|
|
|
|
|
|
|
|
|
Noapte de iubire |
|
|
Text
postat de
Ioan Grigoras |
|
|
Când seara plânge pe năframă
și umbra nopții se strecoară-n vis,
aprind o lumânare-n palmă
și vreau să gust un strop de paradis.
Pășind către odaia caldă
presar încet licori de trandafir
pe patul nostru și în cadă,
unde aștepți cuminte un zefir.
În cercuri, flacăra difuză
se joacă-n ochii tăi ca două mări,
iar buza, dulce și confuză,
plutește senzuală pe sub nări.
Ridici privirea către stele,
eu te cuprind în brațe de mijloc,
mă farmecă miros de piele,
tresar ușor, apoi simt că iau foc.
Când las iubirea să te scalde,
cu ochii-nchiși și buzele spre nori
îmi sorbi aroma care arde,
apoi deschizi petala unei flori.
Suntem un tot, ca o ninsoare
și pieptul tău îmi freamătă în mâini,
mă-nlănțuiesc două picioare,
iar niște lacrimi curg încet pe sâni.
Urechea ta îmi plânge-n buze,
pe gât îmi lunecă un cald sărut,
piciorul mic își cere scuze
și tremură plăpând ca un recrut.
Spre zori pășim fără sfială,
înlănțuți din palma unei seri,
trăind o clipă ancestrală
în lumea asta plină de-austeri.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|