PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Cântec pentru cea mai frumoasă iubire Text postat de Vasile Hurmuzache Cu tot ce eşti, mă înfloreşti, femeie, Nemuritoare-o visului m-ai dat Şi mă aprind, scânteie cu scânteie Tu arde-mă albastru şi curat. …Sunt prea pustii cărările pe care Toţi îngerii din noi călătoreau Chemaţi de steaua lor strălucitoare Şi-n zările albastre se pierdeau. Prea s-a făcut de toamnă în Parâng, Tristeţea lasă frunzele să moară, Prin ochii mei trec norii care plâng Şi cântă straniu sufletul vioară. Hai să-nflorim lăstarii din poiene, Ca să ne ierte fluturii că mor, Să ne sărute soarele pe gene Şi să întoarcem lacrima-n izvor. Vor tresări, mirate, în pădure, Acvila-n cuib şi frunzele sub ploi Când vom îngenunchea pe rugi de mure Cu spinii depărtării între noi. Ne va trăsni un fulger drept în frunte, Furtunile ne vor amesteca Şi ne vor arde brazii, sus, pe munte, Şi vom nunti în doi cu flacăra. Va mai rămâne o mână de cenuşă, Două scîntei, o rugă şi un cult, Ne va deschide Dumnezeu o uşă, Să locuim albastrul absolut… Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23930 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE