PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Harul și parul (1-2) Text postat de Gheorghe Rechesan 1. Într-o dimineaţă ceţoasă de martie, Vasile Ursache, de profesie mecanic utilaje agricole, în prezent şomer, de loc din localitatea Scăieni, ieşi în bătătura casei îmbrăcat într-un maieu şi o pereche de indinspensabili din bumbac 32% pe vremuri albe, acum degradate la rangul erzaţ de pijama, căscă, se întinse şi-şi aprinse un chiştoc de viceroy. “Nasoală vreme, tu’i mama ei de vreme şi de schimbări climatice!” sudui cu glas tare,speriind un cocoş beteag, ciung de aripă, care moţăia pe grămada de bălegar. În urma lui, apăru tîrşîindu-şi picioarele pline de varice, într-un capot matlasat mov cu floricele galbene, consoarta sa, Ofelia-Beatrice care-l întrebă cu îngrijorare în glas: ” Ieşi la discuit, Sile? Întrebă şi popa Rădaşcă dacă nu iei şi alea trei pogoane din deal ce le cumpără anţărţ…” ” Nope, hîrîi Ursache, îmi repugnă pogoanele lui…să i le lucreze cine vrea, că-i un zgîrcoman de n-a văzut parisu’ plăteşte motorina şi manopera la sîntu aşteaptă!” ” Da’ ce faci azi, te duci la oraş după rulmenţi la tractor? Să-mi iei şi mie nişte bonux cu liliac!” ” Nope…n-am chef, n-ai decît să speli cu leşie!” Femeia simţindu-se vag ameninţată în mîndria-i de gospodină insistă: ” Da’ ce ai chef să faci, Sile?” Omul scuipă chiştocul stins spre cocoşul care pigulea nişte fire de paie mucede, oftă din adîncul rărunchilor şi o lămuri: ” Măh, muiere, am chef să fiu şi io Diamant, barem pentru o zi!” ” Ce să fiiii, măăă?” ” Diamant, bre, Teodor Diamant, ăla cu falusterul, om de vază, vizionar şi doctrinar de seamă, de loc de acilea din Scăienii noştri, mai pune dreak mîna şi citeşte pe net că de aia pusei wirless în căşi să te cultiuralizezi oleacă şi tu, ţoapo!” ” Ţoapă-i mă-ta, cu tot neamul ei de curve scăpătate!” Urasche nu răspunse provocării, se temea de frecvenţa ei verbală cînd începea sfada te mitralia de nu era pas să-i ţii piept şi intră în odaie. Ieşi de acolo după cinci-şase minute complet echipat cu o pufoaică bleu, o pereche de galoşi verzi ca otrava şi o şepcuţă de basseball roşie şi un calabalîc din rafie sintetică în mînă. ” Unde te duci?” atacă iarăşi Ofelia, care se căznea să aprindă un foc din găteje sub tradiţionalele pirostrii cînd îl văzu. ” În lume mă duc toanto, ţi-am spus, îmi fac falusteru meu, să fiu liber ca mierla-n livadă, că altfel nu mai poci!” răspunse el, grăbindu-se spre portiţă, cîndi se văzu la o distanţă prudentă de raza de acţiune al vreunui obiect casnic azvîrlit de muiere. ” Bătu-te-ar să te bată dumnezeu şi maica precistă, pica-ţ-ar mînurile de neispărvit că mi-ai mîncat zilele cu năroziile tele…” Ursache traversă uliţa mocirloasă, casa lor era penultima în şirul celor înşirate la şosea şi taman în dreptul lor li se gătaseră asfaltatorilor asfaltul şi o luă pe costişă, spre gîrla Mehtupcioaiei, unde memoria colectivă plasa locul pe care, cu aproape două veacuri în urmă, fiinţa C.S. A., Colonia soţilor agronomi. Cînd ajunse pe tăpşanul nesemănat, aflat de două decenii în litigiu între urmaşii Bălăcencei şi ai Cîmpinencii, lăsă tarhatul jos, extrase din el un hîrleţ şi după ce se suflecă începu să taie brazde mari din lutul clisos. Pînă la prînz adună o grămadă de humă cît trei bascule. Amestecă tina cu paie de pe mirişte şi începu să ridice bordei din crăci crude de salcie. Între ele clădi cărămizi din chirpici şi le spoi repegior cu mîl negru, clisos, din gîrlă, astfel că spre seară edificiul fu isprăvit. Înnoptă acolo, iar a doua zi, cînd Ofelia dădu de urmele lui îl găsi tencuind bojdeuca şi fărbălind-o într-un siniliu ţipător obţinut din piatră vînătă şi var nestins, ba deasupra uşii atîrnase o bucată de tablă ruginită pe care încondeiase meşteşugit ”Falusteru lu Ursache”. 2. În ziua următoare, pica într-o marţi, după ce pîndi o vreme printre ostreţe, Ursache se furişă dis-de-dimineaţă în şopronul ce adăpostea utilajele sale agricole, un tractor vechi U 477, un plug ruginit şi o semănătoare rablagită. Meşteri ce meşteri pe-acolo, demontînd tot ce se putea, bucşe, capuri de bară, şurubăraie măruntă şi după ce le aşeză într-un sac, o luă tot pe dindos ieşind la drumul mare. Vîndu conţinutul sacului, în tîrg la Boldeşti, unui samsar de fier vechi, iar spre seară, cînd Ofelia călcă iar în sălaşul siniliu îl găsi ciuncit în prag cu un vraf de cărţoaie lîngă el, mîzgălind ceva într-un caiet liniat cum folosesc şcolarii din clasele primare. " Ce faci, Sile, te-apucaşi iară de şcoală?" întrebă înciudată că-l vede pierzînd vremea. Îl mai apucase bîzdîcul într-un an, cînd se împărţiseră haturile şi nemulţumit că primarul îl trăsese pe sfoară cu o holdă-n deal, unde nu creşteau decît pir şi pălămidă. Atunci se jurase că se face avocat să le arate el cum se face legea, dar nu-l ţinuse decît o săptămînă. " Creez, femeie, creez!" răspunse el posac fără să-şi ridice ochii din caiet. " Hai, măi bărbate, vino cu mine acasă, că-ţi fac nişte mălai cu caş dulce, mai avem nişte tulburel de astă-toamnă într-o damigeană, mănînci şi tu o mîncare caldă, apoi te culci în pat ca oamenii!" zise femeia rugătoare. " Nu poci, io am o misie, nu vezi, avantajele materiale trec pe planul doi-trei, un om atins de har ca mine n-are dreptul la odihnă şi confort!" " Ce scrii colea, zi-mi şi mie?" încercă ea curioasă, dîndu-se pe lîngă bărbatu-su, să desluşească ceva din caiet. " Artă, Ofelio, artă...mai exact dezvolt chiar acum un planing de excepţie, destinat să scoată pe toţi scăienenii din necaz...ba cred că ideea asta se poate extinde la toată naţia!" " Ia-n auzi, şi cum ai să faci asta?" " Simplu şi eficient, spuse Sile închizînd caietul şi vorbind repede şi agitat, de ce crezi că m-am retras io în meditaţie şi reculegere? Voi înfiinţa, acilea la noi, o colonie artistică care va produce artă, artă pe care o voi vinde la preţ real, prestigiul nostru în lume va înregistra curbe ascendente, UE ne va aloca fonduri şi tot aşa într-o elicoidă aristotelică neîntreruptă a valorii intelectuale că de aia noi românii ne-am născut poeţi, scriitori, muzicanţi, artişti în general..." " Baţi cîmpii, măi nărodule şi mă faci de ruşîne-n sat!" izbucni Ofelia şi luă cale întoarsă. " Ce ştii tu toanto, strigă iluminatul în urma ei, io sunt cel ales să descătuşez energiile creatoare ale acestui colţ de lume!" Peste două zile, Ursache se ţinu de cuvînt şi spori colonia. Uţă, un copilandru cam greu de cap care păştea trei capre scheletice pe pajiştile mucede, pe coclauri şi-ntre mirişti, Buhoi poreclit Barosu, potcovar de profesie şi lelea Tanţa, suplinitoare la şcoala din sat, deşi n-avea decît şapte clase, care preda copiilor, istoria, geografia, lucru manual şi educaţia cetăţenească fură cooptaţi imediat în falanster. Liderul micii comunităţi se apucă deîndată şi mări spaţiul locativ, ridicînd încă trei coşmelii din lut şi nuiele, spoite şi ele în acelaşi albastru rustic, toate destinate creaţiei artistice. Ofelia, cînd află, se cruci. " Da' de unde are Sile al tău bani să arădice căşi şi-acareturi, o întrebă o vecină, că n-aveaţi sfanţ, nici la butic nu vă dădea niica, eraţ pă caietu' dă datornici?!" Prin Scăieni se împrăştie vorba că peste a lu' Ursache picase norocul din cer. Unii ziceau că dezgropase vreo căldăruşă cu cocoşei de aur îngropată acolo de Bălăceanca a bătrînă, alţii că dimpotrivă săpase să facă o fîntînă şi-n loc de apă de băut din fundu' pămîntului ţîşnise ţiţei, gîrlă. Nelu Ornea, a lui Zigu, aflat la al treilea mandat consecutiv la primărie, că ştiuse tot românul să fie imparţial, într-un rînd cu trandafiru' pe urmă ba cu ochiu ba cu săgeata, iar la urmă cu ai noştri în general , se decise să elucideze misterul. Îl găsi pe noul Diamant dăscălindu-şi discipolii. " Dragii mei, striga el aprins, vînturîndu-şi mîinile spre cer ca un cocostîrc gata să planeze, trebuie să aveţi speranţă, fiindcă dincolo de speranţă e suferinţa, dincolo de suferinţă e poezia, iară dincolo de poezie nu-i mai nimic...de aia tre să iubim, să creiem, că altfel fără dragoste, sentiment, frumos, cupola minunată şi albastră a lumii se va prăbuşi peste noi...ascultaţi la mine, Dumnezeu ne vrea vii, iubitori şi însetaţi de cunoaştere, nu sortiţi iadului prin păcate şi nelegiuiri. Românu s-a născut poet, veşnicia s-a născut eminamente în mediul rural, aşa că cine poate ştii cîţi emineşti, bacovii, blage, arghezii sau păuneşti zac încă nedezgropaţi sub glia asta! Îi datoria noastră de oameni cărora frumosul le zbîrceşte pielea cu fiori imaculaţi să o facem!" Tanţa, institutoarea îl privea cu obrazul scăldat în lacrimi de fericiri, iară Buhoi îşi scuipă în palme şi înşfăcă hîrleţul: " Un' să sap neică Vasîli, să-i dezgropăm degrabă, c-altfel s-astupă fără aer!" Uţă în schimb părea netulburat, îşi sciorăia cu deşte murdare nările, inspecta meditativ conţinutul excavat şi din cînd în cînd scotea cîte un tril în falset dintr-o ocarină de lut smălţuit în formă de pasăre. Ornea ascultă şi el, rezemat de dusterul nou nouţ alb ca laptele al primăriei,speachul înălţător, apoi se apropie şi dădu bineţe. "Ce faci, bre neică, te-apucaşi de predicat cîte-n lună şi stele ca adventiştii dîn zîua a şeptea?" " Eşti grobian şi neinformat, măi a lu' Zigu! Autorităţile ar trebui să sprijine orice iniţiativă valoroasă pe plan cultural nu să pună beţe-n spiţele vehicolului minunat al artelor!" Primarul îi privi pe rînd, cu luare aminte, inspectă din ochi şi clădirile cu zidurile din chirpici încă reavăne, apoi concluzionă: " Să ştii că dacă n-ai autorizaţie de construire şi adeverinţă de scoatere a terenului, din circuitul agricol ţi-o dărîm!" " N-ai decît, îl înfruntă Ursache, Răul nu poate ucide Arta, Drumosul, curăţenia întreprinderii noastre pure şi neîntinate!" Ornea se urcă la volan, îşi mîngîie mînios mustaţa tuşinată şi mîrîi: " Las' că vedeţi voi pă dracu, nu ştiţi cu cine vă puneţi, gorobeţilor, artiştilor, băi neam de fleancă, încurcă-lume!" Liderul "falustriştilor", între timp la mişcarea lor de purificare prin artă aderă şi moş Tîrlogea, fost erou al întrecerii socialiste în agricultură, baba lui şi încă doi flăcăiandri fără căpătîi, i-o luă înainte. Cînd secretarul primăriei se înfiinţă cu somaţia de demolare îl găsi înfigînd, adînc în ţărînă,un stîlp de beton de felul celor folosite la susţinerea cablurilor electrice. " Care-i treaba, nea Sile, rînji a lu' Pătul, zis şi Scamă fiindcă atunci cînd vorbea cu vreun superior mereu îi pigulea scamele de pe ţoale, ştii că ieşti în complectă şi vizibilă ilegalitate?" " Nu-i treaba ta , replică Ursache, probînd rezistenţa stîlpului cu toată greutatea trupului, vezi-ţi de catastifele şi mitocoselile tele mincinoase!" " Poate că-i, poate că nu-i...da' ce-o să te faci în caz de?" " Am să protestez, măi, nelegiuitule, că am tot dreptul şi libertatea cetăţenească dată prin constituţia ţării s-o fac...mă voi opune cu toate mijloacele mele umane !" Şi se opuse într-adevăr. Cînd Ornea, Gagiovski, agent-şef la poliţia comunitară şi dalde Scamă ajunseră la colonie însoţiţi de un buldozer împrumutat de la U.M.01366 găsiră acolo o liotă de oameni, başca un car de reportaj al postului "eurosat Vîlcea", cu tot "armamentul" din dotare pregătit să intre în emisie. Ursache se legase în lanţuri zdravene, cu veriga cît degetul mare, de stîlpul din beton şi perora de zor, însoţit de uralele celor prezenţi. " Voi dăşchide pentru voi cupola albastră a frumosului, odihnă n-am să aflu pînă cînd n-ating cu aripile mele puritatea cea mai de sus...fiincă voi, cei sensibili la atingerea binelui v-aţi dobîndit dreptul şi puterea de a pătrunde pe teritoriul atît de explorat, exploatat dar paradoxal de virgin al primei şi ultimei taine...dragostea de semenul tău frezează dumnezeirea, ea despică omul şi adevărul în şapte, lăsîndu-ne să-i descoperim tainele capitale şi cu acest înalt cuvînt, Iubireee, să păşim înainte spre Adevăr...cuvintele însă pot să fie fotografii credincioase ale adevărului, dar nu pot releva ca o soluţie partea nevăzută, umbrită a adevărului, şi-anume Inexplicabilul... Ornea făcu semn buldozeristului să pornească utilajul şi-şi croi drum prin mulţimea de gură-cască: " Măi, Sile, dă-te de acolo că n-am vreme de glume!" Fără să-l privească modernul prometeu strigă netulburat: " Autorităţile...cine le-a dat lor autoritatea să înăbuşe cîntecul de lebădă al frumosului şi adevărului? Nimeni...vine ăst Iudă fictiv, în pielea unui ales să mă determine cu ale lui vorbe-n vînt să abdic de la menirea mea...dar voi, iubitorilor de frumos îmi sunteţi alături (din mulţime izbucniră urale şi huiduieli, ba şi cîteva timide strigăte "jos primaru' ăl mînjit") sprijinindu-mă în lupta mea neîncetată...Ei, cei care nu vibrează asemenea nouă, la superlativul stărilor, a artei în genere, vor să înăbuşe tot ce e curat, pur şi inexprimabil în voi, vor să pună botniţă adevărului, să lege în lanţuri arta...imposibil vă spun, fiindcă în vîltoarea de neimaginat a acestei lumi diabolice eu ascult tăcerea stranie a artelor frumoase, acordurile prin care simfonia cuvintelor mă pătrunde ca o misterioasă orchestră divină...nu din orgoliu, mîndrie lumească sau vanităţi deşarte mă opun lor, dragi ascultători şi privitori, ci din dragoste pentru aceste cuvinte imuabile "Adevăr, Iubire, Frumos"...fie ca toate clipele Pămîntului să se dilate la dimensiuni incomensurabil de mari, înţelesul lor să explodeze în voi, fiindcă în caz contrar, arbitrar şi-n nonsens, cuvintele care dor, vă provoacă suferinţe omeneşti, se vor distila în alambicului sufletesc în soluţii divine, iar suferinţa va cristaliza în Poezie curată...dincolo de ce am spus nu se mai află nimic decît tăcerea, aşteptarea şi disperarea speranţei...să fiţi iubitori şi iubiţi!" După ce autorităţile se repliară înfrînte, reporterii şi tehnicienii îşi strînseră cablurile, camerele video şi microfoanele, Ursache, în timp ce se dezlega de stîlp destăinui fericit grupului de discipoli: " Vedeţi, asta înseamnă să ai har...toate armatele lumii astea n-or să poată înăbuşi vreodată şi definitiv, adevărul şi adevărul îi încalecă odată ş-odată pe toţi împilatorii neamului acesta..." Moş Tîrlogea, un adevărat devorator de media pe hîrtie, dădu aprobator din capu-i cărunt: " Îi încalecă, la sigur, tu'le mama lor dă blăstămaţi ... n-ar fi fost rău să fi vinit şi de la Adevăru' careva, ăsta-i ziar dă renume, să citeşte în tătă ţara..." Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   hai, bade caisă, du-te la culcare mîine ai școală, bețigașe, cerculețe.O-I OI. B-O-I, BOI.dacă nu/ți faci tema te duc la zoo să-ți vezi verișorii, macacul de colentina, babuinul cu fund golaș și bineînțeles unu turbat, homo shakespeariensis, pus în cușcă capitonată să nu-și spargă grăuntele frontal.   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-09-18 20:49:34               nu te speria, goguţă, dacă ţi-au zis numai doi că eşti jigodie, nu-i problemă, de la 3 încolo...   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2012-09-18 20:10:15               frustrat rău, bade...altceva? a uitat s-o dai clișeul cu prostamolu sau pe aia că dacă doi inși te categorisesc prompt de jigodie, precis îs homo...   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-09-18 19:57:03               singura chestie care-ţi mai iese cît de cît, băi van goguţă, e autoportretul, vezi ultimu-ţi chiţăit de la haru şi paru 3 (uite luna uite paru, uite, fă, hebdomadaru), doar că, spre deosebire de marele cultivator de lalele, matale ţi-ai jertfit un organ imposibil de precizat aici, în ideea că poate-poate... pe dracu.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2012-09-18 19:53:13	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE