|
|
|
|
|
|
|
|
|
Ochii tăi |
|
|
Text
postat de
Ioan Grigoras |
|
|
În dimineți cu rouă-s trist
și rătăcesc absent cu gândul,
văd umbra nopții și persist
pe cer, trecut îi este rândul.
Alunecă privirea ta
spre infinit și mai departe;
acolo am trăit cândva
udând secundele aparte.
În zile când apari zâmbind,
cobor încet, la pas, fiorduri
și-ascult tăcerea pe un grind,
visând izvoarele din norduri.
Iar ochii tăi atât de verzi,
pictați în zori pe foi veline,
sunt un pastel; tu nu te pierzi
plutind pe undele marine.
Sub luna fadă, ne iubim
scăldați de-o stea ce umblă nudă
și-mi trec surâsul meu creștin
lângă privirea ta cea udă.
Și astrele ce-au răsărit
îți poartă ochii tăi frumoșii;
timizi și calzi în asfințit,
cum soarele cu albatroșii.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|