă bezna
Spre cerul înstelat, pot să respir.

E iulie, astmatic, monocord,
Mă sting, ca un emir la polul nord...

(asta, ca să păstrez emirul muribund)
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2012-11-25 11:50:13
         
 
  - "insumi" - retin remarca si voi reflecta
- rima "nu e/ tamaie" este cat se poate de onorabila
- Ultimul distih este un experiment/inovatie (numiti-l cum vreti).

Cristi
 
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2012-11-25 11:36:47
         
 
  apropos de vb, cu adevărat surprinzător ar fi ca un flecar [...nomine odiosa] să posteze un sonet! :))

Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-11-25 10:47:02

inutil de precizat:
ics, semianalfabet
și un piculeț sonat,
să posteze un sonet...

 
Postat de catre adrian mihai la data de 2012-11-25 11:03:47
         
 
  er surprinzător  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-11-25 10:47:17
         
 
  pt mine e surprinzinzător că un autor ca vasiliu, care de obicei stăpînește tehnicao rasolește ca un începător.
apropos de vb, cu adevărat surprinzător ar fi ca un flecar gafeu să posteze un sonet! :))
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-11-25 10:47:02
         
 
  ps.
pentru a nu cădea în ridicol, fac precizarea necesară că, prin "tartorul-șef de la subsol" l-am denumit pe scaraoțchi, și nu pe dl recheșan! :))

după cum ar vrea unii, poate, să își închipuie că am țintit.

asta așa, să n-avem vorbe...
 
Postat de catre adrian mihai la data de 2012-11-25 10:39:41
         
 
 
mai mult decât interesantă sinergia dintre iadul de pe pământ (caniculă, deșert, sete), cu toate cele sfinte (tămâie, mir, cer).

asocierea surprinde plăcut, deoarece, în mod firesc, ne-am fi așteptat, mai degrabă, la o trimitere la cazanele cu smoală ale tartorului-șef de la subsol. la mirosul de pucioasă, și nu de tămâie! la ungerea cu catran încins, și nu cu mir! la atmosfera irespirabilă a iadului, și nu la versurile (scuzată-mi fie alipirea lor forțată)

Doar noaptea, când se urcă bezna
Dinspre pământ spre cer, pot să respir.
!

stea simbolică din partea mea, că tot veni vorba de cerul contrapus iadului...

cât despre partea cu ultimul distih la care face referire dl. recheșan, îi dau dreptate. de dragul unei rime, într-adevăr, insolite (prin despărțire în silabe), ritmul și metrica s-au pierdut, undeva, în neant, printre stele.

poate revedeți finalul, dle cristian vasiliu...

stimă!

 
Postat de catre adrian mihai la data de 2012-11-25 10:35:35
         
 
  idem NU E- tă/mî/ie  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-11-25 10:19:25
         
 
  ”însumi” sună ca dracu, chiar de e corect gramatical...de ce nu ”însăși umbra-mi”
n-am prea priceputul artificiul din ultimul distih.
”deznă-
-Dejdea ...
și am impresia că ai scăpat rima
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-11-25 10:17:53
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23773
Comentarii: 120431
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE