|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Radu Herjeu |
|
|
În orãºelul acesta,
Toatã lumea vorbeºte despre iubire.
La colþuri de strãzi, sub streºini crãpate,
Se vorbeºte intens, se vorbeºte voluptuos, se vorbeºte apãsat
Despre iubire.
Ninge aiurea, degeaba mai plouã,
Anotimpurile mor nebãgate în seamã.
Drumurile mustesc de praf,
Oamenii nu mai ies de mult la plimbare,
Copacii ºi-au gãsit alte slujbe,
În oraºe în care oamenii,
Banali ºi insipizi,
Nu discutã atât de frumos despre iubire.
Câte cuvinte se nasc
Meºteºugite, aurii, zemoase,
Din gurile muritorilor aceºtia binecuvântaþi
Cu darul vorbirii.
Câte imagini se trec din ochi în ochi
Ca o marfã de contrabandã nepedepsitã.
Nu existã copii mai înþelepþi decât ai lor,
Cresc de mici ºtiind totul despre iubire.
Animalele au emigrat cu toatele,
Pentru cã ele nu ºtiu sã vorbeascã,
Dumnezeul lor n-a fost aºa de darnic.
Dar oamenii au suprimat foamea ºi frigul,
Printr-o permanentã fericire
Pentru cã pot vorbi atât de liberi, atât de netulburaþi,
Atât de cursiv, atât de poetic,
Atât de uman, atât de real,
Atât de profund, atât de permanent
Despre iubire.
Pânã ºi cerul a coborât într-o zi,
Curios sã-i asculte.
S-a aºezat lângã vânt
La stânga mãrii,
ªi-a uitat sã mai plece,
Albastru ºi fermecat.
Un strãin a trecut prin oraº.
Stupid, barbar,
Bietul de el,
Ca un accident al naturii.
Acum, la colþuri de strãzi, sub streºini nereparate,
Oamenii vorbesc intens, vorbesc cu voluptate, vorbesc apãsat
Despre hainele nepotrivit de fistichii ale strãinului acela
Care habar n-avea de iubire.
Doamne,
ªi câte cuvinte noi, rotunde, se nasc
Meºteºugite, aurii, zemoase,
Din gurile muritorilor aceºtia binecuvântaþi
Cu darul vorbirii. |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|