PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Dovlecelul şi bostanul { fabulă de la ţară } Text postat de Vasile Hurmuzache A ieşit un dovlecel Virtual, din pix deştept, Pe costişa unui deal, Ca să dea cu viaţa piept. A urcat un metru, doi, După fantezie, Şi, pe vrejul lui de soi A-nceput a scrie … ,, Cunoscut-am un bostan Cu frunza de brusture, Creştea pe un bolovan, Şi-a-nceput să-l usture Coaja lui cu pene moi, ( Că era un fel de cioară Altoită pe-un gunoi, Pe un vrej de sfoară…) Şi, ciudata arătare, Se umfla în frunza ei, ( Se credea un pui de soare Răsărit din pui de lei ), De credeam că vrea să zboare. Vrejul îi era scântei, Coaja era tot mai tare Şi era obrazul ei… Şi, aşa, ca-ntre vecini, Zice dovlecelul blând: ,, Decât înjurând să-nchini, Hai, mai bine, să te vând ! Te-o mânca un porc mai gras, Poate un godac flămând, Eu, gunoiul ţi l-am ras, Fii şi tu un pic mai blând… Semeni, oarecum, a viu, Dar eşti mort încă din floare, Coaja parcă ţi-e sicriu, Frunzele par bocitoare… Nici nu ştiu cum de ai stat Tu, aşa, de bunăvoie, Pe mormanul de rahat, Ca pe arca lui moş Noe… ,, Du-te-n mata, dovlecel ! Pe Pământ, doar eu şi Luna Suntem cerului model Pentru azi şi-ntotdeauna. Tu nu vezi că cresc mereu, Vreau s-ating quintalul, Şi-o să cânt din vrejul meu, Mândru ca ţambalul… Tu, amice nimuric, Ce îmi spui doar vorbe, Te înjur încă un pic Şi te pun la ciorbe. Sunt bostan, da’s pepene, Înţelegi, tu, cum devine Viaţa-mi să se depene? Nu mai am pic de ruşine !” Dovlecelul îl ascultă Cum vrăjeşte vegetal Şi începe să-şi ascută Un răspuns tăios, letal. Dar bostanul, rupt de toate, Chiar de vrejul amărât, Îşi răcneste cât ce poate Of-ul care-i stă în gât: ,, Vreţi să vă spun cine sunt eu? Porumb hibrid de straşnic soi, cu multă frunză pe tuleu, între amici, îmi zice păpuşoi… Cei mai mulţi, proştii, socot că trei ştiuleţi pe mine port. Iar cei cu minţile mai albe, cuminţii, au aflat că numai un ştiulete am purtat, şi ăla, cu trei boabe… Mă sufoc în atmosfera buruienilor din jur pălămidă cucută şi laur, ce vor să mă-ntreacă, nestiind că pe mine, Marele Taur din ceruri mă strigă să-i dau mămăliga de aur ! Ieri bob azi plantă mâine pier. Un drum de tăceri policrome şi din cele două forme, cea de azi şi cea de ieri mă-ntrupez în mămăligă ca în sânul unui rai, ca în sânul a trei raiuri, violet şi galben somn, şi-n tărâţă zdrenţuită cu pretenţii de mălai. Sub a lor înfăţişare, eu, porumbul, fost-am domn ! Da… sunt domnul celor veşnic plini de scai şi ne-nţelesuri, celor prinşi de rai cu scoabe celor ce socot pe boabe celor ce vorbesc în vânt celor care-au dus cu preşul să ajungă ce-au răsfrânt celor care cred de-a pururi că hibrizi prolifici sânt, da sunt Domnul Mămăligii şi-al tărâţelor avânt !...” ,,Mitomane, eşti obtuz, Cum să fii tu cucuruz ? Geaba eşti mereu ursuz Şi te crezi, cumva, harbuz… Ai păţit nu ştiu ce dreaq De-ai rămas aşa confuz… Eşti bostan în veac de veac, Pitulat în cucuruz.” ,, Mai am una, stai şi-ascultă Cum fac valuri de prostie…” ,,Da, şi cauţi doar cucută, Foarte verde, foarte vie…” ,,Taci, şi nu fi dobitoc ! ( Că aşa îti spun de-acum ), Am făcut mereu doar poc, Vreau să fac de-acuma, duum ! Ia ascultă: Eu sunt extremul cântec dintr-un bostan plăpând ce conturează-n spaţiu intenţie de floare, scripcar lovit de gălbenare şi dracul ştie ce-am în gând ! Visam să fiu planetă, să-mi graviteze-n jur Imensul, Nesfârşitul, dar gândul fost-a'n van şi se târăşte-n iarbă rotundul meu contur şi plâng o veşnicie că m-am născut bostan… -Dezleagă-mă, Părinte, de vrejul ce mă leagă, de rădăcina care mă ţine pe gunoi şi iartă-mi îngâmfarea din sfera asta bleagă ce s-a crezut o clipă un pepene de soi… Şi iartă-mă de vina de-a fi-ncercat să par un pepene de rasă cu miezul aromat pe când mă căţărasem în vârful unui par şi îmi făceam reclamă cu trei felii deodat’ ! Dezleagă-mă, Părinte, de ce-am jurat să fiu şi iartă-mă că-n iarbă n-am fost decât ce sânt, Bostan ca toţi bostanii, doar poate mai zbanghiu, Cu vrejul răsucit de-un mic vârtej de vânt !” ,,Măi, bostane, umbli lelea Printre vorbe de nimic, Te ascultă doar moş Zdrelea, Ăla marele ce-i mic, Şi vreo două ciori betege Lângă o sperietoare, Care au venit să-şi lege Paie-fân pe la picioare…” ,, Eu sunt o-mperechere de coajă şi de miez de frunze prăfuite de vrejuri încâlcite pe-un aprig titirez… În sâmburi port monede de cinci bani, ruginite, din colţ în colţ mă-nvârt, exist, deci gravitez… Eu sunt o armonie de galben şi de verde… Ţigănci înveselite mă sparg, mă coc, mă ard, călătoresc cu aburi prin sute de plăcinte, în urmă, trei cârcei sfidează orice gard. Eu sunt o bucurie a gustului bovin… În toamne violete pe vrejuri triolete sunt cel mai barosan. În sâmburi port cu patos un germen de asin, voinţa unei coapte plăcinte cu bostan !” ,,Măi, bostane de nimic, Pepene te vezi Doar că alţii asta-ţi zic Şi tu vrei să crezi… Şi, mai eşti şi furajer… Vai, bietul de tine, Tu crezi că înseamnă cer Botul la bovine !... Totuşi, hai să-ţi cânt şi eu, ( N-am ştimă si note ), Da’-mi şopteşte-un alizeu ,, Cânt pentru cocote “: ,, Ei pepeni sunt, eu sunt dovleac… Dar cum eu sunt ce-am fost mereu Poate mai pepene sunt eu ! Deşi, cum n-am ce să le fac, Eu, pentru ei, sunt tot dovleac. Ei mă urăsc că nu-s ca ei, Negru la inimă ca dracul. De galben mi s-a pus capacul, Pentru plăcinte-i tot dovleacul ! Când ronţăiţi sâmburii mei, Nu sunt mai pepene ca ei ? Lor nu le place frunza mea, Că le răpeşte din răzor. Roşesc de ciudă, dumnealor, Degeaba Că eu, deşi îmi zic dovleac, În ciuda lor, floarea-mi desfac Cu graba. Şi cum din ei toţi, numai eu Nu-s pepene ca ei, Am să mă urc Cu vrejul cât de sus apuc. Şi fiindcă sus voi fi mereu, Poate mai pepene sunt eu !...” Dovlecelul se cruceşte, Priveşte la prozator, Care se aeriseste În grădină, pe răzor. Şi parcă nu-i vine-a crede Că nu poate să asude, Că se face că nu vede, Nu pricepe, nu aude ! Apoi, tare plictisit De aşa efort Şopteşte nedesluşit ,, Nu cumva e mort?” Altfel cum s-ar explica Prompt diversiunea Şi că-n pixul lui ar sta Toată tensiunea?... Morala: Când stai între castraveţi Poate fi oricând, orice… Nu vă supăraţi, băieţi, Vă pândeşte A.V.C. ! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   oui, c'est vrai...dar cine zice, ăla este ! vrei tu să faci pe pompierul de serviciu al site-ului, dar habar nu ai ce iînseamnă ăla foc ! încă mai crezi că poate fi stins cu pipi !...   Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2012-11-07 07:31:22               și-apoi, fraiere ca să faci cuiva zile fripte, petit piromaniaque, trebuie să ai flacără și scăpărătoare...benzina o scoți din rezervor, silică?   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-11-06 23:04:21               basil,tu es un vrai connard, compris?   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-11-06 23:02:43               er. ,,neatent" şi ,,diacriticele"   Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2012-11-06 17:56:48               D-lor, vă mulţumesc tuturor pentru lectură şi comentarii. recheşane, dacă nu te potoleşti cu comentariile astea năroade, pe lângă text, promit că de acum încolo să mă hrănesc doar cu zilele tale fripte...   Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2012-11-06 17:52:36               hurmuzel, nu te mai da lovit de dragoste vis-a-vis de literatură, mai bine întoarce-te la iubirea dintîi, "covrigul" c-acolea e simplu:mai bagi o frînă, mai spargi capu' unui coleg şi nu te purică nimeni că nu ai habar de cratime şi-alte alea..pe bune!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-11-06 09:32:51               D-le Tenenhaus, în primul rând, nu mă supără nici cel mai aspru ,,rechizitoriu " literar, câtă vreme este făcut civilizat şi la obiect. Cât despre eroarea semnalată, aveţi numai în parte dreptate.Vina îmi aparţine; voind să folosesc diminutivul ,,mata ", am fost neatennt când am pus dioacriticele, şi a ieşit ce a ieşit,,,Voi face cuvenita rectificare, în sensul arătat de mine, Vă mulţumesc pentru atenţia acordată.   Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2012-11-06 01:25:30               D-le Tenenhaus, vă ştiu mult mai subtil, lăsaţi-l pe ,, mis" aşa cum este; dacă vă jenează, consideraţi că sunt, câteodă , chioromela. De supărare nici nu încape vorbă, sunteţi oricând binevenit. Şi ,apoi, cum să-i spun ,, miss " lui ghiţică, doar nu-i căluţ de mare, deşi practică acelaşi sport...   Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2012-11-06 00:11:06               bagă de samă, rădulescule ce-ți dorești, doar e limpede ce le dorește, vasilică, tuturor celor care au au comentat aici: @nu vă supărați băieți, vă pîndește aveceu!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-11-05 19:04:44               mais bine-sur, maître, să-i dăm bietului sile uzul vorovelii în direct..că de minte,spontaneitate, talent și chiultiur jeneral nu duce lipsă, parol!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-11-05 19:02:16               d-le Cristescu, stimaţi editori, în calitate de simplu cetăţean, l-aş propune pe d-l VH pt. nivel de postare directă, în condiţiile actuale, dialogul cu GR e fracturat şi suferă la capitolul spontaneitate...   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2012-11-05 15:30:00               nu cunoaşteţi bine posesorul de moravuri grele v.hurmuzachi, zis şi hăsmăţuiu' veninos, autointitulat poet şi fabulist( La Fontaine şi Esop îs mici copii pe lîngă statura sa de atlet al satirei bîiguite-n colţ de rimă)...cîştigat e cititorul ce nu intră-n coliziune cu geniul creator hasmaţuchian!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-11-05 13:50:12               Ridendo castigat mores! Nu se poate supăra nimeni, critica e totdeauna constructivă şi erorile gramaticale pot fi evitate.   Postat de catre Luchi Tenenhaus la data de 2012-11-05 13:43:18               atenţie d-le Luchi, faptul că aţi intrat să comentaţi depreciativ(sau ironic, în opinia mea)nu vă scuteşte de reacţiile hasmaţuchiene...obişnuit cu traiul agrar, autorele ghiveciului legumicolo-curcubitaceic cu inflexiuni de baladă incultă de mai sus vă trînteşte de pe marginea wc-ului personal(water-closet, toilette pt francofoni)o avalanşă de aprecieri tensionate de se zbîrlesc nu doar neuronii şi vascularizarea cerebro-spinală dar şi vergeturile muzei alea cu lira-n băţ şi rima-n hăţ!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-11-05 13:33:31               ,, Du-te-n măta, dovlecel ! Odată am adresat aceste vorbe (în scris) unui cunoscut, care s-a supărat intr-atât încât am recunoscut că am greşit şi am corectat imediat: mă-ta.   Postat de catre Luchi Tenenhaus la data de 2012-11-05 12:52:56	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE