FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
DOR DE MIRESE
Text postat de Stelian Platon





Dor de mirese

A început un anotimp demult abandonat,
Mirese nenuntite și fragede au plecat;
Atât de împietrită este tăcerea noastră
C-a plesnit adânc icoana cerului albastră...

Nicicând un bun creștin nu plânge în miezul nopții,
Nici în rugăciuni nu strigă să ne ierte morții,
Că pendulăm penibili prin iarna grea a minții,
Iar ștreangul greu din gât nu pot să îl rup cu dinții.

Concert înalt de lacrimi e-n frunze clătinate
Și râd în hohot noaptea himere alterate.
Nimeni nu se-ntreabă pentru ce a fost să fie,
Iar mie îmi plânge-n poală o grea copilărie.

Nuntesc în vis mirese singuraticule nuc
Sub frunza ta bonomă, de puternic boiandruc;
Tu ții pe brațul tău blajin bătrânule Atlas,
Bucăți de cer uscat pentru un sfânt stingher rămas.
30-08-12



Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  f.f. parodiabil!

a debutat o vară demult elaborată
metrese neplătite și fruste,(sic, cu virguloiul orijinal între subiect și predicat)-au sucombată
Atît de paralelă e locvacitatea castă
că a plesnit în grindă o cantarid-albastră!

niciun ienupăr tandru nu plînge-n toiu nopții
canidele-n lătraturi după tradiții, morții...etc
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-09-03 14:29:42
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23931
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE