|
|
|
|
|
|
|
|
|
Tu, nevăzută... |
|
|
Text
postat de
Ioan Grigoras |
|
|
Și iar mă-ntorc la tine poezie -
Iubita mea, tu, care știi s-asculți
Cum sufletu-mi se face herghelie,
Cu mii de cai înaripați, oculți,
Ce înconjoară zi de zi pământul
Gonind spre rai prin iadul înflorit -
Când sunt cu tine n-am decât cuvântul
Și doar prin el aș vrea să fiu iubit.
Nu-mi spuneți că visez precum nebunul
Care trăiește-nchis în lumea lui;
Înclin să cred că ăsta mi-e destinul:
Să mă asemăn florii soarelui -
Mereu după iubire cu privirea -
M-aștept, iubind, să mișc din locuri munți;
Să curgă și spre mine fericirea,
Iar de mă-nsel, tu ai să știi s-asculți...
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|