|
|
|
|
|
|
|
|
|
Conturul vidului |
|
|
Text
postat de
Somesanu Silviu |
|
|
Trăgea noapte cu o cange la mal,
pleca cu ea în buzunar,
își punea soarele sub cap
și, din umbră,
privea uimit conturul vidului.
Simțea cum transpiră obosit,
tăcerea nepereche sângera,
se măcinau pietre sub unghii,
iar printre degete scântei
prevesteau puterea luminii
cum topeșe nisipul pe umeri.
Chemarea, care da în sine,
spunea prin semne
cum s-o atingi,
mai adevărat decât risipa.
Mai presus decât iubirea,
trăiește interior o pasăre străină
ce-și exersează cântul
în apa unor poeme.
Mâinile se vor elibera;
va trăi liber în cuvinte,
se va despovăra de iluzii
și, uimit, va privi aerul
pe conturul vidului. |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|