PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Fulguleţ şi Ȋmpăratul-De-Nea (integral) Text postat de elia david ~ o poveste in versuri ~ 1. Răvaşul S-a pornit din cer ninsoare… Parc-auzi: - Ieşiţi din casă, Undeva, ȋn depărtare, E o lume prea frumoasă. Noi suntem alba solie A-mpăratului-De-Nea, Ce, pe toţi, Cu bucurie, Vă pofteşte-n viaţa sa. Nu mai pierdeţi nicio clipă Cu fulare, cu mănuşi, Vă luăm noi sub aripă Şi pornim spre cer Acuş! Dar copiii ȋntrebară, Privind solii sclipitori: -Cum se poate Ca o ţară Să se afle printre nori? -Nu venim, nu-i de crezut, Fulgii-n ceruri Să ne salte! -Şi nici case n-am văzut Chiar atȃta de ȋnalte! Ȋnsă Fulguleţ, degrabă, Scoase-un şifonat Răvaş, Adunȃnd la colţ de stradă Toţi copiii din oraş: “ȊMPĂRAT-DE-NEA POFTEŞTE, Scria mare, alb Şi clar, PE ORICINE SE-NDOIEŞTE ȊN PALATU-I DE CLEŞTAR!" 2. Vraja -Ce minune! se priviră Ochi ȋn ochi, cu raze vii, Chiar acei ce se codiră. -Sigur, Sigur vom veni! Şi, pe dată, la dorinţă, Se aflau... altundeva, Fără a avea Ştiinţă Cum se poate ȋntȃmpla. Ȋn nemărginita zare, Pe cărări de vreme ninse, Mii de stele uimitoare Ţineau Candele aprinse… -E un vis! părea să spună Uluita lor tăcere, Cȃnd, ieşind Crăiasa Lună La plimbare Printre sfere, Le lipi un zȃmbet dulce Pe obrajii roş-aprins… -Vis? Dar cine să se culce? Zise-un pici de somn atins… -O poveste,-atunci! E bine? Spuse-un glas năbădăios. -De-i poveste, se cuvine Să te porţi şi tu frumos! -Tu să taci, nu ştii nimica De minuni, Nici n-ai crescut! -Şi tu, ce? Eşti atȃtica, Dar te crezi...! Eşti un urȃt! Vai de ea, călătorie Spre Palatul de Cleştar! Rupȃnd vraja – cin’ s-o ţie? – Pe pămȃnt căzură iar. 3. Zȃna Bună Pe obraji cu lăcrămioare Şi cu plete ninse, grele, Ca o turmă de mioare, Au uitat Vorbele rele. Ochii lor se prind de Lună - Duşi acasă nu s-ar da - Poate, Poate Zȃna Bună Ce-şi doresc ȋi va-ntreba. - Eu aş vrea, că sunt cuminte, Să am aripi argintii! I-ar răspunde Dinainte Cel mai mic dintre copii. -Eu, nimica nu aş vrea, Ar grăi tremurător Alt copil, dorinţa mea E atȃt: Să ştiu să zbor! De-i ȋntreabă, ȋi vor spune, Negreşit, Din suflet, toate; Şi doar Zȃnei celei Bune, Care bolta o străbate... Ȋnsă Ea, ne-nduplecată De vreun gȃnd copilăresc E la ora asta, iată, Cȃnd Dorinţele pălesc. 4. Ȋn Palatul de Cleştar Ȋn lumina-i orbitoare, Ȋmpărat-De-Nea Soseşte: -Dar copiii, ce fac oare? -Dorm deja…ȋmpărăteşte! -Ȋnveliţi-i ȋn lumina Unui vis… nemaiavut! Cu alb Ştergeţi toată vina, Ca s-o ia de la-nceput! Ȋnhămaţi devreme sorii La trăsurile de-argint, Să pornească-n clinchet Zorii… Presăraţi puţin alint Pe năsucuri ȋnroşite, Pe guriţe bosumflate Şi aduceţi fericire Unde credeţi Că se poate! Ningeţi, ningeţi cu sfială Peste orice suflet mic, Ca să scape De răceală Şi să se ȋnalţe-un pic! Răsturnaţi cu dărnicie, Din al vremii săculeţ, Cȃntec, basm şi poezie… Iar acuma, Fulguleţ Pune-te pe scris solia Ȋmpăratului tău, dar: "AZI AŞTEPT COPILĂRIA ȊN PALATUL DE CLEŞTAR!" 5. Visul alb Luna ȋşi reia plimbarea, Ȋmpăratul a plecat... Licuricii umplu zarea, Luminȃnd-o Delicat. Numai umbrele se-ncruntă De necaz - aşa sunt ele, Fulgi de nea cȃnd se avȃntă Şi chiar se prefac Ȋn stele. Prin fereastrele-ngheţate Ale lumii Pămȃntene, Zȃna Bună vede toate... Pȃn’ şi visul de sub gene! Ocrotindu-l, se opreşte Lȃngă puii somnoroşi, Stă un pic, ȋi ȋnveleşte Şi le spune Că-s frumoşi. Ei nu ştiu, n-aud nimica, Fi’ndcă trece-n taină mare, Altfel, I-ar cuprinde frica De poveşti nemuritoare. Ea atȃt le lasă: dorul, Visul alb, copilăresc, De-a-şi lua odată zborul Spre cei care Ȋi iubesc! 6. Fulg de om -Ne-am trezit? E dimineaţă. -Şi noi suntem… tot aici! -Un palat imens, de gheaţă Am visat! -Eu… doi fulgi mici. -Să nu crezi că ai visat, Fi’ndcă, uite-i, după tine, Au venit… -Adevărat? -Ia deschide ochii bine! -Mi se pare că au aripi… -Ştii, cȃnd simţi că te ridică Să le spui că ai un frate Şi că lui nu-i este frică! -Dar nici mie nu ȋmi este! -Fulgii simt atunci cȃnd minţi! - Fi'ndcă tremur…! Ce poveste O să zici tu la părinţi? -O să spun că a mea soră E, de-acum, un fulg de nea! -Sunt şi zȃnă… pentru-o oră! -Ce noroc că poţi zbura! -Nu! Eu nu plec nicăierea! Nu-mi las frăţioru-acasă! -Fulg de om, cȃnd simţi durerea, Ea arată… că ȋţi pasă! Pentru inima ta vie, O răsplată am aici: Fulguleţ Scoase din ie Un lămpaş c-un licurici, O scufie de steluţă Vădind mare meşteşug, Aripi noi... Şi-o bocceluţă Fără niciun beteşug. 7. Fulguleţ De te uiţi atent, mai are Trăistuţe şi aripioare, Scufii albe Şi lămpaşe Pentru zeci – mii de oraşe! Dar le-mparte…cȃteodată! Cȃnd găseşte-un Fulg de fată, Ori un fulg de băieţel… (Mai pe-ascuns, şi vreun căţel…) Fulguleţ! Nu-i zi să piardă! Tot ce-atinge, el dezmiardă! O zi neagră? Nu există. Cum să ai inima tristă? Pe deasupra, ȋi e dat Să te ducă la Palat Pe-un drumeag din vechi poveşti… Ţi-ai pus aripi? Gata eşti? 8. Invitaţie specială -Eu nu merg, că sunt gras tare. Şi-mpăratul nu mă vrea! El e suplu, fac prinsoare, Cum sunt toţi Fulgii de nea. -Cȃnd mă bbbălbȃi, nu ȋmi vvvine La Palat să mă prezint; Mama mă-nţelege bbbine, Eu nu ppprea, De ce să mint? -Dacă voi daţi ȋnapoi Despre mine, ce să spun? C-am sărit la amȃndoi Să vă bat… Ca un nebun? -Te-am iertat! -Că nu mai dddoare! -Da’mpăratul… Iartă oare? -El i-a invitat pe toţi! -Cum adică?… Şi pe hoţi? -Nu ştim ȋncă… Tu ai luat Cornul meu abia muşcat? -Fii pe pace, un stilou Ţi-am luat, că era nou. -Nu te cert! Deloc nu-mi pasă! Eu aş vrea să zbor de-acasă Şi să pierd - o zi măcar! - Ȋn Palatul de Cleştar! -Fi’ndcă eu nu cred c-am fost Invitată, n-are rost Să dau zor! Nu-i bună graba! -Mie mi-e neclară treaba: Voi aţi vrea - dar nu doriţi - La Palat acum să fiţi? -Cam aşa ceva… Tu crezi, Că, murdară, o să-l vezi Chiar pe Albul Ȋmpărat? -Ba, să ştii, azi m-am spălat! -Bine! Să nu ne certăm! -De ce nu? Tot nu plecăm! -Fi’ndcă am o presimţire! Chiar atunci veni-ntărire De la bunul ȋmpărat... Fulguleţ... Cam transpirat, Cu scufia ȋntr-o parte, Ȋn trăistuţă cu o carte Şi, ȋn carte, Cu-un răvaş: “TOŢI COPIII DIN ORAŞ CARE SPUN CĂ-S VINOVAŢI SUNT LA CURTE INVITAŢI!" P.S. "NU GREŞITI ADRESA IAR! CĂCI V-AŞTEPT CU UN MIC DAR!” 9. Drumul Chiar cu aripi zdrenţuite, La Palat tot o s-ajungă! Serpentine Poleite Vor elanul să li-l frȃngă…. Dar nici Ceaţa nu se lasă Mai prejos - de ce s-o facă? Doar ca nişte ţȃnci să iasă La lumină? -N-o să treacă! Uite-i, ȋnsă, ce putere Au acum! -Hei, nu-i grozav? Fulgi de nea... urcă-n tăcere, Căci mȃndria-i Lucru grav: Poţi oricȃnd de-a rostogolul Să te dai... de sus ȋn jos, Ca să-ncepi – văleu! - ocolul Lung, urȃt, Primejdios! Ţȃncii parc-ar ȋnţelege, Inima li-i mai vitează, O nescrisă, albă lege Ţine mintea, ȋn zbor, Trează. Dar, pe-ascuns, din fiecare Se ȋnalţă-un gȃnd fierbinte, Ca o rugă Către Soare: -Ne deschizi drum ȋnainte? Iată calea… Nu mai este Mult prin codrii presăraţi Cu argint… Apoi, pe creste… Ca, la urmă,-‘naripaţi, Să găsească o cărare Printre norii ce păzesc Poarta cerului Cea mare, Cu ȋnsemn ȋmpărătesc! 10. Căutarea -Cioc, cioc, cioc!… cu politeţe. Ca-mpăratul, aşadar, Să lea dea ȋntȃi bineţe, Apoi, iute, Micul dar. -Am ajuns, dar nu-i acasă! -Ba-i pe undeva, pe-aici… Dar aşa e el, ne lasă Să-l găsim… … Un licurici Dintr-o dată se aprinse Ȋn lămpaş. Pe rȃnd, şi alţi… -De aici, pe trepte ninse, Cu cipicii te ȋncalţi! -Ȋn cipici… albe sunt toate! -Şi frumoase... ca-n poveşti! -Doar ȋn cele-adevărate! -Daca nu te-ndoieşti! -Oi fi eu un puşti credul, Dar la vorbe nu m-opresc! Şi-o porni el mai departe, Cum ai merge printr-o carte Ca să prinzi un tȃlc, ceva… După el, ȋntreaga ciurdă… -Cioc, cioc! Ȋmpărat-De-Nea? 11. Oglinzi -Vezi şi tu… ce văd şi eu? -Da…! răspunse tremurat, Suind dâmbul alb, cu greu, Către un tărâm visat, Alt copil. -Dar… tu vezi bine? Eu mă văd... numai pe mine! Oglinzi mari priveau la dânsul, El, spre ele, Mititel. Mai să îl apuce plânsul, De n-o fi şi plâns niţel… Nimeni, nimeni nu i-a spus Că te poţi simţi “ciudat”, Dac-ajungi Acolo… Sus, Unde n-ai mai fost vreodat’. Cercetat... la suprafaţă, O cetate ca oricare E acel palat …de gheaţă. Dar, când intri, Ce mirare! Nu dai de odăi ascunse, Poduri, scări în serpentină, Ci de-oglinzi, Oglinzi pătrunse De o paşnică lumină! Nu-s pereţi ca să separe Între ele, încăperi, Cufere Să te-nfioare, Gândind numai la averi… Ci oglinzi, oglinzi curate, Ca-n oricare, de priveşti, Să te afli – nu se poate ! – Bun... cum n-ai ştiut Că eşti! 12. Bucuria Fulguleţ, pe sub aripa Lui de-argint, strălucitoare, Aşteptȃnd să-i vină clipa, Scria-n taină O scrisoare. Mai pica pe ochi scufia, Tocul, şi el mai seca, Dar ȋn suflet bucuria, Privind ţȃncii, Tot creştea. -Iuhuuu, nu mai sunt grăsanul Ce eram! Cum am slăbit? -O, n-a mai căzut ttttavanul Peste mine,-un bbbbȃlȃbit… -Nu mi-a mai trecut prin minte Să fur… Nici măcar bomboane… -Iar eu, cum, cȃnd ȋnainte Le aveam, nu mai am toane? -Ca zăpada-s de curată Şi n-am folosit săpunul! -Plin de nervi, eu, altădată, N-am bătut azi pe niciunul!? Fulguleţ ştia de-acestea, Ȋnsă-acum, tăcȃnd, Scria Despre taina din povestea Ȋmpăratului-De-Nea. 13. Scrisoarea "Dragii mei, Vă scriu acestea Pentru-a şti… şi-a ȋnţelege Că aici, departe,-n ceruri, Noi, toţi fulgii,-avem O lege. Ne supunem ei de voie, Căci iubim pe Ȋmpărat: Pe oricine-are nevoie, Ȋn zbor, ducem La Palat! Dar Palatu-acesta este Altceva Decȃt se vede: E-o cetate-ntr-o poveste Pentru cel care nu crede. Pentru-acela, tot ce-atinge E străin şi e... de gheaţă, Căci ȋn inima-i se stinge Focul Viu Ce-l ţine-n viaţă. Pentru cel ce ştie bine Că ar vrea să se ȋndrepte, Acest loc, i se cuvine, Este prima Dintre trepte. Ȋn oglinzile ȋn care Aţi pătruns cu-adevărat, Iată taina cea mai mare, L-aţi văzut Pe Ȋmpărat. Şi-aţi aflat... cum vă priveşte, Cu ce inimă curată De nu află-n voi, fireşte, Nicio vină, Nicio pată… Iar de se ȋntȃmplă, poate, Să uitaţi, El are-un dar Pentru voi, mici nestemate: O oglindă… cu mult Har!" 14. Dor de casă Copilaşii, unul spre-altul, Aruncau pe-ascuns priviri, Înstelând treptat Înaltul Prea gingaşei lor trăiri… Aveau pace împreună Colo sus, Pe culmi-de-vis, Unde însăşi Zâna Bună C-o s-ajungă Le-a promis. Ei dormeau, nu auziră… Cum, de altfel, pe părinţi, Stând la rugă, nu-i zăriră. Mama, tata… Primii sfinţi. O, ce dor, acum, deodată, Pe ei puse stăpânire! Dor de casa minunată, Dor de leagăn, De iubire… Însă cum aveau să facă, Spre cuib, drumul înapoi? Fulgi... pe buze, Ca să tacă: -La cei dragi... vă ducem noi! 15. Ȋntoarcerea Luna-şi face, lin, plimbarea Pe întinderea umbrită De păreri de rău… Plecarea Pe copii mereu i-agită. Ori îi face să cam uite, La ieşirea din Palat, Cu tentaţii Aşa multe, Să salute pe-mpărat! Totuşi, zâmbetul nu-i piere De pe chip: “Copii ei sunt! Într-o lume de mistere Începută Pe Pământ." Fulguleţ alături vine, Blând, pe umeri i se lasă. Albul lui îi şade bine Lunii, Parcă-i o mireasă! Alţi fulgi trena vor să-i ducă, Unii-n păr îi prind Steluţe; Numai timpul îi apucă Şi-i aruncă-n săniuţe. E frumos drumul spre casă, Printre munţi, peste coline, O ninsoare ce, duioasă, Lasă amintiri Senine. Lumea e tot mai aproape, Cazemate De zăpadă, Anevoie înălţate, În vizor au lunga stradă. Bulgării… din nea pufoasă Înspre ei pornesc asaltul. Iată-i, în sfârşit, acasă, Râzând, Unul peste altul… Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   mie mi-a plăcut mai ales desenuţu' acesta, Ȋ, e foarte drăguţ şi sugestiv!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-11-09 15:03:24               Multumesc. Nu exista inca o carte... Nici nu se stie daca va exista. E mai sigur insa, ca: E o seară luminoasă, Ceru-i plin de albe stele... Un fulg mic, ce stă ȋn casă, Răsfoieşte Scrisorele. Nu ar fi crezut vreodată Că atȃt de mulţi copii, Ce-i cunosc povestea, Iată, Aştern rime pe hȃrtii, Ȋşi pun inima-n răvaşe Şi, ȋnchisă-n plic, Aşa, O trimit peste oraşe Fără a păţi ceva. Dar, ce face specială Seara lui, un lucru este: Că l-au prins… şi cu beteală L-au legat De-altă poveste!   Postat de catre elia david la data de 2012-11-09 10:38:45               Este atat de frumoasa ca as pastra-o numai pentru copilul din mine !...DA, daca nu ati publicat inca o carte, ( lucru de care ma cam indoiesc), sigur a venit timpul sa o faceti.   Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2012-11-08 19:53:23               Frumos de-adevărate-lea. Cursiv, simplu, firesc. Ca o ninsoare domoală. Asta este impresia la prima lectură. Am să-l printez, pentru a-l citi așa cum se cuvine. L-ați publicat? Eventual într-o carte? Noi, unul, vă mulțumim   Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2012-11-08 09:18:00	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE