FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Opinia mea
Text postat de Vasile Hurmuzache
Se puse un prozator
Talentat, integru,
Să plimbe un melcușor,
Învârgat cu negru.

Zugrăvit mai fistichiu,
,, Cu coarne de aț㠔,
Numai pare că e viu
Și că se răsfață.

Povestirea e, fățiș,
Cam prea languroasă,
Ca să scoată din hățiș
Și pe cea frumoasă…

Și-a adus-o din condei,
Pune de-o idilă,
- Nu o fă, te rog, în trei,
Las-o pe copilă…

Am citit, ai scris ce-ai scris,
Dar stai în orzoaică
Și nu fi coșmar în vis
Și mahalagioaică !
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Liviu S, Bordaș, de data asta așteptați în zadar momentul. Se pare că au apărut gărzile cardinalului, așa că "duelul literar" se amînă.  
Postat de catre latunski criticul la data de 2012-11-17 21:06:06
         
 
  Stimate AF, mai aveți exact două comentarii de făcut, după care veți lansa cea mai inteligentă zicere făcută vreodată de domnia voastră pe acest site:

- Domnule icsulescu, sunteți liber la program.

Aștept cu emoție nedisimulată momentul.

Pe de altă parte, observ cu nețărmurită încîntare că vă diversificați domeniul de incompetență, lansîndu-vă - cu încredere oarbă în propriile forțe - în domenii absolut străine firii și pregătirii domniei voastre, cum ar fi acela al duelului literar și al valențelor acestuia.

Ptiu, să nu vă fie cu deochi!

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2012-11-17 15:38:27
         
 
  Domnule Sorescu, am crezut ca ati avut intelepciunea sa renuntati. M-am inselat, dar nu sunt atat afectat precum s-ar parea. Si pe Gheorghe l-am crezut, la inceput, om de onoare si cu maniere. In fond, este optiunea dumneavoastra. Cat despre Elodia, adica povestea de trei parale, recunosc, a intrat deja in folclor. Avem chiar aici un domn caruia i se spune Cioaca. Ce sugerati in acest caz? Pretentiile astea stupide, de vedeta neincoronata, va rog sa le pastrati pentru alte spatii. Un duel literar se poarta cu eleganta si inteligenta, iar insistenta despre care va vorbeam ca va sta ca baticul pe capul unei precupete nu va pune in lumina si nici nu impresioneaza o audienta cu pretentii.
Altfel, va urez o zi frumoasa si un weekend pe gustul dumneavoastra.
 
Postat de catre Andrei Florian la data de 2012-11-17 13:26:52
         
 
  Dl. Florin Andrei,

Nu am căutat să devin ironic, ci am vorbit cât se poate de serios.
Este vorba de ultimul vers din Călătoria cu Stelică pe care, din neatenție, am uitat să-l introduc în text și anume:
"O cât e de mult de când vedeam soarele lucind deasupra soarelui."
Noi= eu.
Textul sub care am comentat îmi este adresat, și m-am gândit la modul propriu că dl Hurmuzache este supărat pe mine, dat fiind conținutul său.
În consecință, vă sfătuiesc să fiți ceva mai atent când faceți o afirmație, ptr a evita riscul de a nu vi se întâmpla chiar dvs ceea ce pretindeți relativ la celălalt: a deveni penibil.
Asta lăsând la o parte poveștile de trei parale gen Elodia e.t..c., de care credeam că aveți suficientă minte să nu vă folosiți.

 
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2012-11-17 11:43:15
         
 
  "Pierdut un vers pe drum așa încât repostăm.
Să nu se supere domnul Hurmuzache pe noi"

Domnule Florentin, nu am inteles pe care dintre voi credeati ca poate sa se supere domnul Vasile, din moment ce comentati de unul singur, si nici de ce insistati sa deveniti ridicol. Pentru ca, poate fara sa va dati seama, insistenta cu care incercati sa deveniti ironic cu orice pret va plaseaza in zona ridicolului. E pacat, zic eu, sa va irositi talentele in mize mici.
La astfel de interpelari, mai degraba v-ar raspunde Elodia decat Vasile, dar si ea a fost o femeie inteligenta, deci e foarte putin probabil ca ar fi facut-o.
Parerea mea sincera este ca e cazul sa renuntati.
 
Postat de catre Andrei Florian la data de 2012-11-11 04:22:49
         
 
  Er: ...p-asta...  
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2012-11-11 00:13:53
         
 
  Haideți, domnule Hurmuzache, chiar așa...
Nu vă mai jucați și cu noi...
Iaca, v-am mai adus o poezie.
Dar pasta v-o spun din memorie.
Și nu-i mai țin minte titlul (dacă are).

"Între o floare culeasă și o alta dăruită,
un nimic de nespus".

Nu că e frumos?
 
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2012-11-11 00:13:12
         
 
 
Pierdut un vers pe drum așa încât repostăm.
Să nu se supere domnul Hurmuzache pe noi.


Călătoria cu Stelică


Buzele mielului sângerau în răcoarea de seară
când am văzut soarele lucind deasupra soarelui
călcam tiptil pe blana de la picioarele patului
aveam un coleg Stelică de o strălucitoare frumusețe
pe lângă el se târau șopârle îmbrăcate
în aur străveziu


aceasta se chema prietenie și în ea putrezea adolescența
verigheta de sârmă lucea pe degete și în gurile noastre scânceau cuvinte de sârmă


discutam liniștiți ca greierii
când învelit în spațiul său Stelică a murit


eram prea tulburat și mă gândeam la inevitabila lui călătorie
spre delta unde marele fluviu îngrămădea ruini omenești


sub masa cinei noastre ploua
soarele se ascundea singur și frații lui Stelică veneau dintr-un elan de iubire
prin ceața deasă a sfârșitului
înfășurați în piei neargăsite veneau cântând în pumni
veneau să-l scoată pe Stelică din corabia lui de zinc să-i spele oasele
dar el era întreg neputrezit devenise metalic
îi sărutau furca pieptului pe la mijloc pe rouă
dar el devenise livid veneau cai albi îl acopereau cu frunze
mai bine i-ar fi pus o perdeluță peste gene


murise atâta cât să plângă maică-sa și încă din leagăn citea o carte de rugăciuni
un bătrân îi spăla prune i le dădea și el se oprea din citit
îi spunea maică-si „alăptează-mă pentru ultima oară
de mic copil îmi plăcea alăptarea”


acum umblam amândoi pe meleaguri natale și corbii ne dădeau târcoale
adolescenți nenorociți umblam de colo-colo
în jurul nostru sufletele se văitau „tu cine ești
de mic copil cine ești
de nu mai știi nici cuvinte ca să ne spui cine ești
de mic copil cine ești”


îl învățam așa „să le spui
doamnelor și domnilor mă recomand Stelică”


eram doi adolescenți amărâți el era mort de mic copil
locuiam într-o văgăună ne creșteau copaci pe spinare
crengile lor ne umbreau
umblam amândoi prin ceața mlaștinii de dinaintea nașterii
întrebam de unu Bacuta nu-l știa nimeni
Stelică stătea în biserică întins frumos pe o masă mai mult plutea în corabia lui de zinc edificând fraternitatea noastră agresivă
în zori cântau vreo 2000 de cocoși improvizau Zorile
ne luam fiecare iubita de mână sărbătoream nunta de aur
simțeam o delicată anxietate o surditate fecundă
și iată că ne căram miresele în spinare spre altar
ele simțeau o ușoară cutremurare își simțeau pântecele umede
simțeau cum se destramă luna în mii de fire și cum se ascunde în iarbă
rumegam pământ împreună cu ele cu miresele amazoane și arhitecte ale umbrelor noastre
inventate de vânt
aveau coliere de plumb
privirea fiecăreia ne confirma pe fiecare
stea împăcată cu tăcerea
prin semnele beznei


sfârșitul nopților acelora întârzia
trecea vântul scria pe valuri ne împingea la mal
ne târam cum puteam spre focurile aprinse prin curțile oamenilor
au trecut mulți ani de atunci am avut mărturii despre o amară agonie
și am rămas acolo istovit
cu pălăria căzută în praf

O cât e de mult de când vedeam soarele lucind deasupra soarelui.
 
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2012-11-10 10:29:56
         
 
  'Dom' Hurmuzache!... 'Neața. V-ați trezit?
Ia uite ce v-am adus:

Călătoria cu Stelică


Buzele mielului sângerau în răcoarea de seară
când am văzut soarele lucind deasupra soarelui
călcam tiptil pe blana de la picioarele patului
aveam un coleg Stelică de o strălucitoare frumusețe
pe lângă el se târau șopârle îmbrăcate
în aur străveziu


aceasta se chema prietenie și în ea putrezea adolescența
verigheta de sârmă lucea pe degete și în gurile noastre scânceau cuvinte de sârmă


discutam liniștiți ca greierii
când învelit în spațiul său Stelică a murit


eram prea tulburat și mă gândeam la inevitabila lui călătorie
spre delta unde marele fluviu îngrămădea ruini omenești


sub masa cinei noastre ploua
soarele se ascundea singur și frații lui Stelică veneau dintr-un elan de iubire
prin ceața deasă a sfârșitului
înfășurați în piei neargăsite veneau cântând în pumni
veneau să-l scoată pe Stelică din corabia lui de zinc să-i spele oasele
dar el era întreg neputrezit devenise metalic
îi sărutau furca pieptului pe la mijloc pe rouă
dar el devenise livid veneau cai albi îl acopereau cu frunze
mai bine i-ar fi pus o perdeluță peste gene


murise atâta cât să plângă maică-sa și încă din leagăn citea o carte de rugăciuni
un bătrân îi spăla prune i le dădea și el se oprea din citit
îi spunea maică-si „alăptează-mă pentru ultima oară
de mic copil îmi plăcea alăptarea”


acum umblam amândoi pe meleaguri natale și corbii ne dădeau târcoale
adolescenți nenorociți umblam de colo-colo
în jurul nostru sufletele se văitau „tu cine ești
de mic copil cine ești
de nu mai știi nici cuvinte ca să ne spui cine ești
de mic copil cine ești”


îl învățam așa „să le spui
doamnelor și domnilor mă recomand Stelică”


eram doi adolescenți amărâți el era mort de mic copil
locuiam într-o văgăună ne creșteau copaci pe spinare
crengile lor ne umbreau
umblam amândoi prin ceața mlaștinii de dinaintea nașterii
întrebam de unu Bacuta nu-l știa nimeni
Stelică stătea în biserică întins frumos pe o masă mai mult plutea în corabia lui de zinc edificând fraternitatea noastră agresivă
în zori cântau vreo 2000 de cocoși improvizau Zorile
ne luam fiecare iubita de mână sărbătoream nunta de aur
simțeam o delicată anxietate o surditate fecundă
și iată că ne căram miresele în spinare spre altar
ele simțeau o ușoară cutremurare își simțeau pântecele umede
simțeau cum se destramă luna în mii de fire și cum se ascunde în iarbă
rumegam pământ împreună cu ele cu miresele amazoane și arhitecte ale umbrelor noastre
inventate de vânt
aveau coliere de plumb
privirea fiecăreia ne confirma pe fiecare
stea împăcată cu tăcerea
prin semnele beznei


sfârșitul nopților acelora întârzia
trecea vântul scria pe valuri ne împingea la mal
ne târam cum puteam spre focurile aprinse prin curțile oamenilor
au trecut mulți ani de atunci am avut mărturii despre o amară agonie
și am rămas acolo istovit
cu pălăria căzută în praf


poem semnat de Gellu Naum
 
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2012-11-10 09:15:35
         
 
  de ex, aici
"Iar sub gene lunge, ca de hurioarã,
O privire dulce, ca de surioarã"
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2012-11-09 10:25:06
         
 
  Mă-ntreb cum s-ar putea mai bine. Sunteți sigur de asta? Dumneavoastră ce ziceți domnule Hurmuzache?  
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2012-11-08 23:24:05
         
 
  nu știam că maestrul cărtărescu a scris și glumițe de-astea, e mișto, deși se putea chiar mai bine...  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2012-11-08 22:38:08
         
 
  don Florentin, strici orzu pă gîște, "margaritas ante suines"...părerea mea!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-11-08 10:50:59
         
 
  Ia uite ce v-am mai adus...


Garofița
 

Teiul Doamnei pare zugravit în cridã.
În cofetãrie intrã o gravidã.
Astfel stã la coadã între musterii
Ca o garofita între pãpãdii.
Astfel între brazii cu tulpini de cearã
Ling-un sipot dulce sade-o cãprioarã.
Checuri cu stafide doarme in vitrine.
E frigoriferul greu de savarine.
Eu la o mãsuta îmi consum frucola
Si citesc cum Nicã pleacã la Socolã,
Cã-l predau pe Creangã astãzi la amiazã.
Musterii merge, coada-nainteazã...

Rumeioara juna, cu burtica mare,
A ajuns in fatã chiar la vînzãtoare:
--Muma-mea, duduie, astãzi m-a trimis
sã îmi dai pachetul ce i l-ai promis:
patru excelenturi, doua amandine
si ilone sase, glazurate bine,
cinci cutii de friscã albã ca zãpada
si fursecuri unse gros cu socoladã.

Vînzãtoarea scoate un oftat adînc.
Pe la mese pruncii cremele-si mãnînc.
--Mergi si spune celei care te-a trimes
Cã i-am pus si nuga, un delicates,
Si cã totul face, socotit in lei,
Doar un fleac, o suta patruzeci si trei.

Lãmpile gãlbuie, de la fondul plastic,
Dau cofetãriei un lucit fantastic,
Iar copila noastrã, gales durdulie,
Vine la mãsuta-mi cu o sarailie.
Coamele ii trece dincolo de sale.
Are sub bluzita douã portocale
Iar sub gene lunge, ca de hurioarã,
O privire dulce, ca de surioarã
Si-un obraz ca luna, pal ii schînteiazã.
Musterii merge, coada-nainteaza...

Eu îmi pun sepcuta si cu forte nouã
Merg sã-l iau din stradã pe 109.


Poem semnat de Mircea Cărtărescu

Ei, ce ziceți?
 
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2012-11-08 10:05:43
         
 
  Cioc cioc! Domnule Hurmuzache, sunteți acasă?
Ia uite ce v-am adus...

Ipostaza blândă a câinelui de aer

mopete iese seara în grădina orașului, sub munte,
șă-și plimbe un câine de aer — câinele lui personal —
așa cum alții au viciul lor propriu, și stau să se încrunte
în jurul lui. aleea din munte se face ca un bocal
cu peștișori aurii înotând nevăzuți în jurul lui,
al lui mopete. câinele lui urcă prin pietre —
mopete îl las㠗 el se gândește la lucrul lui
ca și pânza penelopei, mereu sfâșiată lângă vetre
mereu căutate, și stinse, și iarăși, câinele stă
uneori la copaci. mopete, absent,
așteaptă. și mai târziu, din acest lent
urcuș pe alee cu un câine de aer are să
rămână pentru vreo făptură urcând
urma lui mopete, a câinelui, dansul lor blând.

Poem de Mircea Ivănescu.

A apărut acum câteva luni o selecție de poezii ale lui Mircea Ivănescu, foarte frumos prefațată de Liiceanu.
Se mai găsește și acum în librării, ba chiar la reduceri, am înțeles?

Tot supărat sunteți?

 
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2012-11-08 09:37:21
         
 
  Er. ... acreditează ideea că...
Mulțumesc pentru încurajări.
Mâine am să mă prezint la Mr. Corbu cu o jalbă-n vârf de băț pentru niscavai revendicări.
Domnule Hurmuzache, ce mai faceți?
( ei, drăcie... iar vă botezasem Hurmuzescu, bată-vă norocul să vă bată).
 
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2012-11-07 21:12:56
         
 
  și eu mă alătur solicitării dvs, de fapt v-am mai îndemnat să-i scrieți d-lui Corbu, nu va fi nicio problemă. curaj :)  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2012-11-07 20:48:23
         
 
  erata: saitului  
Postat de catre Val Navara la data de 2012-11-07 20:46:59
         
 
  Stimate domnule Sorescu, politica firmei a stabilit că numai proprietarul saitul poate opera schimbarea (în sus sau jos) nivelului de postare. E-mail la [email protected] Cu entuziasm mă alătur solicitării domniei voastre.  
Postat de catre Val Navara la data de 2012-11-07 20:46:11
         
 
  Mulțumesc din tot sufletul, domnișoară (sau poate doamnă?)Datcu, pentru faptul de a-mi fi salvat viața.
Am trimis și un altul, de dimineață, cam de două ori mai mare decât cel de mai jos (al meu).
Am mai trimis, de asemenea, unul fără cuvinte, gândindu-mă cumva că îl deblochiază, îl împinge pe cel dinainte.
Cunoștințele mele în domeniul informaticii sunt foarte vaste, astfel încât îmi imaginez fel de fel de chestii.
Postez numai după telefon, de unde și problemele interente.
A-propos, cum pot beneficia și eu de avantajele postării directe, ca să scap de această corvoadă?
Măcar așa văd și eu dacă mi-a ieșit figura...
 
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2012-11-07 20:27:40
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Domnule Sorescu, nu va impuscati pentru un comentariu, zau ca nu merita, indiferent de cat de lung si de elaborat ar fi.

E indicat sa salvati mesajul inainte (intr-un Word, de ex)inainte de a apasa butonul "comenteaza", pentru ca (am eu impresia) exista un timp cat un user sta logat, apoi se delogheaza automat. Daca, scriind un mesaj mai elaborat, este depasit acest timp, sunteti automat delogat si mesajul se pierde in neant.

Ati avut si inca aveti in "administratie" un comentariu pentru validare, dar continutul lui nu exista, este un mesaj 'alb', care nici macar nu poate fi deschis de catre un editor. Presupun ca despre el ati vorbit mai jos. Este doar o eroare tehnica, nu o invalidare.
 
Postat de catre Sabina Datcu la data de 2012-11-07 20:09:57
         
 
  Domnule Hurmuzache, în dimineața asta v-am scris un comentariu lung lung în care am căutat să spun în esență că-mi sunteți simpatic, încredințat fiind că sunteți mai degrabă un iubitor de poezie, decât un veleitar și multe altele.
Din păcate, nu știu din ce motive nu a apărut, cu toate că am atenționat inclusiv editorii relativ la acest inconvenient.
Dacă v-am supărat cumva, îmi pare rău.
Am căutat a spune că d-nul Recheșan a exagerat tăbărând prea mult și prea virulent pe capul dvs, însă, relativ la criticile aduse poeziei pe care o scrieți are în cea mai mare dreptate, întrucât, deocamdată, nu aveți nici forța, nici cunoștințele necesare pentru a scrie o poezie veritabilă.
Este bine/ indicat să vă evaluați corect, pentru a putea merge mai departe.
Când v-am spus că nu sunt prozator, nu am făcut-o din falsă modestie, ci pentru că știu cât fac în acest domeniu, la acest moment.
De fapt, acele texte sunt mai degrabă mici poeme în proză, și probabil asta v-a atras la ele, iubitor fiind de poezie. 
Mie mi se pare că aveți ceva candid în dvs, lucru esențial pentru un degustător de poezie și pentru un viitor poet.
Vă recomand, alături de multă, multă poezie de calitate (Virgil Mazilescu, Mircea Ivănescu, Emil Brumaru, Mircea Cărtărescu și alți poeți pe care vă las plăcerea de a-i descoperi) un eseu al lui T.S. Eliot (un poet titanic, de asemenea) , intitulat "Tradiție și talent personal" în care acesta acreditează că originalitatea vine tocmai din asimilarea/sedimentarea culturii de până la tine la care se adaugă talentul personal.
Eu, unul, vă urez mult succes.
P.S.1(dacă nici acesta nu va fi postat, mă împușc).
P.S.2 Noroc că am fost mai deștept decât de dimineață și l-am salvat, că tot din părți am reușit să-l postez. 
E cineva acolo  sus să mă audă și pe mine?
 
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2012-11-07 18:52:51
         
 
  se vede că abia v-ați trezit, v-au rămas în memorie fragmente din ultimul coșmar și, chiar dacă nu ați înțeles nimic, visați că scrieți un comentariu ironic !
dacă citeați mai mult, știați !
este mai mult decât suficient că știe el...
 
Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2012-11-07 07:22:20
         
 
  Vaska, sînt dispus să-ți prezint scuze pentru faptul că nu citesc tot ce se scrie pe această pagină. Asta vizavi de reproșul tău, deși nu înțeleg de ce ar trebui să o fac. Acum, de exemplu, iar n-am înțeles cui îi adresezi "opinia". Cine este prozatorul care în final se metamorfozează în mahalagioaică?
Dacă n-ar fi atît de scump cuprul, aș grava toate operele tale pe plăcuțe și le-aș îngropa la rădăcina unui dovlecel. Cînd dovlecelu-ți va ajunge bostan, se va găsi un arheolog care să descopere aceste artifacte.
 
Postat de catre latunski criticul la data de 2012-11-07 06:21:08
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23783
Comentarii: 120440
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE