FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Sonet 251 (Septembrie)
Text postat de Cristian Vasiliu

Septembrie. Îmi biciuiește vântul
Obrazul drept; pe stângul îl sărută
Lumina unui soare ca o ciută
Lovită-n piept ce-și caută mormântul.

Mi-e umbra tot mai lungă și mai slută;
O las prin parcuri și cu ea pământul
Își coase la crepuscule veșmântul
Din frunze rui de toamnă ne’ncepută.

Sunt dimineți cu vise translucide,
Cu amintiri de sacre tragedii
Din care-nveți ce simplu se ucide
Când se conjugă verbul a iubi;
Sunt dimineți când uiți că-i doar o zi de
Septembrie și struguri mor în vii.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  da, da. ***  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2012-10-03 09:38:47
         
 
  Am retinut " Cu amintiri de sacre tragedii
Din care-nveți ce simplu se ucide
Când se conjuga verbul a iubi;"

Aveti meserie. Respect.
 
Postat de catre sters sters la data de 2012-10-03 08:24:46
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23783
Comentarii: 120440
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE