FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Harul și parul (4)
Text postat de Gheorghe Rechesan
4.

Evenimentul culminant din scurta dar zbuciumată viață a falansterului a fost vizita în Scăieni a eminentului filolog, eseist, critic jurnalist și poet Andorian Mihnea Buceanu. De cum află că maestrul literat de renume județean făcea un tur al podgoriilor prahovene, într-o excursie tematică ce-și propunea să implementeze un ambițios proiect regional numit " șoseaua vinului pe trei cărări", Ursache intră într-o stare de agitație ferventă și constructivă. Puse să se văruie toate zidurile din paiantă ale stabilimentului, din proaspăt, cu var și piatră vînătă, plantă cactuși, migdali ba chiar și curmali în localitate, umplu marginele drumului județean cu pancarte și indicatoare cu inscripția" spre falusterul liber al conștiinței adevărate poetice, spre lăcașul adevărului etern" ba recrută și cîțiva recitatori și rapsozi populari din rîndurile adepților săi, gata să-și reverse simțirea într-o amplă serbare dedicată cuvîntului. Ornea se alătură și el efortului obștesc aranjînd, prin relațiile pe care le avea, să se asfalteze bucata de drum dintre Scăieni și "faluster", cam 3-4 kilometri ață, dar fiindcă drumarii se grăbiră și turnară asfaltul direct în tină, fără să consolideze terenul cu balast și piatră de munte, lucrarea se nărui chiar c-o zi înaintea inaugurării.
Momentul mult așteptat pică într-o marți și nu începu prea fericit. Dis-de-dimineață de dimineață se puse o ploaie cu bulbuci astfel că la pîrnzișor toate ulițele se transformară în canale iar haturile în eleștee cît cuprindeai cu ochii.Ursache nu se descurajă, făcu pe dracu' n patru și rechiziționă cinci bărci pneumatice de la ISG, le împodobi cu ramuri de salcie și ghirlande de flori din țiplă colorată și hîrtie creponată, iar cînd coloana oficială pătrunse în centrul comunei, rulînd anevoie cu imala peste osiile autoturismelor, această flotilă improvizată îi ieși dinainte celebrului oaspete.
Buceanu deschise portiera jeep-ului său negru și măsură îngrijorat întinderea de apă mocirloasă și-atunci ca din lacu' Tiberiadei răsări o lectică purtată de patru haidamaci spătoși, în cizme din cauciuc, nou, nouțe și salopete bleu, iar mulțimea, strînsă în piața din fața prămăriei, unii în baltă pînă la brîu, alții cocoțați în plopii și salcîmii care mărgineau ulița, începu să scandeze cu entuziasm dubitabil:
" Andorian apare, soarele răsare!"
Purtat pe umeri, celebrul oaspete fu îmbarcat și transportat cu pompă, în acordurile unui taraf pînă la destinație.În pragul falusterului îi ieși dinainte însuși Ursache care se ploconi adînc și îi prezentă cu mîinile sale ofranda tradițională, pîine de casă și solnița uzuală în timp ce corul falusterian intona un imn compus chiar de liderul lor, care suna cam așa:

"Noi am fost, uneori, prin iubire nomazi,
Zei păgîni și cuminți intr-un templu cu brazi
Dar n-am știut niciodată, dimineața, in zori,
Să urcăm in căruța cu soare și flori...

N-am știut să purtăm cu sărutul poveri,
E pustiu și inchis orice drum către ieri.
Ai plecat cu un tren, rătăcești cu o mie
Din gară pustie, în gară pustie.

N-am putut sa rămîn la peron, părăsit,
Și-am urcat într-un tren care n-a mai venit...
Cu tăcerea ai pus dinamita pe șine
Și gara de doi e toată ruine.

Știu prea bine că plîngi cînd te uiți înapoi
Și privesti cum se surpă curcubeul pe noi,
Căci în lacrima mea, cea neplînsă vulgar,
Te aștept surîzînd, ai plecat in zadar.

Cu tine in brațe, chiar de-aș fi Dumnezeu,
Genunchii să-i plec, rugăciune mereu...
Răstignindu-te iar peste verdele crud
Să orbesc, și să tac, și nimic să n-aud.

Vino iar, te așteaptă micuța cabană
Unde floare mi-ai fost și-ai plecat ca o rană...
Să urcăm iar, de mînă, cu lumina pe frunți,
Printre flăcări-săruturi, iar cărarea pe munți.

Către seară să mor chipul tău contemplînd,
Prea destul am purtat o nălucă în gînd,
Apoi, noaptea intreagă, fulgerați de fiori,
Să urcam în căruța cu soare și flori.

Să ne pierdem apoi către noi călători,
Eu in tine să cînt, tu in mine să zbori,
Să rămînem așa, pe vecie nomazi,
Zei păgîni și cuminți intr-un templu cu brazi... "

* [ "Prin iubire nomazi" de V. Hurmuzache ]

Maestrul ascultă, înăbușindu-și cu greu căscatul, toate cele opt strofe, apoi aplaudă convențional, cu două dește și întrebă:
" Ceva udeală n-aveți, că mă luă o sfîrșeală la duoden?"
Ca o vestală, ori muză a puțului Blanduziei, Violeta-Endora, ultima virgină din Scăieni apăru înțolită într-o tunică scurtuță care de-abia îi acoperea șoldurile nurlii, își făcu loc prin mulțimea strînsă buluc și-i prezentă un ulcior tradițional.
" Tohan, Dealu-Mare, Valea Călugărească, Drăgășani?" întrebă Buceanu măsurînd-o din creștet pînă la tălpi, pofticios.
" Nooo, se sclifosi juna, îi apă pură, energizată natural de la noi din puțișor!"
" Ești țicnită, fetico, mîrîi augustul oaspete, vrei să m-otrăvești?"
Ursache îi făcu semn să dispară și după ce-și roti privirea peste cei prezenți, făcu încă o plecăciune, își drese emoționat glasul și dădu drumul unui elaborat discurs:
" Maestre, ne tremură toate cămările inimii de incomensurabila fericire de a vă avea oaspete într-un moment de răscruce...ați descins aici, într-o locație încărcată de istorie, printre noi, cei umili și umiliț de vicisitudinile cotidiene, ați intrat pe porțile împaratesti larg deschise,ca roua în iarbă, ca seva in muguri, ca nectaru-n albină, ca laptele netrucat în botul iedului…Poeții de statura dvs nu ne pot inșela: primesc toate loviturile în suflet, ei nu le pot para cu pavăza trufiei și, în consecința, au intotdeauna umilința și orgoliul de a-și purta rănile la vedere.
Se vede de departe că nu scrieți din ambiție, vanitate ori orgoliu; scrieți pentru sustinerea în seninul pur a punctului magic din care a fost detronat ,,eu” și instaurata împărăția veșnica a lui ,,Noi”, căci zadarnică ar fi credința si statornicia în ideea de Dragoste, dacă aceia care constituie obiectul ei absolut nu ar trăi concret in Absolut.
Cuvintele pot fi fotografii credincioase ale sentimentelor, dar nu pot arăta partea umbrita a Adevărului: Inexprimabilul…dar m-am convins odată pentru totdeauna că domnia voastră puteti pune botniță cuvîntului ,,imposibil”.
Nu știu de ce dar, incercînd să aud tăcerea ciudată a versurilor pe care le-ați creat cu atîta har, aud prefirîndu-se acordurile sublime ale unei misterioase orchestre…
Iar a scrie nu inseamna doar a inveșmînta cuvintele în haine potrivite pentru a putea umbla cuvincioase prin lume.Se vede că nu permiteti Cuvîntului să evadeze pe hîrtie mai înainte de a-l trece prin toate vămile arderii de sine,înainte de a-l verifica dacă poseda într-adevăr pașaport pentru mai tîrziu. Poezie adevarată și pentru Adevăr nu se poate scrie decît pipăind orb și relevat cele două extreme ale simțirii umane:rîsul și lacrima.Restul e surogat...."
Buceanu căscă din nou, astupîndu-și gura cu palma și alungă un bîzoi bleu-metalic care dădea tîrcoale papionului său din velur galben-canar, dar oratorul continuă netulburat:
" ....cuvintele trebuie să fie fotografii credincioase ale sentimentelor,dar nu ajunge numai atît să hoinăresti, să te pierzi și să te regăsești în largul ființei tale, dar e nevoie să te apuci de scris abia atunci cand bucuria sau durerea iți vor sfîșia toate zăgazurile ființei și sufletul nu se va mai simți rob in temnița cărnii. Abia atunci Adevărul iși va lua crucea in spate și va trece dincolo de frontierele vocabularului, tu vei simti ca din varful peniței stiloului tau se preling raze de lumina, iar semnatura ta va fi o cruce pe o fila intr-o Biblie universala. Ghemul cunoașterii are o infinitate de capete. De oricare din ele vom apuca si vom incepe desfășurarea, vom ajunge mai devreme sau mai tîrziu la capat, constatand cu uimire că ghemul a ramas intact...șii asta nu pentru ca nu ar exista cu adevarat un capăt.
Aparentele sunt salvate datorita superficialitații noastre de perceptie.De fapt și de drept de la facerea lumii și pîna azi, specia umana desfașoara la acest ghem si rezultatele sunt derizorii.Am cucerit Luna, dar la descoperirea tainelor care guverneaza strainul inaripat care salasluieste in noi ne-am impiedicat de tot felul de teorii si ipoteze și am cazut cu foarte multa convingere în capcana codului genetic care nu ne dă flexibilitatea intrinsecă a...adică cum spune orice individ...cum ar veni...."
Aici se poticni și celălalt prinzînd prilejul îi tăie perorația întinzîndu-i mîna și-apoi îmbrățișîndu-l cu o cordialitatea vag diplomatică, nu degeaba spera sinecura unei reprezentanțe la nivel consular, barem în Leshoto sau Bangladesh.
" Mulțumesc, prietene, cei asemeni ție care văd și simt sunt rari, se cern prin ciurul existențialic al cotidianului, apar cînd nu te aștepți dispar fără explicații, dar există, eu îi simt, îi recunosc prin capacitatea de a vibra netrucat și îi respect implicit. Plecăciune pentru reflexivitate, speranță, minunate cuvinte!"
Falusterienii izbucniră în urale, blițurile fotoreporterilor fulgerară în massa entuziastă și cam asta a fost tot, Buceanu își reluă drumul prin puhoi înapoi la mijloacele de transport și dispăru într-o trombă de stropi mocirloși, fără alte manifestări festive sau vreun cuvînt de bun rămas.
Ursache rămase ca prostit în pragul "falusterului, cu brațele atîrnînd, cu genunchii tremurînd și o lacrimă mare prelingîndu-i-se uleioasă pe obraz.
" Mare om, suflet imens", îngăimă repetat cu privirea cutreierînd zările umede, pîcloase.
Ca orice societate utopică sau anarhică, declinul falusterului începu dinăuntru. Sătui de vorbe goale și promisiuni deșarte, văzînd că sihăstrirea nu le aduce niciun folos, iar poezia și adevărul niciun chilipir, unul cîte unul, discipolii părăsiră incinta fără explicații sau regrete, astfel că la o săptămînă-două de la trecerea meteorică a lui Buceanu printre ei, Ursache se trezi înconjurat doar de veteranii confreriei: ciobanul-adolescent Uță, fierarul Buhoi și exaltata Tanța, care nu-și găsea locul repetînd tuturor ce minune de om întîlnise în persoana lui. Pe urmă, ca-n orice dramă adevărată a unui personaj simbolic, interveni eternul feminin, "cherchez la femme", dacă vrei s-afli adevărul, iar în cazul de față ea era legitimă și legalizată.Ofelia care nu se mai arătase prin bătătura lăcașului de cînd cu asaltul călărașilor apăru într-o seară, după scăpătat, gătită ca de nuntă, cu părul încrețit și oxigenat, boită cu artă și înțolită într-o rochiță din mătase acrilat, vaporoasă și îndrăzneț decoltată. Mirosea a deodorant scump și-și atîrnase la gît și-n urechi salba groasă și cerceii de aur primiți în dar de la soacră-sa.
" Măi, bărbate, tu mă mai iubești pe mine, spune drept?" întrebă femeia sclifosindu-se și lipindu-se de umărul lui.
Ursache oftă prelung, de tresări și o mîță care lipăia caimac dintr-o cutie goală de conserve, sub o laviță și-i mărturisi:
" În limitele umanului, Ofelio...tu nu vezi că harul nu-mi dă pace, că nu-mi mai aparțin și timpul, fugit ireperabile tempus..."
Ce-i făcu, ce-i descîntă ea n-a aflat nimeni, destul și bine că a doua zi dimineață, cînd Uță deschise poarta să-i aducă caș proaspăt pentru micul dejun, o găsi doar pe Tanța în sala de ceremonii, îngenuncheată pe vatră și turnîndu-și literalmente cenușă-n cap. Erau rămășițele arse ale scrierilor lui Ursache, rodul nopților sale de veghe, inclusiv manifestul său social elaborat într-un cod de conduită pentru discipoli.
După ploile de toamnă se năruiră toate zidurile din paiantă, acoperișul și îngrăditura din bulumaci, doar caprele se mai adăpostesc printre ruine cînd suflă crivățul, și astfel edificiul falustrian se topi în uitarea firească. Simbolul său, stîlpul din oțel în formă de mădular învîrtoșat fu recuperat de la fiare vechi de către patroana unui tractir destinat șoferii de cursă lungă și se pare că-i aducea baftă și-avea dever mare de cînd îl plantase la poartă.
Niciun martor ocular nu află unde dispăruse Ursache. Deabia după un an, lelea Ofelia. conversînd într-o seară, peste uluci, c-o vecină, se confesă acesteia:
" Și uite-așa, țață, îi scosei lu' a meu haru' și gărgăunii din cap!"
" I-ai descîntat de farmece, i-ai scos mercurul, tantalul, vanadiul din oase, l-ai adormit cu zamă din măciulii de mac? Io așa l-am domolit pe-al meu, primu' cînd îi cășună să plecăm și noi în Italia, Spania, Benelux ca alții...a dormit dus, pîn' ne-a expiratără viza șenghen!"
" Ba nu, l-am scos pă dracu din el cu paru...am luat un retevei și l-am otînjit pînă a picat lat...după aia am telefonat la unu-unu-doi și-am anunțat o tentativă de suicid...ambulanța o vinit în juma de oră, de mă și mirai cîtă promptitudine la iei cu corupția asta din sistemu' sanitar, și l-or preluat adecvat'!"
" Și-acuma unde-i..că nu l-am mai văzut la obraz demultimșor, să tăt fie anu' ?"
" Un' să fie... la loc ferit și blagoslovit, în salon la Bălăceanca...să nu mă judece lumea prea aspru și Dumnezău să mă ierte dacă te mint, da-i tare fericit...stă ziulica întreagă la căldurică și scrie, de a umplut cinci caieturi groase, c-o sută de foi fiteșcare!"

Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  ai buba la neuron, fănele, asta îți poate confirma orice psihanalist onest: vorbești despre bărbăție, fiindcă te paște andropauza precoce, pomenești de nuri fiindcă le guști pe stînga în baie după ce culci pruncii, te dai inteligent de crapă mielina-n broască fiindcă ești impotent textual, nu ai mai scremut nicio parodie cît de cît hayoasă. sincer ți-o zic, poți ieși din blocaj printr-un tratament energic. aruncă revistele pt bărbați, citește și altceva decît Naum și Dimov, lasă drac piruetele printre poetese că e pierdere de vreme și reconstituie-te credibil, nu vezi că bei apă chioară și deversezi isudalme infantile...bon, nu e obligatoriu, poți mucegăi aici, cît mai te mai ține serverul să împărtășești lui dalde epigrantu și hurmuzachi & nea palton din experiența-i literară nics la pătrat, să-i defeți cu zoaie vioaie și inteligența de bagabond decrepit.  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-09-18 19:18:23
         
 
  bre nea gogu pintenogu, eu unul îți pot pune un diagnostic pe baze științifice, doar citindu-ți comentariile, și pun pariu că nu-s singurul - din ce se vede-acilea, brîncă, limbrici, cufureală, gîlci, uscăciune-n vrej, pe scurt, hodorogeală... dar chestia clinic a mai nasoală e că, deși ești gălbejit și șui ca un covrig cu mac uitat anu trecut pe tarabă-n piața lu matache, deși țuguiul ăla cu pretenție de retevei și consistența păpădiei nu-ți mai poate fi găsit nici cu pompa de vid (cu toate că-ți lăcrămează nonstop ca o cișmea), tînjești ca un ghiuj netrebnic la țurcă proaspătă de muiere, zburdalnicule...

[că tot ai închis comentariiile la 4, pardaiane...]
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2012-09-18 19:09:36
         
 
  m-ați convins domnule Kosta,cine-s io să mă opun dorinței cititorilor, voi incerca să scriu”Ursachi se întoarce”!
Gabi Resu, mulțumesc pt lecturare!

ps. versurile citate sunt reale, scrise din păcate pt cititori, din inim creatorului de frumos, V.H.carele în loc să zic㠔sărumîna, meștere, pt promovarea pă daiboj” intenționează să mă tîrască(nefericitul e legat la ochi ca și conița aia cu săbioul și alanța-n brîncă)în cremenal pe motiv de șifonare a imaginii!!!
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-09-18 18:03:28
         
 
  Curajosul care a infrant cu atata maiestrie fortele de represiune merita un destin de presedinte, ti-o spun pe sleau.  
Postat de catre sters sters la data de 2012-09-18 16:10:14
         
 
  A proposito, versurile alea de mai sus chiar sunt sau numai par scrise la misto?  
Postat de catre sters sters la data de 2012-09-18 15:59:29
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Io tot mai sper, asa ca prostul, c-ai sa-l scoti de la balamuc pe bietul vizionar, ca altfel n-ar mai avea povestea niciun chichirez, daca e s-o spun pe-a dreapta (si cine sunteti voi sa nu-mi dati voie?)se rupe farmecul, se duce dracului misterul, ca sa nu mai zic de fiorul interior, de spasme si de alte fantasme! Ofera-i, maestre, bietului "falusterian" un destin mai acatarii, merita, sa moara capra de la tren daca te mint, io asa simt! Ce sa-ti mai scriu ca sa te conving? Macar de-ar fi chemat-o Dalila, ca sa aiba toata povestea o aluzie credibila, dar asa? Sa fii invins, tu, barbat vizionar, de-o biata Ofelie oarecare? Pacat de sangele varsat. Nu te credeam in stare sa tradezi in asa hal tagma creatorilor, pe bune ti-o zic, nu e la misto! Cu oarecare tristete, Kostanu.  
Postat de catre sters sters la data de 2012-09-18 15:58:30
         
 
  Tablou in nuante ironice, cu efect ilariant. Bun condeiul, largiti sursa de inspiratie: mai sunt importante personaje contemporane care ar merita literaturizate in acelasi stil.  
Postat de catre Gabi Resu la data de 2012-09-18 15:42:47
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE