FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Prin jocul de cuvinte
Text postat de Ioan Grigoras
În jocul de cuvinte fără sens,
Cu valuri repezi care plâng pe stânci
Și flori ce nu ajung la un consens,
Mă scald ca-n ape tulburi și adânci.

Din umbre adunate într-un stol,
Cu râuri care rătăcesc prin ploi,
Pe frunte-mi crește mugur de pistol
Și-n mintea mea albinele fug roi.

Tu nu mai vii și fluturii sunt reci,
În lampadare se aprind tristeți,
Izvoarele de munte, astăzi, seci
Ascund sub pleoape lacrimi și scaieți.

Cuprind în mine gust de răsărit
Și trei octave dintr-un vis absurd,
Alung secundele cu pas rărit
Și vântul care bate trist și surd.

În jocul de cuvinte fără sens,
Găsesc un foc ce arde mai intens.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  ioane, sa iti aduc alta damigeana?

 
Postat de catre General Motors la data de 2012-06-27 23:17:07
         
 
 
Ce va spuneam, dle Grigoras, despre resturile planetelor care si-au dat duhul?


Probleme, dle Peia? :)
 
Postat de catre Ion Gabriel Pusca la data de 2012-06-27 23:06:14
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Daaaa, desigur... grigoraș, pușcă, cioacă... ăăă, stăi, că ăsta nu e din țara noastră!
Și, of course, epigrămuțu, cînd vine la raport!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2012-06-27 22:48:52
         
 
  Oamenii talentati si de valoare ar trebui protejati in tara noastra.

 
Postat de catre General Motors la data de 2012-06-27 22:42:59
         
 
  Abia aștept, Reche, să mor de rîs.
Oricum, m-am dixtrat teribil poza de sfătos estetist a lu pușcă! Ce ridicoli pot fi unii, taică! Cîtă țanțoșeală de curcan înfoiat, în vorbele lor de clacă!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2012-06-27 22:39:15
         
 
  Țin să vă aduc la cunoștință că și pușcă a devenit protejatul cenzorului!
Luam, pe scurt, în bășcălie, "eseul" ridicol, scremut de către acesta!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2012-06-27 22:11:49
         
 
  err: Evident, "În vaduri ape repezi curg”...
 
Postat de catre ioan peia la data de 2012-06-27 22:09:55
         
 
  „În valuri ape repezi curg”...
...Și-o iau pe arătură,
Mă iartă, domnule Coșbuc,
Că-s slobod la scriptură!
Și-un stol de păsărici îmi dau
Tîrcoale primprejururi,
Că-mi vine, dracului, să-mi iau
Toți cîmpii, de a pururi!
Ce fluturași în cap se zbat,
Și-o groază de sticleți!
Că simt cu mă inspir, deodat,
Din „lacrimi și stricteți!”
Și-not, și-not, nu mă prefac,
Năuc, din zori în noapte,
Căci am căzut din puț în lac,
Așa, ca musca-n lapte!

Și totu-i sumbru, am un coș
Ce-mi crește sub rever,
Și-o creastă mi-a crescut, en clauche,
Și-un toc de revolver!
Iar vîntu se frămîntă-n van
Și șuieră enorm,
Iar eu, cu ochii în tavan,
Vorbesc ca să n-adorm!

Ce nașpa-i ceru în amurg
Cînd „ape-n vaduri repezi curg”!

 
Postat de catre ioan peia la data de 2012-06-27 22:08:29
         
 
  dle Iovan cu cata gratie dati cu batul in balta. felicitari!  
Postat de catre Ion Gabriel Pusca la data de 2012-06-27 21:47:41
         
 
  comentariul lui Pușcă e "monumental", o culme a umorului involuntar.o să-l folosesc în formă cizelată.
domnuuuu' Grigoraș, ce să zic. poate bacovian:

atelier, atelier literar, cimitir al rimelor mele...:))
 
Postat de catre Dragoș Iovan la data de 2012-06-27 17:33:47
         
 
  Domnule Dragoș,
...dolari nu am avut și nici nu am în cont,
însă în Euro mă scald destul de bine,
dacă-mi mai dați din când în când câte un pont
vă răsplătesc din plin, cum se cuvine...
 
Postat de catre Ioan Grigoras la data de 2012-06-27 17:22:55
         
 
  Cum v-am spus, prima poezie 13 februarie 2011. Pentru că ești o floare. O să țin cont de sfaturile dvs. domnule Pusca.  
Postat de catre Ioan Grigoras la data de 2012-06-27 17:14:27
         
 
  scuze, d-le grigoraș, nu m-am putut abține...usturoi nu mînc, gura-mi miroase, donc, critic nu-s da' n-am găsit alte rime! :))
ps:nu mă copleșiți, că marca e scoasă din uz, încercați cu dolaru'!
 
Postat de catre Dragoș Iovan la data de 2012-06-27 14:01:19
         
 
  Dle Grigoras,
observ ca aveti mana formata pentru versificatie ceea ce este un lucru foarte bun dar care imi ridica o problema: cred ca ati fost prea modest atunci cand ati spus ca scrieti doar de un an. In opinia mea dvs exersati de mai multa vreme.

Doua probleme doresc sa va supun atentiei:

1. a) din experienta celor din jurul meu stiu ca poetul cand isi incepe duelul cu poezia este ca un astronaut aflat pe orbita Pamantului. Din costumul incomod transmite ceea ce vede : stele, luna, soare, pamant, furtuna si despre ceea ce isi doreste: dragoste, liniste, stabilitate etc. Poetul Tanjeste!

desigur in spatiu sunt tot felul de bolovani si resturi ale unor planete cu existenta apusa, resturi care se lovesc, vrei nu vrei de poet. Daca autorul este determinat aceste mici inconveniente nu conteaza.

b) Cu timpul privirea poetului se ascute. Vede muntele, copacul, plaja, marea si isi doreste un/o partener/a de discutii, filosofeaza asupra nevoii de natura. Toate aceste lucruri noi le adauga experientei sale.

c) Mai trec zile, mai trec nopti, privirea se ascute mai tare. Poetul incepe sa vada florile, albinele, focul, simte timpul din care alunga "secundele cu pas rărit" etc. De regula aici este un moment in care poetul (nu uitam ca el se afla in spatiu) atrage doi, trei bolovani spatiali mai mari care, atrasi de miezul poetic incep sa graviteze amenintator in jurul poetului riscand, prin marirea masei, sa ii strice poetului echilibrul gravitational.

d) pasul urmator este facut cand poetul realizeaza ca se poate lipsi de costum astfel incat bolovanii isi ating scopul iar poetul se misca mult mai lejer. Poetul are acum privirea si mai agera asa ca poate vedea: omul si hainele lui rele sau bune, relatia lui cu natura, schimbul de roluri, dar cel mai important prinde ideea ca orice motiv de poezie trebuie sustinut prin cuvinte din aceeasi arie semantica intrucat orice poem trebuie sa fie unitar, ca o secunda. Ce ne-am face daca secunda ar trece, la inceput un pic lenesa, prin noi, iar finalul ei ar fi grabit, furtunos? *) va puteti inchipui cum ar fi un minut trait in ritmul acesta?


e) poetul se descopera pe sine. Isi testeaza agilitatea iesind elegant din furtunile facute de bolovanii spatiali, intelege si foloseste legaturile intre cuvant, lumina, timp si piatra, radacina, bunic. Acum poetul oTanjeste

f) si tot asa pana cand poetul poate sa puna in practica idea de la *)
g) Poetul poate ajunge langa Eminescu, Alecsandri, Stanescu, Ivanescu, Paunescu etc. unde TIMPUL NU MAI CONTEAZA.


2) daca incep sa apara parodii dupa scrierile poetului e de bine. Intotdeauna cand a aparut un curent literar nou istoria a inregistrat o avalansa de parodisti. Si chiar ar fi bine sa depasim aceasta zona de decadenta a decadentei in care ne aflam dupa postmodernism.
Acum sa nu intelegeti a daca vedeti o buruiana in gradina dvs a venit primavara, dar puteti fi sigur ca pamantul este viu si, poate, bun.

Sanatate si spor.
 
Postat de catre Ion Gabriel Pusca la data de 2012-06-27 13:36:18
         
 
  Domule Dragoș,
...dacă nu-ți place versul nu am vină,
dar te invit, de vrei, la cină
și facem un mujdei de usturoi,
de mor și criticii, din doi în doi...
 
Postat de catre Ioan Grigoras la data de 2012-06-27 12:28:00
         
 
  Domnule Cioacă, credeți c-aș putea să mă retrag când sunt onorat cu prezența unor nume sau comentarii de marcă în fiecare zi?...  
Postat de catre Ioan Grigoras la data de 2012-06-27 12:23:02
         
 
  da, da e valoos cît cuprinde..atît de bună că mă tentează o modestă parodiere(cca 10 minuțele):

În ciorba de vocale, prin tigăi,
Cu-arome iuți ce ustură și dens
Îți scaldă palatinu-n pălălăi,
Te-mbrățișează harul, în consens

Din barabule luminate rotocol,
Și morcovi ce-asudă-n ploi,
Pe limbă, piperatul stol
Al cărnii...nu uita de usturoi

Tu nu mănînci și supele îs reci
În aragaz aprind din nou tristeți,
Se ard prăjeli, sufleurile îs seci
Ascunzi sub șorț o muză cu musteți


Cuprinzi în tine gustul de prăjit
Și trei arome dintr-un fel imund,
Alungă muștele c-un gest răstit
Și borșurile soarbe... pîn' la fund!

În jocul de cuhnie fără rost,
Admite: ești un master-chef anost
 
Postat de catre Dragoș Iovan la data de 2012-06-27 09:51:30
         
 
  Stimate domnule Ioan Grigoras,
Asta este una din poeziile dumneavostre care mi-a plaacut cel mai mult.
Strofa:
Tu nu mai vii și fluturii sunt reci,
În lampadare se aprind tristeți,
Izvoarele de munte, astăzi, seci
Ascund sub pleoape lacrimi și stricteți.
mi s-a parut a fi foarta reusita, fiindca desi rimele sunt destul de banale, imaginile sunt plastice. Desigur eu nu sunt critic literar, dar am si eu dreptul meu sa-mi spun parerea ca cititor. Chiar daca vor veni niste autoritati care vor incerca sa va determine sa nu mai scrieti, scrieti in continuare fiindca parerea mea este ca aveti si talent si ceva de spus.
 
Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2012-06-27 09:09:01
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE