PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Fotografie de familie Text postat de Dragos Tudose M-am extras cu greu din halatul care mă incomoda. Aşezat pe scaunul verde, cu dintele cosit astă vară într-un lan de maci, răsfoiesc un album vechi, de familie. Poze vechi, îngălbenite, scaunul priveşte cu gura căscată firma luminoasă a agenţiei de voiaj de peste drum. Aici va intra în cadru uşa. Înfometată, ea va muşca dintr-o amintire veche, ea e uşa, e trecere, e metafizică. Va fornăi plictisită pe nas. Neînţeleasă, genială, uşa. Ştiu, numele lor s-au şters, doar poza, imaginea, galbenul hârtiei, numele cu care EU îi botez. De exemplu, Dick-puiul. Ceilalți, în jur, privindu-l cu lacrimi în ochi. El, în braţele mamei, se scălămbăie spre obiectivul aparatului de fotografiat. Uite, uite, uite-o p-aia! Uite-o acolo, peste stradă. Dick-domnul râde privind prin ochii Dick-copilului fusta scurtă a femeii de vis a vis. Neliniştea de pe feţele lor, apa care creşte mereu şi, prin orientarea aparatului de fotografiat, totul trebuie să fie surprins pe o bucată de hârtie de 15 pe 10. Obiectivul se târăște, scârțâie, poate întuneric, sau nu, lumina, sau zgomotul apei ce creşte. Tablou de familie. Esther râde de multă vreme, zguduindu-se în faţa aparatului. Tocmai când mingea, America, trece prin cadru şi scutură păienjenii amintirii. Uşa continuă să ronţăie, în timp ce Dick, în braţele mamei, încearcă să stea deasupra apei. Din apă a ieşit şi în apă se va întoarce, Amin. El era cifra şase şi dintr-un gând se născuse. aparatul de fotografiat (una bucată)+ trei reflectoare mari + Esther + Dick + ceilalţi membri ai familiei + scaunul + uşa + … + noi + amintire + atât Excrementele unei păsări pe pervazul ferestrei. Fiecare gândindu-se la altceva. Ea gândindu-se la grădină, ceilalţi la altceva, Dick-puiul la un A imens aruncat peste oraş. Cineva nu-şi mai poate stăpâni nerăbdarea. Târându-se pe podea, furnica fu strivită brutal de o talpă. Hei, neputându-se mişca, hei, nu aşa, dă-mi drumul. Poziţie: unul înghesuit în celălalt, cu ochii spre aparatul de fotografiat şi mintea …. Dick în mijloc, în braţele zdravene ale Esther-mamei. Rictus subţire pe faţa ei aducând a zâmbet. Vârful nasului, atârnând peste buza de sus ca o lance. De aceeaşi parte cu aparatul de fotografiat, o harababură de cabluri şi scripeţi. Îmbrăţişarea dintre mamă şi fiu. Pe fond muzical, stins. Atenţie, zâmbet. Nivelul apei: până la glezne, până la brâu, până la țâțișoare, până la bărbie. Zidul rău mă strânge. Până la brâu, până la țâțișoare, până la bărbie. Zâmbetul îngerului clipei pe feţele lor. Alături, un porc bătrân vinde ţigări fără filtru şi Coca Cola. Îngerul tace. Dă-i Doamne trei să-l atace. Durerea mea este aşezată în rânduri, despărţite în imagini care o să fie gânduri. Eu tac şi privesc poza galbenă din album aşa cum aş privi prin vizorul aparatului de fotografiat. Aparatul e fixat pe un cărucior care este mereu deplasat de colo-colo. Iar eu, în timpul acesta, trebuie mereu să prind în cadru întreaga cameră: şi aparatul de fotografiat şi pozarul şi pe ei toţi şi, bineînțeles, pe Dick-puiul. Nu, nu m-am uitat niciodată în spate, rolul meu e să privesc mereu prin vizorul aparatului de fotografiat. În spatele meu, probabil e un alt membru al familiei noastre care stă aplecat peste un aparat de fotografiat care, la rândul lui, e fixat pe un cărucior şi, tot ca şi mine, încearcă să nu ne piardă din cadru pe toţi şi, mai ales pe mine, Dick-puiul atunci, Dick-domnul acum, iar în spatele lui, evident, un alt membru al familiei, privindu-ne prin vizorul unui aparat de fotografiat, iar în spatele lui… Dick se scarpină între picioare şi orăcăie. Esther-mama ţine braţele întinse pentru a-l ţine pe Dick deasupra apei. Ceilalţi nu se mai văd. I-a acoperit apa. Un scaun pluteşte undeva. Uşa geme de foame. Scaunul, dacă nu ar fi măcinat de apa uitării, ar discuta filozofie cu cineva. Noi nu-l băgăm în seamă. Apa acoperă totul, acoperă şi orăcăitul lui Dick-puiul. Atenţie, zâmbiți. Poză de familie. De ţinut într-un albul prăfuit. Zău, iată ce mutre aveau în cea vreme Şi totuşi Vorovit-au la timpul lor şi ei Şi bucuratu-s-au la dragoste ca noi. Eu tac. Dick-puiul nu se mai vede. Eu ştiu. Apa vine, odată şi odată. Adio. Scaunul își scoate dintele şi-l sădeşte într-un lan de maci. Apoi închide ochii şi nu se mai gândește la nimic. Apa a acoperit fereastra aducerii aminte, iar firma agenţiei de voiaj de peste stradă plânge de singurătate. Scaunul nu o mai poate admira. Uşa iese cu o plecăciune din cadru. E înfometată, dar nu va mai muşca niciodată. Va fornăi, totuşi, plictisită pe nas. Altceva? Apa a înghiţit totul. Ei mulţumesc pozarului. Se îndreaptă apoi spre ieşire. Râd şi se învârtesc în jurul Dick-puiului şi a Esther-mamei. Fotografia are dimensiunea de 15 pe 10 şi este purtată în buzunar de El-bunicul. Frigul din cameră mă face să închid vechiul album şi să îmbrac, ca pe o piele, halatul. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE