FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
„Nu scriu despre diavoli, fiindcă sunt superstițios”
Text postat de Gabriel Dragnea
Interviu cu scriitorul, teoreticianul și eseistul Andrei Pleșu
(n. 23 august 1948)


După un efort care a început în urmă cu aproximativ 10 ani, timp în care a fost întrerupt de câteva aventuri politice, Andrei Pleșu a reușit să termine cartea sa, “Despre îngeri”. Legat de acest aspect cosmogonic, se spune că îngerii sunt dublura omului, partea evoluată și pură a lui. Stând în umbra divinității, omul are șansa de a se salva moral și spiritual împrumutând attribute și trăsături ale perfecțiunii îngerilor. Vorbind despre volum, autorul a motivate dorința de a scrie pe această temă: “Nu se poate ca lumea spiritului să rămână, pentru conștiința curentă, un loc unde nu se întâmplă nimic, sau în care se întâmplă câteva evenimente pe cât de misterioase, pe atât de fatale: viața postumă, judecata finală, ceremoniile îngerești din jurul Tronului suprem. Am nevoie de mai mult. Vreau să am intuiția anticipativă a peisajului transcendent, a regnurilor sale, a climatului său. Vreau să știu cum funcționează energiile increate, vreau să-mi fac o idee despre sociologia cerului, despre programul și strategiile îngerilor. Cu ei, <> capătă dintr-o dată culoare, dinamism, viață”.


- Domnule Andrei Pleșu, cea mai recentă carte a dumneavoastră, „Despre îngeri”, s-a vândut ca pâinea caldă. Ea este o adevărată provocare, atât pentru dvs., cât și pentru cititori. V-ați gândit să scrieți și o carte despre diavoli?
- Este caracteristică această curiozitate modernă. Multă lume m-a întrebat de ce n-am scris mai mult despre rubrica asta nocturnă, a ierarhiilor îngerești, pentru că și diavolii sunt și ei îngeri, îngeri căzuți. În general, lumea socotește că subiectul care acoperă sfera demonicului e mai palpitant, mai pitoresc, mai interesant decât subiectul îngerilor. Nu m-am referit decât foarte rapid la problema răului și a demonilor în această carte. Despre diavol s-a scris destul de mult. Unele lucrări s-au tradus și în românește, spre exemplu Partea diavolului scrisă de Denis de Rougemont. Nu simt nevoia să mă pronunț în mod special asupra acestei teme, pentru că sunt superstițios. Există lucruri, pe care, dacă le pomenești prea des, riști să se înființeze.

- Știu că aveți un exemplu concret, chiar legat de acest autor despre care ați amintit chiar la lansarea cărții “Despre îngeri”.
- În perioada aceea era în America, în timpul războiului și cartea a terminat-o noaptea, pe la ora 2:00 când a constatat că, treaba fiind încheiată ar trebui să mănânce ceva. Și a ieșit pe stradă găsind la ora aceea un bistro deschis în care era o singură masă ocupată de doi bețivi. S-a oprit puțin în ușa bistro-ului și, în clipa aceea, unul dintre cei doi bețivi și-a îndreptat privirea spre ușă, l-a fixat și a spus: ”Diavolul”! Denis de Rougemont a fost traumatizat de această etichetă, de acestă identificare și a simțit că scriind despre diavol, ceva din luciul metalic al demonului îi marcase înfățișarea. M-am tot uitat în oglindă de-a lungul scrierii acestei cărți și n-am observat nicio contaminare angelică. Sunt încă deschis, ca să zic așa, dar n-am senzația că am căpătat amprenta pe care aș fi visat-o. În general devii ceea ce contempli, te contopești cu peisajul la care te uiți. Suntem în așa fel alcătuiți încât devenim până la urmă produsul atenției noastre. La ce suntem atenți, asta ne marchează.

- Ce alte superstiții mai aveți și despre care nu vreți, în mod special, să scrieți?
- Era o metaforă, totuși, nu sunt chiar o babă nebună, dar mie mi s-a părut că despre diavol oamenii știu, în mod spontan, mai mult decât despre îngeri. Asta deoarece diavolul are o prezență mai agresivă, mai pregnantă, mai eficace, uneori, în timp ce îngerii au fost reduși, decenii și secole întregi, la o imagine roz, diafană, grațioasă, ștearsă. Mi s-a părut mult mai important să detaliez acest registru al lumii, decât registrul aproape banal al demonicului, care are un anumit prestigiu romantic.

- Dincolo de aceste atribute pozitive ale îngerilor, n-ar trebui să avem o oarecare teamă față de aceștia?
- Nu. Îngerii sunt buni, dar necruțător de buni. Una din figurile cele mai cunoscute ale îngerului este aceea a celui războinic, a îngerului cu sabia, exterminator. Îngerul nu este o dădacă dulce, care te ajută să mergi sau să dormi liniștit. Este un pedagog. Și pedagogul are episoade de severitate maxim㠖 e una din temele cărții mele. Îngerul nu este un însoțitor placid, este un criteriu sever pentru desăvârșirea interioară.

- Cum vedeți relația dintre om și divinitate?
- Trăiesc eu, cel puțin, dar cred că și dumneavoastră, într-un asalt al imediatului, într-o țară foarte obositoare în care realitățile sunt invadatoare, sufocante, brutale, greu de suportat. Dacă, într-un asemenea peisaj nu faci din când în când o referință în afară, dacă nu arunci din când în când un ochi în sus ești lichidat. Există un personaj în mitologia greacă, despre care am vorbit și la lansarea cărții mele, Anteu, care-și ia puterea din faptul că, din când în când atinge pământul. E nevoie de un Anteu pe dos în lumea de azi. E nevoie de cineva care nu-și poate păstra puterea dacă, din când în când nu atinge cerul.

- Cum ați receptat succesul cărții dumneavoastră?
- Eu mă bucur că are succes, că subiectul acesta a stârnit atâta interes. În rest, cărțile au destinul lor și mă bucur să-l urmăresc de la o oarecare distanță.

- Care este provocarea vieții dumneavoastră?
- Să fac ceea ce trebuie să fac.

- Ce pregătiți pentru cititori? Firește, a trecut puțin timp de la apariția volumului „Despre îngeri”, vă întreb, însă, pentru că sunteți un scriitor imprevizibil.
- Lucrez la un comentariu despre „Genez㔠și am într-un proiect mai îndepărtat niște comentarii la epistolele pauline. Dar astea sunt, încă, niște lucruri vagi.

interviu realizat de Gabriel Dragnea in 2004
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Nu am si poate nu voi avea privilegiul de a-mi expune intregul punct de vedere in ceea ce-l priveste pe Plesu in fata dvs. De altfel, ma voi feri sa mai fac in viitor cunostinta "pe viu" cu persoanele "cunoscute" de mine in spatiul virtual. am suficiente dezamagiri la activ din aceasta zona. Dar daca acest lucru s-ar intampla, poate mi-ati intelege reticentele, atitudinea, felul in care "un al saselea simt" ma fereste sa intru in combinatii cu persoane lipsite de caracter. V-am spus toate acestea pentru ca imi pareti condus de intentii bune, de la departare privind. Iar apropierea nu cred ca ar fi in avantajul meu. Va salut.  
Postat de catre sters sters la data de 2012-11-13 11:04:38
         
 
  Cu atat mai inexplicabila apetenta dvs pentru domnul in cauza. Exista un simt al... nonvalorii umane, semne care desconspira caracterele reprobabile, un anume miros care desconspira pe cei fara caracter. Poate ca traiti din scris, iar in acest caz compromisul ar fi de tolerat. dar daca ati scris fara comanda, indiferent cand, ipochimenul ar fi trebuit sa va trezeasca dubii din start. Stiu ce spun. privirea sa bovina si imbuibata, aerul suficient, princiar, dezgustat, cu care isi priveste interlocutorii, ma rog, nu insist. Omul este o entitate complexa. Nu exista genii in viata, aceasta este opinia mea. Lasati-l si pe dumnealui sa-l genializerze posteritatea, cred ca pana la urma, scapat de trupul sau, spiritul lui ar putea, de ce nu, sa vorbeasca despre sau chiar cu ingerii. Dar acum cand e viu, nu. Daca este ceva de inteles, bine, daca nu, nu, ce atata tevatura!  
Postat de catre sters sters la data de 2012-11-13 09:42:23
         
 
  Domnule Kosta Vianu, dacă ați fi fost mai atent la conținutul total al interviului ați fi observat data realizării acestuia....2004. Ați găsit de cuviință să afirmați că un material de acum opt ani de zile mă descalifică. De ce trebuie să fiu descalificat, doar pentru faptul că cel intervievat de mine în 2004 a ajuns să aibă anumite afinități politice față de un personaj "dezmoștenit" prin vot popular în 2012 și negativ prezent pe buzele a mai mult de 7,5 milioane de români, printre care, sincer, mă număr? Interesantă abordare pentru care nu vă felicit!
Mai mult decât atât...sunt și eu unul dintre aceia care se simt furați și frustrați că nu pot face mai mult decât gestul de a pune ștampila pe un buletin de vot. Vă rog să recitiți cu atenție mesajele mele de mai jos și vă veți da seama care este poziția mea față de cel care a distrus România.
 
Postat de catre Gabriel Dragnea la data de 2012-11-12 23:17:41
         
 
  Vot, pentru că ați adus îngerii printre noi.  
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2012-11-12 14:31:24
         
 
  Asta nu inseamna ca tabara cealalta ar fi plina de ingeri. Politicul compromite. Ce confort intelectual simte omul de cultura in apropierea acestei zone atat de imunde, azi, cand "Tezele" si directivele mult-prea-tarziu impuscatului au devenit amintire, nu stiu. Doar daca nu cumva autorii scriu, vorba portului, "cu lingura cu care mananca". Pacat de sangele varsat.  
Postat de catre sters sters la data de 2012-11-12 11:20:07
         
 
  Domnule Dragnea,
Gestul dvs de a-l intervieva pe unul din ciracii lui basescu va descalifica. Un intelectual adevarat nu s-ar fi compromis alegand tabara care a nenorocit Romania. In vremea aceasta, dvs ii luati interviu, cu aerul ca nu stiti ca alunecosul scrie despre ingeri in timp ce tine partea diavolului. Inter arma, silent musae, spuneau latinii. Asadar, un adevarat intelectual, in vremi de restriste, ori alege partea adevarului, luptand pentru el, cu mijloacele care-i stau la indemana, ori tace. De ce "va faceti si dumneavoastra de material" asta nu ma priveste. Consider insa ca alaturarea de tot ce este basist sau admirator al lui compromite iremediabil.
 
Postat de catre sters sters la data de 2012-11-12 11:13:54
         
 
  Vot, pentru diligența și finețea de a plasa îngeri.  
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2012-11-12 10:31:13
         
 
  Domnule Dragnea, o să vă spun părerea mea (vorba lui Văcăroiu) "despre îngeri". N-am citit cartea, nici nu am de gînd să o citesc. Mai bine citesc un saifai de clasă. Ce poate ști Pleșu și n-a știut Enoh? Dar accept îngerii, așa cum îl accept pe Moș Crăciun.
Pentru că nu pot să-l întreb pe Pleșu (" Cum, despre îngeri scris-a, oare,/Unul cu meclă de maimuță?" - autocitat, e grav!) vă întreb pe d-voastră, care, evident, ați citit cartea: spune cumva că heruvimii sînt la origine tauri cu chip de om ce străjuiau porțile cetăților asiro-babiloniene (herubi)? Spune că un papă a modificat ierarhia îngerilor, așa, că i-a venit lui pe mitra papală? Nu spune, este? QED.
 
Postat de catre latunski criticul la data de 2012-11-09 11:52:57
         
 
  Da. Bună. Totuși, nu spune nimeni cu ce arme luptă îngerii. Poate ați luat-o în glumă dar eu vorbesc serios. Cu ce arme luptă îngerii ca să înfrângă drăcușorii din noi?  
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2012-11-09 00:40:41
         
 
  Circula la vremea aceea o anecdotă, cum că întrebat de autor dacă are succes cartea sa, un angajat al editurii i-a răspuns:
- Maestre, se vinde în draci!

 
Postat de catre Luchi Tenenhaus la data de 2012-11-08 20:29:12
         
 
  Nu aveți - într-adevăr - motive să vă luați îngerii și să plecați doar pentru faptul că cineva nu-i în stare să-i vadă.
Doar suntem fiecare ceea ce vedem, nu?
Exact cum se și spune în interviu;
"În general, devenim ceea ce contemplăm (...)."
Carevasăzică, noi cu îngerii, iar domnul ăla gălăgios, cu ce i se-arată.
 
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2012-11-08 16:28:48
         
 
  Un scriitor face ceea ce crede că este bine sau rău ori ceea ce îi place să facă. După propria dorință voință și putință.

Când spui "Să fac ceea ce trebuie să fac" spusa ar putea denota înțelegerea unui "trebuie" dictat de propria voință și rigoare. Ceva, dacă mă pot exprima astfel, a la Kant! Se cunosc punctualitatea și rigoarea celebrului filosof. Se spune că locuitorii Königsbergului își potriveau ceasurile după apariția filosofului pe stradă. Să aibă personajul nostru rigoarea și libertatea de gândire ale celebrului filosof? Mai degrabă, și prezint scuze dacă mă înșel cumva, avem de-a face cu un act ratat, în înțeles freudian. Menit să deconspire ceea ce, în fapt, ar fi vrut să ascundă. Pentru că, în opinia mea, acel "trebuie" pare unul imperativ. Ca urmare a unei voințe externe. Iar dacă aș contextualiza, cunoscând personajul, aprope sigur, acel "trebuie" pare a fi consecința unei reacții "la ordin"!

Spune distinsul nostru coleg: "Ajung să regret că am ales să postez și aici acest interviu."

De ce să regretați stimate domn? Ați realizat un interviu excelent și, iată, ne oferiți ocazia să descoperim fațete ale unui intelectual, colaboraționist și cred că și disimulat oarecum. Interviu care ne ajută să înțelegm mai bine vremurile pe care le-am trăit și le trăim. Interviu din care, fie și conotativ, lectorul are dreptul să facă inferențe, transpare pactul cu diavolul! Domnia voastră nu are nicio vină. Ori vă așteptați ca toată lumea să aplaude ori să cadă pe spate în fața răspunsurilor onctuosului personaj? Aici, și va trebui să vă obișnuiți cu aceasta, nu este "viață literară fardată". Aici este "viață vie" adevărată nu trucată. Aveți mai jos comentarii sincere, necenzurate și adevărate.


Și, mai spune colegul nostru; "Este clar că politicul și trăirea mult prea intensă în preajma politicului, ne transformă în oale clocotinde la foc maxim."

Și ce este rău în aceasta? Implicarea spiritului civic și decelarea mecanismelor manipulatorii care schilodesc suflete și conștiințe sunt necesare și utile. Iar când cineva se situează în contra voinței poporului din care face parte, și o face ieșind în spațiul public, se poate aștepta la reacții dintre cele mai variate.

"Dar să nu uităm, totuși, că există riscul evaporării apei din noi și nu rămânem decât niște oale goale. Merită, oare?" Pentru adevăr și demantelarea "diavolismului angelic" MERITĂ!
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2012-11-08 15:42:22
         
 
  În privința modificării numelui dvs. am avut impresia, într-o primă fază, că îmi reproșați mie ceva de aceea am reacționat ca atare. Domnule Kosta, într-adevăr admir intelectualul angajat inițial în slujba culturii, nu în cea a politicului. Aceasta este problema dumnealui. Admirația mea nu este legată de simpatiile lui politice prezente, care, credeți-mă nu se vor intersecta cu ale mele niciodată și nici cu ale dumneavoastră. Eu admir capacitatea intelectuală a acestui om care poate face puțin mai multă lumină într-un colț cucerit uneori prea ușor de penumbră. V-am spus și mai devreme... și pentru mine este o curiozitate să aflu motivația alegerii susținerii chiar și numai la nivel conversațional a d-lui Băsescu. Vreau să dau Cezarului ce-i al Cezarului. Despre efectele activității sau aderării sale politice la o culoare sau alta le vom vedea, poate, mai târziu. Este deranjant, frustrant - și aici nu vorbim de domnul Pleșu neapărat, ci de mulți din elita culturală, care au preferat să bage capul în nisip la jignirile d-lui Băsescu referitoare la clasa de intelectuali, în loc să ia poziție fermă, diplomatică, așa cum îi șade unui intelectual. Cu siguranță vă aduceți aminte de episodul în care ataca învățământul românesc pentru faptul că produce prea mulți filosofi și prea puțini mecanici și tinichigii auto. Dar, repet, prefer să privesc cu deosebită admirație o operă de artă fără să mă gândesc atunci că autorul și-a înșelat nevasta cu sora acesteia și și-a trimis cândva copiii legitimi la socrii.
Iată care a fost poziția mea vizavi de acest domn Băsescu și atitudinea sa cu prilejul aniversării de anul trecut a Majestății Sale Regele Mihai I. Întâmplător în aceeași perioadă trecuse spre cele veșnice maestrul Liviu Ciulei.
Iată cele redactate de mine pe 25 octombrie 2011:

“A murit Regele, trăiască Regele!”

Aseară a murit un om de mare valoare: Liviu Ciulei. Astăzi este sărbătorită Majestatea Sa Regele Mihai I, o personalitate marcantă a istoriei românilor, un alt mare om, care îmi trezește un nou sentiment de patriotism. Mă bucur că suntem contemporani.
Dacă am cântări cele două evenimente care s-au succedat cu repeziciune, dispariția lui Liviu Ciulei și aniversarea Majestății Sale, cer permisiunea să rostesc o expresie, de altfel uzitată de Curtea Regală Franceză, "a murit Regele, trăiască Regele!"
Discursul Regelui Mihai I in Parlamentul României este un moment istoric deosebit, ținând cont că ultima cuvântare a Majestății Sale a avut loc în urmă cu 65 de ani.
Ceea ce nu mă miră - prin lipsa de respect față de un om al istoriei reale, prin lipsa de demnitate de care a dat dovadă - acest om căruia noi îi spunem președinte al românilor a realizat și el un moment istoric. Refuzul de a participa la un eveniment de onoare, după părerea mea fără implicații politice efective. Totalul dispreț de care a dat dovadă, tratând o aniversare memorabilă într-un iarmaroc ieftin și înjositor. Și, în fond, dacă ne gândim bine, poate chiar a făcut bine că nu s-a prezentat în Parlament alături de Majestatea Sa, deoarece s-ar fi scris un nou scenariu al serialului ipocriziei. Cum ar fi arătat acest așa-zis reprezentant al românilor stând alături de un Om pe care l-a etichetat public "trădător de țară?"
Într-adevăr este un moment istoric ce se va consemna în cărți și în memoria transmisibilă oral generațiilor viitoare, în care un prim personaj al României denigrează istoria și actanții ei încă în viață, dovedește lipsă de respect față de români, îmbinând cu un nativ sictir indolența cu nesimțirea, ignoranța cu lipsa de diplomație, proasta creștere cu sfidarea.
Aceasta este cartea de vizită a acestui om al mării care se lasă consiliat doar de reaua-credință.

Acum, poate veți spune că sunt regalist...Nu sunt, doar încerc să apăr niște principii.
 
Postat de catre Gabriel Dragnea la data de 2012-11-08 15:03:16
         
 
  Semnatura mea pe site este, indubitabil, Kosta Vianu. Orice redactare in alta forma o percep ca pe o dovada de dispret, de lipsa de atentie fata de cel cu care ai pretentia sa intri in dialog etc. De aceea, eu nici nu scriu numele preopinentului, de teama ca nu cumva, din graba sa-l stalcesc. E o dovada de respect. Insinuarea ca eu mi-as fi gresit vreodata felul in care imi scriu numele n-o mai calific. Va las pe dumneavoastra sa va apreciati gestul. Ce-ati gresit, cel putin fata de mine? Admirati un intelectual angajat in aventura unui individ care nu face cinste acestui popor, si care, prin aceasta, se auto-descalifica. In rest, evident, puteti dixcuta despre ingeri, cu cine doriti, nu stiu insa daca ingerii mai pot influenta diabolicul personaj caruia ii luati, cu atata usurinta, interviuri. Cine se aseamana se aduna. Intelectualii adevarati cantaresc cu grija asocierile cu personaje dubioase. Daca nu o fac, ramane de vazut in ce masura merita apelativul. Eu nu traiesc politicul, nici intens nici fara intensitate, dar nu pot sa nu observ cat de nociv este ca intelectualii sa ofere sprijin, interesat sau nu, nu ma priveste, jigodiilor care ne-au cotropit existenta. KV  
Postat de catre sters sters la data de 2012-11-08 14:19:32
         
 
  (Kostea in loc de Kosta).....Nu este bădărănie și nici semn de dispreț. Departe de mine gândul acesta. V-o spun sincer! Nu vă cunosc, nu am băut pahare rase depănând personale cu dumneavoastră, dar nu mi se pare fair să ne acuzăm gratuit și fără un fundament constructiv. Verificați-vă semnătura pe acest site că este posibil să o fi comis-o chiar dumneavoastră de unul singur, să vă disprețuiți singur, involuntar, dintr-o eroare umană de execuție. Sau ne testați vigilența? Așadar, încă o dată, cu ce am comis-o? Unde sunt jignirea, disprețul, bădărănia? Mie, unul, îmi pare sincer rău când se ajunge la asemenea finalizări. Pornim o discuție despre îngeri și ajungem să ne lovim cu fructele dracilor. Este păcat de noi. Ajung să regret că am ales să postez și aici acest interviu. Este clar că politicul și trăirea mult prea intensă în preajma politicului, ne transformă în oale clocotinde la foc maxim. Dar să nu uităm, totuși, că există riscul evaporării apei din noi și nu rămânem decât niște oale goale. Merită, oare?  
Postat de catre Gabriel Dragnea la data de 2012-11-08 13:13:06
         
 
  Despre îngeri.  
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2012-11-08 10:38:42
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Iti trebuie asa o mare complicatie in idei ca sa intelegi fapte simple? Cat de mare ar trebui sa fire bataia inteligentei mele, care devine, iata, subiect de discutie, ca sa-l suport pe basescu si sa admit ca pot exista intelectuali serafici in filosofie si basisti in politica? Este basescu un inger? Merita sa discutam, macar, inadvertenta crasa dintre bataia lunga a inteligentei si slugarnicia groasa pe taram politic? Dar vangile impudic afisate drept reprezentative pentru spiritul romanesc in arta, platite cu bani grei de la buget, sunt tot dovada a bataii lungi a inteligentei ICR, basist pana la gretosenie? Despre ce dracu discutam, domnilor, despre gafe tragice sau despre asa-zisa mea inteligentza? Sa fiti sanatosi!  
Postat de catre sters sters la data de 2012-11-08 09:20:25
         
 
  Pe de alta parte, nu cred ca mai exista dubii: basismul este marca incapacitatii de a discerne intre lucruri atat de simple incat mi-e teama ca intelectualii basisti isi pierd, din chiar secunda in care fac alegerea, calitatea de intelectual. "HA, ha, ha, si eu am fost scolar mediocru, si uite c-am ajuns presedinte, ha, ha, ha!" Cum ai putea sa admiri, intelectual fiind, un asemenea personaj, este si va ramane pentru totdeauna un mare mister.  
Postat de catre sters sters la data de 2012-11-08 09:10:50
         
 
  Stimati (de ce nu!) domni,
De la intelectuali, oameni care, asa cum bine ati subliniat, ar trebui sa fie scapati de badaranie si de bataia scurta a inteligentei, pretentiile de a intelege ce este cu ei pe lume sunt, ar trebui sa fie, mai mari. Pocirea numelui meu (Kostea in loc de Kosta) este tot un fel de badaranie, daca nu chiar un semn de dispret superior si elitist. Ce motive aveti s-o comiteti, nu va intreb. Virulenta mea, asa cum o botezati dumneavoastra, nu este indreptata decat impotriva diverselor aberatii manifestate , iata, si in cazul unui site de literatura. Despre capacitatile mele intelectuale nici macar nu era vorba, de unde trag concluzia certa ca nu discutati serios.
 
Postat de catre sters sters la data de 2012-11-08 09:06:42
         
 
  Aveți dreptate, domnule Sorescu...În definitiv este dreptul fiecăruia să creadă în cine vrea, cum vrea și cât vrea câtă vreme natura convingerilor lui nu îi alterează capacitatea de a emite idei-valori și nu transformă calitățile luminii în virtuți ale întunericului.  
Postat de catre Gabriel Dragnea la data de 2012-11-08 08:41:17
         
 
  Et: ... a suplini...  
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2012-11-07 22:40:39
         
 
  Să nu cădeți în același păcat ca domnul Kosta și, crezând că întăriți o idee, să întinați un lucru cu adevărat frumos.
Relativ la domnii Pleșu, Cărtărescu, Patapievici, Liiceanu, cred că este în afara oricărui dubiu calitatea acestora de intelectuali rasați, și este bine să vedem cu toată seriozitatea inclusiv susținerile politice ale acestora, chiar dacă nu suntem de acord cu ele.
De capacitățile intelectuale a d-lui Kostea de asemenea nu mă îndoiesc, însă, din modul în care vorbește și din contextul în care o face, trag concluzia că nu duc foarte departe.
Dar virulența și bădărănia sunt arme numai bune pentru a sublini golul lăsat de puținătatea ideilor și a bunului simț.
 
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2012-11-07 17:20:56
         
 
  Însăși aderarea lor non-activă la principiile de partid băsesciene, însăși simpatia lor pro-băsesciană este o carte încă nescrisă "Despre Băsescu." Dar, cred că ar fi mult mai bine dacă nu am transforma scena extraordinară a teatrului în aceea ordinară a politicului, cum au ales total interesat să o facă unele reviste culturale de tradiție, cu renume din România. Nu credeți?  
Postat de catre Gabriel Dragnea la data de 2012-11-07 15:20:57
         
 
  Să știți, domnule Kosta Vianu că în privința motivelor pentru această admirație pro-băsistă aș fi și eu curios să le aflu. Aveți perfectă dreptate când atacați simpatiile unor oameni cu regimul actual, mai ales că vorbim de intelectuali de clasă. Din punctul meu de vedere cred că există interese mari la mijloc.  
Postat de catre Gabriel Dragnea la data de 2012-11-07 15:11:24
         
 
  În programul Daciei Literare de la 1840, Kogălniceanu avea dreptate spunând că este bine să judecăm opera și nu scriitorul. Atitudinea politică, simpatiile sale politice nu ar trebui să umbrească latura scriitoricească a lui Andrei Pleșu. Băsist sau nu, comunist sau nu (cum a fost Panait Istrati, unul dintre preferații mei din literatura română) contează că lasă în urmă idei profunde, adevărate exerciții de respirație culturală. Acum, nu știu dacă îndemnul dumneavoastră...Lasă-ne!...mi se adresează mie sau lui Pleșu, dar în ceea ce mă privește să știți că se poate rezolva. Dacă scriu bine sau prost postez și aici ca oamenii să decidă dacă le place sau nu. Oricum, eu merg pe principiul zapping-ului din televiziune. Dacă nu îmi place schimb postul.  
Postat de catre Gabriel Dragnea la data de 2012-11-07 15:06:26
         
 
  Astept volumul "despre basescu" in care sa ne marturiseasca deschis de ce il admira. altfel, discutiile despre sexul sau armele ingerilor pot prabusi o cetate, si stiu ce spun cand spun. Intelectualii n-au niciun fel de fler politic, asta e limpede mai ales in cazurile plesu si cartarescu, ca sa nu mai pomenim de patapievici. Acesti oameni, din cauza de anticomunism au devenit pro-basisti, ceea ce este o gafa la fel de mare, caci este similar cu a fi pro-securist.  
Postat de catre sters sters la data de 2012-11-07 14:54:52
         
 
  sa fii plesu dar sa fii basist, asta chiar ca e o inadvertentza cat casa. pacat de inteligenta si de talent, daca sunt puse in slujba aceluia! Nu scrie despre draci, dar il sustine pe tatal lor. Lasa-ne!  
Postat de catre sters sters la data de 2012-11-07 14:51:53
         
 
  Foarte, foarte frumos! Vă mulțumesc pentru această postare.
Mă pregăteam a vă întreba ce caută la rubrica poezie, dar e bine așa, acesta e locul cel mai potrivit.
Știți care e cea mai puternică (și, posibil, singura) armă a unui înger?
Frumusețea.
O spune Dante atunci când, întâlnindu-se cu Beatrice în Paradisul cel terestru și, certat fiind pentru rătăciri, aceasta îi spune: " Te superi pentru că te-am certat? Asta este nimic față de momentul când îmi vei vedea fața."(citat aproximativ).
Întrucât, ce durere mai mare pentru cel întunecat poate fi decât strălucirea frumuseții?
"Cea mai mare durere a noastră, cei care suntem,
este lumina prin care fluieră un răsucit de înger
halucinanta lumină
(...)".
Asta scrie Nichita Stănescu cu puțin înainte de a se duce acolo unde nu mai este întoarcere.
Să fi zărit deja lumina îngerilor?
 
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2012-11-07 10:34:03
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23786
Comentarii: 120441
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE