FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Rusaliile vînăte
Text postat de Gheorghe Rechesan
„ Și când a sosit ziua Cincizecimii, erau toți împreună în același loc!” [1]

La asemenea vorbe cine’ar putea rămîne nesîmțîtor și iacă deîndat’ că din străfundurille lavrei se iscă mare vaiet, zarvă de omet felurit și răspunsă de’ndat tătă răsufllarea chiliilor și laolaltă prozodieri mari și mici, condeieri de soi, da’ și ucenici strigară într’ un glas la chemarea aiasta „ aicea ni-s!”

„Și din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, și a umplut toată casa unde ședeau ei”[2]

Și’ auzîtără limpede glasul duhului Tău ce așa rostea:
„Să facem din dezbaterile europeice adevărate fapte ideatice și nu scandaluri și hărțuieli interminabile. Sigur, mulți, poate cu toții, mai greșim...”
Dîn chiatră să fi fost și n’ ar fi putut să stea nesîmțîtori, iară atuncea pluti păstă dînșii și-ntrebarea aia de care tăți să temeau:
„Este prea mult ce vă cer?”
Și să împrăștiară vălurili întunericului și dintîi rupsă tăcerea protosinghelu’ isteț, Fănică ce’așa glăsui făr de frică:
-Amice, atîtea oceane în care nu-ți muiași încă bătăturile, atîtea piramide de pe care nu trîmbițași încă apocalipsa, atîtea dame doldora de lacrimi ce încă nu te citiră, și domnia ta îți pierzi vremea p-acilea cu papagali ca noi? nu zic, gestu-i generos, dar te-asigur cu toată blîndețea că nici măcar mengele, îngerul morții, nu ar fi în stare să șteargă un text în europeea, dacă nu știe parola de acces a autorului. concluzia trage-o matale singur, pe îndelete, și cînd se crapă de zori, lucefere, luminează-ne și pe noi, prostimea!

Și mare adevăr era în spusa asta, că nimeni nu s’o îndoi de iel, că ce-i scris între murii lavrei tale acilea rămîne în vecii vecilor numa’ dacă f’o mînă ghiavolească nu s’arată s’ o șteargă.
Și-oleacă mai stătu norodu’ cu capu’ plecat și din tării s-auzi:

„Și li s-au arătat, împărțite, limbi ca de foc și au șezut pe fiecare dintre ei [3]

Atuncea pîrlit bine se foi pe laviță prozodieru Niculae că-l ustura șăzutu’ că la multă caznă și canon să supunea cu vergile’n dosu slovelor sale și icni:
-Numa’ de foc să nu hie că tare mă ustură adevărurili miele și vă dzîc voă cui ar folosi să vin eu acuma și să afirm ca am acolo filozofii la care voi nu o să ajungeti nici în dzece vieți?
-Așa ceva nu’i cu putință, am mîrîit io, că una’i slova și’alta făptura cuvîntătorului...”
Nu putu atunci să tacă și se burzului, cu pletele arse și obrazul fumegăit, preacuvioșenia sa Ioan-gură-de-hier ce-așa glăsui cu tărie:
-Ba iecsistă! Și fizic și... metafizic. Mai ales, în capul unora!
Și numa’ ce rosti aiaste voroave că de niciunde să ivi o arătare spăimoasă, nici maimucă, nici gioraflă, ori zburătoare ci mai degrabă părea o muiere cu patru chicioare, slută și limbută și tare duhnitoare.
Și cum o văzu preasfinția sa, Manuil, slăvită fie’ i înțelepciunea’ n veci nu mult se minună și degrabă cruce’și făcu și rosti:
-Vade retro verdana!
Îndat’ se adeveri că blîndețea și smerenia îs de folos c㒠ntre strane se ivi mironosița Dorina cu privirea smerită, cu pleata cenușită, c’ obrazul de lacrimi udat și-așa oftă:
-Io fac dragoste, cer libertate, egalitate,fraternitate,paternitate, singurătate și placarditate, c-așa mă’nvăță mucenicu’ Gelu Naum!
-Toate’s fum, / pășesc acuma pe scrum /și te contrazic maestre / că mi-a dat Gutenberg zestre / busuiocu fără snagă / hăsmățuiu’ să îl dreagă / cînd torn io o poiezie/ poiata toată știe...” se sumeți diecelul Sile zis și Zache, fiincă mereu lipăia zacherlină ca să-și subțieze limba lată.
-Vasilie, Vasilie, șugui Vitea, mare cîrtitor în lavra roșie a Tiraspolului, pun rămășag pe poza cu autograf a apostolului Taras Bulba în contra bucoavnelor ce le'ai cetit de cînd ești prunc, că nu vei afla în veci care’i buba!
-Să-l îndreptăm după învățăturile înțelepte, am adăugat, matale să tălmăcești în grai limpede Moleftnicului sîntului Vasilie cel mare, io aduc biciușca dîn chele dă înger și agheasma să-i scoatem ghiavolu’ ăla bîlbîit și nărăvit din trup!
Protosinghelul Fane, ce-mplinea și slujba de portar mustăci mîniat:
-De tălmaci dacă v’atingeți vă zvîrl pe tăț afară din lavră!
Iară mititelu de Zache crescu și’ n voroavă și’ n făptură:
-Cuvioșia-ta, Ștefane, pildă în tăte să ne fi , că ești drept, frumos, înțelept cum altu’ nu’i pe’acilea!
-Destul, bă, se burzului iar părintele Ioan, că țî se împle limba de scame...Io atîta vă spun: ridicați, băi, ștacheta! Lăsați, dracului, gîdiliciul la tălpile diletanților, că nu așa se cîștigă prestanță. E ca și cum ai vrea să interpretezi o simfonie cu alde guță pe post de violoncele!
Și numa ce rosti astea, că din bagdadie se urni tunet și fum, iară glasul spăimos slobozi peste capete spusa:

„Și s-au umplut toți de Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi.” [4]

Numa ce să stinse vuietul și degrabă săriră grămadă, fiecare pre limba lui șoadă și prinsără a vorovi.
Iară dîn mijlocul pronaosului, mucenicița Elena probozi:
“"Omul elocvent trebuie mai cu seamă să facă dovada sagacității care-i permite să se adapteze circumstațelor și persoanelor. Cred într-adevăr că nu trebuie vorbit nici totdeauna, nici în fața tuturor, nici contra tuturor, nici pentru toți în același fel.
arta, latu sesnsu, implicând astfel și poezia, reprezintă o convenție a spiritului. În baza acestei convenții și a reperelor valorice pe care umanitatea le-a creat de lungul proprei sale istorii, standardele axiologice la care s-a ajuns depășesc cu mult, cu foarte mult, percepția primitivă, legitimă și ea, dar primitivă, asupra textului și limbajului. Încă Novalis observa două forme de manifestare ale limbajului. Limbajul utilitar și limbajul secund, specific poeziei. Existența unui limbaj secund legitimează îpoteza potrivit căreia poate exista un limbaj de ordinul n.
Privitul din afară poate fi eficient și util în contextul limbajului utilitar. Nu și în acela poetic. În care implicarea, interrelaționarea respectiv intertextualizarea sunt nu numai necesare, ci, obligatorii. Sigur, o mașină poate cântări, din afară, obiectiv o persoană. Niciodată, nicio mașină, nu putea evalua un poem. Decât, eventual, cu date statistice. Logica poetică este una specifică ființe umane iar, în virtutea acesti logici, relația text lector nu a fost, nu este și nu va fi niciodată o relație de tip biunivoc. Multivocitatea, dacă mă pot exprima astfel, este esența hermeneutică a textului literar.”
Și tot așa, pînă cînd sfîntu’ soare trecu de chindii, dară cine s-o asculte. Prinsără tăț a vorovovi ș’ a să ciondăni de credeai că se pogorîs㒠ntre dînșii nu sfîntu’ Duh cu facla lămuririi ci Maimon ori Belzebuth să le zăbunească mințile și să le încurce zicerea, de s’amestecau graiurile mai abitir ca la zidirea Vavilonului!
Iară io vă dzîc voă, canoniți și bîrfitori, cîrtiți și cîrtitori, dăruiți și dăruitori, mari, mici ba chiar peltici, asemenea apostolului Petru:
„Pocăiți-vă și să se boteze fiecare dintre voi în numele ecoliteraturii, spre iertarea păcatelor voastre, și veți primi darul duhului sfînt vinețiu!”

*
[1], [2], [3], [4]: Petru, Faptele Apostolilor, 2

Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  ezact...sau cum i-ar spune sîntu' Pafnutie(cel invocat de schivnicul Ioan Peianul)din schitu Dălăuta de pe valea Racului, epitropului lavrei sinilii: "ce atîte sclifosăli englitetești șî nemțăști, duhovnicia ta, ce-i dirept nu poa' să supere, iară scîrbiții și afanisîții de au nasu' în bagdadie să le rătezi degrab' trufia, c'altfel doi pași înainte și unu ' napoi, cu tăt cu hermeniseală și fandoseală ajungi în genune!"  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-06-05 07:45:12
         
 
  Adică, vreți să spuneți, știu eu bine ce am vrut să spun! Nu-i așa?

Spun eu: QED! „Ultimul scop al procedeului hermeneutic este acela de a-l înțelege pe autor mai bine decât s-a înțeles el însuși”. (Wilhelm Dilthey)
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2012-06-05 01:09:18
         
 
  lăsați-o baltă, d-na Ștefan, schița de mai sus n-are nimic de-a face cu categorisirile d-voastre emfatice,sau cu analiza hermeneutică strictu sensu. iar cu tehnica lui Dos Passos cam tot atîta legătură cît am eu cu patriarhia Ierusalimului!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-06-04 23:08:47
         
 
  Iată un exemplu concret, al unui tip de intertextualizare auctorială. Tehnica pare împrumutată de la John Dos Pasos însă construcția, sinteza și observația fină a detaliului și a semnificației acestuia într-un context dat, contextul europeic, îi aparțin în totalitate autorului. Ei bine, un asemenea tip de intertextualizre se manifestă și în cazul lecturii. Adică lectorul cu haloul său de cultură, interrelaționeză cu textul pe care îl receptează (citește, ascultă, percepe tactil, sub formă de spectacol ori pur și simplu ca imagine ori anasmblu de foneme) Această intrerelaționare permite interpretarea hermeneutică, decriptarea ori, mai simplu spus înțelegerea sensurilor și semnificsțiilor unui text. Care, cum am mai spus, pot, și de regulă o fac, excede intențiilor și chiar voinței și conștiinței autorului. Pentru membrii europeici care sunt la curent cu situația europeică, nu există nicio problemă care să nu le permită ori să le facă dificilă înțelegerea textului de mai sus. Pentru alții, care nu au habar de Europeea, vor fi fiind astfel de probleme. Puteți face experiența. Sigur, textul are o autonomie a sa, care ar permite, potrivit principiului multivocității, și alte decriptări. Și, cu siguranță, chiar și între membrii Europeea, textul va avea mai multe posibile verberații.

Aceasta este plăcerea și bucuria de a crea, citi sau scrie. În această situație, limbajul utilitarist, eventual, poate fi subsecvent. În sensul formării ori educării. Însă în plan artistic limbajul la puterea a doua, a treia, etc. reprezintă esența.

Finețea observației și stilul, precum și plasarea și evoluția personajelor dau valoare acestui text și, în esență, dau măsura valorii textului. Așadar a autorului.
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2012-06-04 22:03:21
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE