FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Prin iubire nomazi ( 2 )
Text postat de Vasile Hurmuzache
Noi am fost, uneori, prin iubire nomazi
Ori, măcar, am crezut, prea naivi, că suntem
Intr-un leagăn de aur suspinat între brazi.

Am voit, din nălucă, zână să mi te chem.,
Mă mai bântuie gândul acela și azi…

Frig mi-e iar, frunzele șușotesc să se ducă…
Obosit de un veac fără tine și eu
Stau pe-o bancă ce pare , ca mine, nălucă,
Trec perechi și le stă în sărut Dumnezeu.

Uneori, când în gând Vremea e interzisă,
Nechezând printre nori, caii înaripați
Eu îi văd pe tărâm de argint înșeuați,
O poveste se scrie pe o rană deschisă.
Rând pe rând, amintiri-ca un cârd de cocori-
Inspre sudul din noi tot vâslesc uneori.

Pe poteci furișate pe maluri de Jiu,
Rareori mai ajung cum eram, cum erai,
Intre noi s-a întins un amarnic pustiu,
N-are seamăn pe lume, Sahara e rai…

In ce vorbe se pot înflori lumi întregi?
Umbra ta mai închipuie culmi de Parâng.
Beau neant din prăpăstii, din prăpăstii culegi
In auz vechi cascade ce în inimă plâng.
Rareori, când mă-njunghie soarele-n zori
Ești aripa în umeri de privighetori.

Niciodată n-am fost arși cumplit, arși de tot!
Oamenii, lumea lor, ne-a păsat mult de ea.
M-am luptat cu năluci mult mai vii decât pot
Astăzi să recunosc.Recunosc: ești o stea,
Ziua-ntreagă dispari, și nu știu unde cazi,
Ințelegi? Noi am fost prin iubire nomazi…




Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE